Made Expo

Articol revista # 51

 

Trei perspective pe scena arhitecturii cehesti

 

Rezumat: Ce rol a jucat arhitectura in procesul de formare a identitatii nationale cehesti? Care sunt actualele provocari din punct de vedere arhitectonic si urban in Europa Centrala si unde se pozitioneaza arhitectura ceha?

O istorie ilustrata a povestirii nationale a Republicii Cehe: Arhitectura

„Chiar daca au pierit, ei inca mai vorbesc” este motto-ul cimitirului Slavin situat pe dealul Castelului Vysehrad din Praga, conceput ca loc de veci al marilor artisti cehi cu mult timp inainte ca Imperiul Austro – Ungar sa se erodeze. Panteonul sau mormantul „Slavin”, proiectat de Antonin Wiehl (1893) in epoca stilului umanismului, neo-renasterea, era menit sa adaposteasca oasele cehilor care au contribuit la „educatia, progresul si bunastarea natiunii cehe”, urmand exemplul panteonului francez. Acest proiect grandios nu a fost niciodata finalizat asa cum fusese propus initial. La numai cativa metri de mormantul Slavin se afla un monument inchinat lui Vaclav Hanka, important filolog ceh care a jucat un rol problematic in consacrarea identitatii nationale cehesti moderne – o identitate bazata, datorita lui, pe o istorie contrafacuta. Redobandirea epopeii eroice sarbe la inceputul secolului 19, salutata cu entuziasm pana si de Goethe, a condus la si mai multe „cautari” furioase. Dar acestea nu erau deloc descoperiri noi: crearea acestor texte a fost formata de o nevoie nationala de texte despre intemeiere care sa proiecteze o imagine adecvata despre identitatea nationala, strans legate de fondarea unor institutii nationale reprezentative: Academia Nationala, Universitatea Nationala, Biblioteca Nationala, Muzeul National si Teatrul National. Aici gasim picturi murale impresionante inspirate din aceasta noua mitologie si putem auzi opere bazate pe aceasta.

Doar cativa ani mai tarziu (1910 – 14) vom gasi in Praga edificii construite, in mod surprinzator intr-un stil inspirat de cubismul francez, un stil arhitectural atat de unic in teritoriile cehesti: francofilia si rusofilia erau ambele reactii tipice la prezenta puternica si vesnica a elementului german in cultura ceha.

Pe dealul Vitkov din Praga, gasim un nou concept de design al natiunii cehe moderne – Monumentul Zizkov (1925-33), castigat de Jan Zazvorka intr-un concurs public. Aceasta masa de granit gri cu o lungime de 142 m si o inaltime de 31,5 m marcheaza orizontul din aproape orice punct din Praga. Construit initial ca un monument inchinat legiunilor straine cehesti din Primul Razboi Mondial, in 1950 s-a transformat usor, surprinzator – prin modificari minore – intr-un loc de pelerinaj pentru procesiunile comuniste: servea drept mausoleu pentru primul „presedinte al muncitorilor”, Klement Gottwald. Uimitoare era usurinta cu care „arhitectura democratica” s-a transformat intr-un monument totalitar. Din 1990, dupa asa-zisa „Revolutie de Catifea”, cladirea a fost parasita si doar recent, in 2005, s-au anuntat lucrari de pregatire a unei noi expozitii de istorie moderna ceheasca, organizate de Muzeul National. Pana acum, in ciuda prezentei fizice si simbolice masive, Monumentul Zizkov, sufera de o boala a desertaciunii atotcuprinzatoare, ca si cum ar fi ogaura neagra in societatea ceha contemporana.

Totusi perioada constructiilor monumentale legate de carismatica personalitate a presedintelui T. G. Masaryk – perioada dintre cele doua Razboaie Mondiale, asa-numita „Prima Republica” – a fost in mod evident cea mai prolifica pentru scena arhitecturii locale. Un real amalgam de elemente cehesti, nemtesti si evreiesti au rezultat in capodopere precum: Vila Tugendhat (1929-30) proiectata de arhitectul german Mies van der Rohe pentru o familie de evrei vorbitori de limba germana din Brno sau Muller’s Vila (1928-30) proiectata in Praga de un arhitect austriac nascut la Brno, Adolf Loos. Ambele reprezinta cele mai bune manifestari ale ideilor creatorilor acestora: open-plan si respectiv raum-plan. Multitudinea relatiilor culturale a asigurat un spectru larg de contacte personale cu centrele arhitecturale: arhitectii cehi au lucrat cu oameni ca Otto Wagner, Joze Plecnik, Adolf Loos, August Perret, Le Corbusier, Walter Gropius, Hans Scharoun si multi altii. Corespondenta dintre teoreticianul ceh Karel Teige si arhitectul Le Corbusier este foarte cunoscuta. Arhitectii cehi Jan Letzel, Antonin Raymond si Bedrich Feuerstein au contribuit in mod semnificativ la evolutia arhitecturii moderne chiar si in locuri indepartate precum Japonia. Fostul Palat Industrial, proiectat de Jan Letzel, cunoscut acum ca Domul Bombei Atomice din Hiroshima, care ulterior a devenit un punct de disparitie al axei principale a Memorialului de Pace al lui Kenzo Tange, ar putea servi aici ca un final simbolic al acestei ere prolifice, marcata de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, care a fost martora tolerantei uciderii in masa a populatiei evreiesti, urmata de expulzarea a germanilor in semn de razbunare.

Dupa razboi campia Letnan a devenit „Primul sit de constructie din Praga socialista”. Organizat de Partidul Comunist si incurajat de propaganda ce incerca sa furnizeze un spatiu pentru marsuri si parade spectaculoase, aceasta a fost impodobita cu un monument inalt de 15,5 metri – cel mai mare grup statuar din lume – inchinata „protectorului” generalissimos Stalin (1955), sculptat de Otakar Svec in stransa colaborare cu arhitectii Jiri Stursa si Vlasta Stursova. Aceasta structura metalica acoperita cu granit masiv si menita sa reziste secole la rand a dainuit timp 7 ani, pana in 1962, cand a fost dinamitata odata cu destramarea cultului lui Stalin si scoaterea la lumina a ororilor regimului acestuia. Importanta cheie a acestui piedestal gol ce vegheaza asupra centrului istoric din Praga a fost recunoscuta de antreprenori si politicieni deopotriva: situl a fost inchiriat de multe ori pentru expunerea unor postere uriase pentru alegeri, inclusiv unul apartinand actualului presedinte Vaclav Klaus. Cand Michael Jackson a venit in capitala ceha, Praga (1996) pentru a initia turneul mondial HIStory, promoterii lui au ridicat o statuie inalta de 10 metri a Regelui Pop pe acelasi loc din campia Letna.

Stilul de viata cehesc dincolo de si dupa povestirea nationala

Intre 1959 si 1995 asa numitele panelaks (blocuri in limba romana), blocuri de locuinte formate din panouri prefabricate, continand 1,17 milioane de apartamente au fost construite in ceea ce astazi este Republica Ceha. Acestea gazduiesc aprox. 3,5 milioane de locuitori, aproape o treime din populatia tarii. In Praga si in alte orase mari, majoritatea panelak-urilor au fost construite in parcuri rezidentiale de tip panelak. In comparatie cu blocurile de apartamente antebelice, panelaks pot parea cu adevarat enorme: unele au o lungime mai mare de 100 metri, iar altele o inaltime mai mare de 20 de etaje. Multi le critica pentru calitatea slaba a designului, infatisarea ametitoare, materialele de constructie de calitate inferioara si tehnicile ieftine de constructie. In general se spune despre parcurile rezidentiale de tip panelak ca sunt „comunitati de dormitoare cu putine facilitati si cu si mai putina personalitate”. Regretatul laureat al premiului Nobel pentru poezie Jaroslav Seifert compara noile cladiri cu dintii zimtati ai unui dragon, pregatiti sa devoreze aleile magice ale iubitului sau oras, Praga. In 1990, Vaclav Havel, pe atunci presedintele Cehoslovaciei, denumea panelak-urile „custi de iepuri nedemne, menite lichidarii”.

Totusi panelak-urile nu sunt universal detestate. Unele parcuri rezidentiale de tip panelak au fost proiectate de arhitecti cehi, care aspirau sa urmeze traditia arhitecturii moderne cehesti antebelice, si anume functionalismul.

Din moment ce apartamentele de tip panelak sunt acum proprietatea locuitorilor acestora si intregi blocuri sunt administrate de sindicate de proprietari de apartamente, multe cladiri au fost renovate, de multe ori cu ajutorul autoritatilor locale. Renovarile au inclus de obicei izolatii termice eficiente din punct de vedere energetic si infatisari noi, realizate cu ajutorul vopselelor colorate. Atunci cand evaluam acest proces, trebuie sa luam in considerare un element fundamental si anume ca inlocuirea totala a acestor panelak-uriintr-o perioada scurta ar avea un cost ce depaseste posibilitatile Republicii Cehe astazi.

Strategiile actuale de renovare pentru imbunatatirea conditiilor de locuire, optimizarea retelei de transport si implementarea unor tehnologii de comunicare noi incearca sa mentina actuala stratificare sociala, confruntandu-se cu problema din ce in ce mai vizibila a fenomenului de expansiune urbana. Statistica actuala, de 20 de mall-uri per 1 milion de locuitori in Republica Ceha este cea mai mare intr-o tara din fostul Bloc Sovietic. Ungaria se situeaza la jumatatea acestui numar, iar Polonia la o treime. In timp ce in vestul Europei necesitatea dezvoltarii centrelor comerciale este strict controlata si reglementata, in partea estica procesul este iesit de sub control. Centrul istoric al orasului Praga a fost transformat cu succes intr-o „fabrica de turisti” (dupa industria automobilelor, turismul este al doilea mare segment al economiei cehesti), care nu are nimic de oferit locuitorilor Pragai, in timp ce mediul inconjurator este chinuit de o suburbie fara limite. Densitatea scazuta a noii expansiuni genereaza o dependenta de 100% de transportul cu automobilul – Praga are unul din cele mai mari numere de masini per locuitor dintre toate orasele Europei – ceea ce creeaza costuri suplimentare cu infrastructura, probleme de trafic si izolare sociala: izoleaza copii de colegii de clasa, creeaza ghetouri din grupuri mari de adolescenti fara speranta, imobilizand varstnicii si producand un nou grup social al asa-ziselor „ferestre verzi”, toti incarcerati fara voia lor 24 de ore pe zi in suburbie.

O alta strategie eficienta pentru o dezvoltare urbana durabila pare a fi instaurarea unor stimulente legate de taxele impuse investitorilor pentru revitalizarea si folosirea siturilor brownfield in interiorul orasului. Termenul englez brownfield nu are un echivalent in limba ceha, iar conceptul insusi este inca strain multor politicieni cehi. Dar tara este murdarita practic de sute de brownfields – situri industriale sau militare poluate si abandonate care ar putea fi redezvoltate pentru uzul rezidential si non-rezidential. De curand, au fost realizate cu succes cateva conversii ale unor astfel de locatii, de exemplu: in Praga – Smichov nava amiral Golden Angel Building (2000) proiectata de faimosul arhitect francez Jean Nouvel, in Praga – Vysocany noua Arena de Hochei pe Gheata Sazka (2004) si in Brno conversia fostului complex de fabrici Vankovka intr-un centru comercial si cultural (2006). Cea mai mare zona de dezvoltare cu utilizare mixta, inclusiv rezidentiala a fost propusa pentru centrul orasului Ostrava in fosta zona miniera Karolina, unde a fost anuntata deja posibila implicare a lui Rem Koolhaas in proiectarea cladirilor.

Cladiri iconice, austeritatea stilului cehesc si altele

Arhitectii cehi, educati in miezul modernismului si care practica aceasta meserie intr-o perioada de criza profunda (chiar si acum, in perioada prolifica a constructiilor, reprezentata prin finantari substantiale si abundenta instrumentelor), dezbat serios pe marginea aspectelor morale ale arhitecturii de astazi. Cladirile iconice, cum ar fi Casa care Danseaza de Frank O. Gehry si Vlado Milunic, cu un design inteligent, realizarea predominant intelectuala a cladirii mentionate anterior, Golden Angel, de Jean Nouvel, Orangeria Castelului Praga de Eva Jiricna – o cladire de sticla si otel sau viziunile high-tech ale lui Jan Kaplicky, nerealizate pentru Praga, nu au fost niciodata pe deplin digerate de arhitectii locali. Cei mai influenti arhitecti si profesori cehi indigeni, Alena Sramkova si Emil Prikryl vor considera cu greu aceste proiecte scumpe si exclusiviste, deseori lipsite de o logica a structurii prea evidenta, ca fiind indeajuns de etice pentru conditiile contemporane cehesti, sau poate, chiar si pentru cele globale. Cerinta sine qua non pentru arhitectii cehi de varsta mijlocie si studentii lor nu este sa iasa in evidenta, ci sa se contopeasca perfect in contextul istoric, vesnic prezent, la nivel universal. Daca incercam sa definim pozitia ferma a arhitectilor cehi, putem sa-l citam pe Rostislav Svacha, istoric al arhitecturii: (ei) „au o sensibilitate unica pentru context, cultivata de la inceputul carierei lor”. In concluzie, nu e de mirare, ca cel mai emblematic proiect al arhitecturii cehesti recente, Tunelul in Valea Cerbilor din Castelul Praga (2002) de Josef Pleskot, nu este o cladire bazata pe principiul aditiv, ci un gol absolut rezultat in urma unei scaderi.

In acest numar al revistei Arhitectura, va prezentam proiecte noi care acopera cel mai larg spectru posibil de productie arhitecturala actuala: Ivan Kroupa (reprezentat impreuna cu studentii sai la Bienala de la Venetia 2006), 4A Architects, Ladislav Labus, OK Plan, Roman Koucky, Zdenek Franek, Kuba + Pilar, A69 Architekti and HSH. Sper ca veti savura meniul nostru arhitectural.

Osamu Okamura

Redactor-sef al revistei de arhitectura Era21.

www.era21.cz

1