The mission

Acest articol se regăsește în: Creative Factories

 

The mission – este un proiect iniţiat de Eurodite şi face parte dintre activităţile DISC (Dutch Initiative for Sustainable Cities – www.disc-network.eu). Alături de Emil Boc, primarul Clujului, viceprimarii din Bucureşti, Cluj, Constanţa, Timişoara, arhitecţii şefi ai Clujului şi Bucureştiului, un reprezentant al Portului Constanța, dar şi alţi profesionişti din Ministerul de resort am fost împreună într-o vizită intensă şi densă în Rotterdam, Eindhoven şi Utrecht. Delegaţia românească, la cel mai important nivel, a întâlnit viceprimari şi oameni din ministere, omologii lor, dar şi proiecte deja realizate şi un mod de a face. The mission a sintetizat în aceste trei zile ţintele platformei DISC, creată pentru a oferi suport olandez oraşelor din România, în efortul acestora de a dezvolta iniţiative menite să aducă la viaţă zone şi regiuni urbane neglijate până în acest moment.

Programul olandez a fost legat de problemele de dezvoltare ale orașelor reprezentate (orașul port, orașul cultural, orașul cunoașterii), iar scopul a fost evidențierea proiectelor de regenerare urbană, modelelor de parteneriat public-privat, managementului și finanțării proiectelor de mari dimensiuni, accesării fondurilor UE pentru proiecte urbane. Programul a fost bine conceput și relevant, și sunt în desfășurare discuții pentru implementarea unor proiecte prin intermediul unui parteneriat alături de DISC. Temele acestor proiecte vizează dezvoltarea unor fronturi de apă în context urban, campusuri de cercetare și IT (Timișora – Eidhoven) și capitala culturală (Cluj- Utrecht). Zeppelin a fost prezent la invitația echipei Eurodite în The Mission şi speră ca tot acest proiect de schimburi de informaţii şi know-how să fie aplicat în practică în România.

Ziua 1 – Rotterdam – viziune urbană

Oraş cosmopolit cu peste 170 de naţionalităţi, 400 de ani de experinţă în shipping şi comerţ, cel mai mare port al Europei şi al 5-lea din lume, legat fizic şi virtual de Europa prin nenumărate linii rutiere, trenuri, avioane, dar şi fibră optică şi cablu, Rotterdam e oraşul ideal pentru antreprenori şi pentru idei de afaceri. Este un hub internaţional din toate punctele de vedere, şi economic, şi cultural. Oraş al centrelor universitare şi al centrelor de cercetare, este locul unde se formează o pătură socială educată şi întreprinzătoare, şi nu în ultimul rând, este un oraş al arhitecturii moderne şi contemporane, nu doar prin cel mai mare număr de studiouri de arhitectură din Olanda, dar şi prin calitatea producţiei. Doar vorbim despre oraşul care a fost reconstruit în spiritul modernist din temelii după război, vorbim despre oraşul lui Rem Koolhaas, MVRDV, Mechanoo ş.a.m.d.
Un document numit Urban Vision stabileşte direcţiile de dezvoltare ale oraşului până în 2030. Rotterdam reprezintă o istorie urbană industrială foarte dinamică, dar care are de răspuns unei noi competiţii economice internaţionale. Autoritatea locală vede necesar să treacă de la economia industrială la una de servicii şi la economia cunoaşterii. Această economie a cunoaşterii îşi bazează performanţele pe oameni cu abilităţi şi performanţe intelectuale, profesionale şi manageriale mari, iar aceştia trebuie atraşi şi stabilizaţi în oraş. Motiv pentru care echilibrul vieţii sociale, dar şi calitatea vieţii, crearea de locuinţe noi sunt o prioritate pentru Rotterdam. Creative workers şi absolvenţi de facultate sunt menţionaţi ca o resursă umană esenţială pentru ridicarea economică a întregii regiuni.

Despre încredere şi responsabilităţi

Henk Snoeken, director-adjunct în cadrul Ministerului Infrastructurii și Mediului a prezentat cum funcţionează în mare sistemul politic în Olanda, şi cum interferează acesta cu dezvoltarea urbană. Guvernul olandez se ocupă de lucrurile de importanţă naţională şi de responabilitate naţională. În acest sens, ei pregătesc cadrul legislativ aşa încât fiecare dintre cele 12 regiuni (provincii) şi oraşele să-şi poată prelua rolul asigurându-le autorităţilor locale reguli şi proceduri. Există patru domenii de importanţă naţională în care guvernul intervine: siguranţa, managementul apei, creşterea economică şi conectivitatea. Dl Snoeken a arătat că, în cadrul acestor priorităţi, investiţiile se îndreaptă acum în susţinerea densităţilor urbane, a locurilor care sunt stabile şi prospere economic, şi care pot returna venituri din taxe. Prioritatea o reprezintă proiectele care fac ca zonele care există deja să poată produce mai mulţi bani şi, în consecinţă, să contribuie la taxe şi implicit la prosperitate. Un exemplu în care guvernul îşi asumă acest rol activ este de pildă dezvoltarea regiunilor metropolitane Amsterdam şi Rotterdam, pe când pentru brainport-ul Eindhoven rolul este mai mult unul stimulativ. Dezvoltarea urbană este lăsată ca decizie politică regiunilor şi oraşelor care-şi negociază interesele. Politica se bazează astfel pe un grad mare de descentralizare.

Conducând prin încredere

Țintele şi ambiţiile pentru 2040 sunt: oraşe competitive economic, sigure, accesibile şi mai plăcut de locuit. Pentru a pune în aplicare un astfel de proces, care se întinde pe aproximativ 28 de ani de-aici înainte, e nevoie ca oamenii să recunoască în primul rând valabilitatea acestor ţinte, iar acest lucru se întâmplă când interesele multor părţi sunt cu adevărat reprezentate. Încrederea nu este un slogan electoral, ci este o valoare socială şi culturală dificil de atins şi de păstrat, dar totodată am înţeles importanţa pe care o acordă acestei probleme olandezii şi caracterul pragmatic al construirii încrederii. Eficacitatea ei se măsoară atunci când mecanismele politice şi economice complexe pot funcţiona.
Ambiţiile pentru 2040 ţin cont de diferenţele între regiuni care au puteri economice specifice, de calităţi şi potenţial distinct pentru dezvoltare, de priorităţi în investiţiile pe regiuni, astfel încât să existe şi o diferenţiere internaţională. Stabilitatea planurilor este asigurată pe termen lung prin felul în care sunt gestionate fondurile de dezvoltare multianuale. O jumătate merge în investiţii noi, cealaltă jumătate este alocată continuării şi mentenanţei proiectelor începute. Astfel, deşi componenţa politică se modifică, există o continuitate asigurată.

Noi modele de acţiune pentru primăria din Rotterdam

Domnul Koen Westhoff explică felul în care primăria Rotterdam a acţionat ca un actor privat până în 2008, prin diverse agenţii de dezvoltare, aceasta deţinând şi vânzând terenuri, dar şi aerul de deasupra clădirilor. Banii veneau din vânzarea dreptului de aer pentru extinderea pe verticală a unor clădiri sau a pământurilor pentru construcţia unor clădiri noi. Odată cu venirea crizei, nu a mai fost posibilă aplicarea acestor instrumente.
Dacă până în 2008 exista un model bazat pe creştere (construcţii noi care se vindeau), pe crearea unei nevoi şi asigurarea acesteia, astăzi municipalitatea are nevoie de noi forme de sustenabilitate, de găsirea resurselor sale, dar totodată are nevoie să propună idei noi şi să susţină iniţiativele partenerilor privaţi cu care lucrează. Noul model de practică imobiliară înseamnă azi răspunsul la nevoi reale şi găsirea unei oferte adecvate, şi nu producerea unei nevoi.
Riscurile mai mari la care este supusă orice investiţie a făcut în aşa fel încât primăria să devină partener şi coordonator sau facilitator în proiecte fie ele cu fonduri europene (JESSICA, de exemplu), fie cu fonduri de investiţii, de cooperativism.

Urbanism electoral vs branding city

Brandingul de oraş nu se manifestă doar cu un logo sau un breloc cu blazon. La urma urmei, câte branduri de oraş cunoaşteţi sub formă grafică? Probabil nici nu ar avea valoare. Brandingul de oraş înseamnă imprimarea unei imagini distinctive, personale, străzilor şi parcurilor sale, dar şi experienţelor (în special a celor turistice) pe care cineva le are în acel loc. Un fel de acel ceva de care să-ţi aduci aminte. Brandingul de oraş se află la intersecţia dintre arhitectură (în construcţie, în Rotterdam, sunt lucrări semnate de Wiel Arets, Alsop, MVRDV, OMA), design, shopping, entertainment, evenimente publice, relaxare, parcări şi urban planning. În acest fel, brandingul se poate defini ca o strategie profund ancorată în economia locală a unui oraş, dar şi în configuraţia lui spaţială. Şi desigur brandingul de oraş are şi el un mesaj politic. Desigur, am inventat pe loc ideea la polul opus a urbanismului electoral, bazat pe intervenţii urbane violente, vizibile şi zgomotoase, care trebuie să comunice şi ele un mesaj politic, dar unidirecţional. Noi suntem buni. Cei mai buni. Ştiţi ce vreau să zic.

Cu mâinile la treabă

Densificând zonele deja construite şi profitând la maximum de patrimoniul modern creat, strategia primăriei Rotterdam, pentru crearea unei economii prospere, se bazează acum pe coparticipare, cointeresarea unor actori urbani. Atunci când proiectele implică părți interesate, adică investitori, nu doar locuitori, discursul depăşeşte nivelul electoral. Pentru a atinge o economie puternică şi a transforma Rotterdamul într-un oraş atrăgător, este nevoie de investiţii în spaţiu public şi în amenajarea cursurilor de apă, în accesibilitate (transportul public şi bicicletele au o însemnătate uriaşă), în mediu curat şi din nou în menţinerea şi propagarea patrimoniului cultural şi arhitectural.
Întâlnirile care au avut loc între părțile interesate / investitori au punctat necesitatea unor proiecte şi programe specifice. De la instruirea companiilor de taxiuri, pentru a oferi informaţii mai clare şi mai detaliate turiştilor, până la aceea de a atrage evenimente sportive de faimă internaţională, care să producă bani. Totodată s-au creat politici referitoare la construcţiile înalte şi relaţia lor cu spaţiul public, punându-se accent pe configuraţia volumetrică, permiţând astfel iluminarea şi însorirea suficientă, dar şi o diminuare a curenţilor. Parterul clădirilor înalte este şi el subiectul unei politici distincte, fiind considerat esenţial ca parte de business.

Legende ptr ziua 1
Gara centrală urmează să fie finalizată în 2013 şi va adăposti nu mai puţin de 750 de parcări pentru maşini şi 5.350 de locuri pentru biciclete.
Ieşind împreună pe străzile din Rotterdam, am văzut nu doar un oraş extrem de modern, cu cea mai mare densitate de arhistaruri şi clădiri iconice din Olanda, dar am simţit pe deplin spiriul neoliberal, iniţiativă, impuslul antreprenorial care stă în orice colţ.
Imagini cu un pasaj de lemn, care porneşte din curtea din spate a unor clădiri (amenajare pentru o scenă underground – foarte la modă aici) şi străbate o clădire abandonată, ca apoi să coboare peste o stradă aglomerată. Pe fiecare dintre plăcile de lemn scrie numele sponsorilor. Una dintre iniţiativele tinerilor, sprijinite de primărie pentru a cataliza spiritul comunitar.
Reabilitare urbană cu locuinţe sociale şi investiţii private pe cealaltă parte, un amestec care a dus la diversitate şi integrare culturală. În mijloc un parc liber, bun pentru sporturi sau plajă.
Aceste locuinţe au fost retrase un metru de la aliniamentul maxim. Oamenii se bucură de metrul lor privat. Uneori, ies cu mese şi scaune să admire apa, alteori, îşi fac o grădină.

Ziua 2: Brainport-ul Eindhoven

Dacă Amsterdam este aeroport, şi Rotterdam e cel mai mare port, Eindhoven şi-a asumat rolul unui port pentru idei şi creativitate. Asocierea cu imaginea unui port este foarte bună, fiindcă în acest caz este importantă scara internaţională la care se întâmplă lucrurile, deschiderea către multe discipline şi densitatea mare de idei care circulă şi leagă între ele oraşe sau alte centre tehnologice. Brainport-ul a fost pornit ca un program finanţat european, dar acum este autosustenabil. Municipalitatea Eindhoven sprijină Brainport-ul, finanţându-l parţial sau facilitându-i accesul la fonduri şi network-uri politice. Istoria orașului Eindhoven se leagă cu siguranţă de prezenţa unor tehnologii de vârf în domeniul electronicii, cel mai cunoscut fiind brandul Philips, dar mai sunt şi altele. Brainport-ul are o bază academică serioasă (Universitatea din Delft, Academia de Design din Eindhoven, High Tech Campus şi High Tech Automotive Campus Helmond), oraşul investeşte 1.4 miliarde de euro în cercetare până în 2020. Cei patru piloni în structura acestui Brainport sunt:
1.Resursele umane (creează mai mulţi profesionişti şi tehnicieni cu abilităţi mai mari, foloseşte învăţarea continuă);
2.Business (sprijină mai multe iniţiative antreprenoriale, start-up-uri, mai multe reţele lucrative şi câmpuri de testare);
3.Tehnologie (mai multe centre de cercetare publice şi private, marketing pentru poziţionarea internaţională mai bună);
4.Condiţii de viaţă (condiţii de viaţă atrăgătoare, accesibilitate);
În abordarea proiectelor de cercetare, elementele definitorii vizează urmărirea structurii regionale şi nu rezolvarea unei probleme individuale, conducerea proiectului este încredinţată celui care are problema, iar Brainport-ul doar facilitează, după dezvoltarea planului de afaceri şi începerea lui, proiectul fiind externalizat.

legende ziua 2
Stijp S: fostul campus industrial Philips este convertit în locuinţe cu preţuri foarte mici şi spaţii pentru startup business, săli de patinaj, cafenele şi restaurante, birouri. Fiecare investiţie în conversiile de spaţii se face progresiv, aşteptând ocuparea şi recuperarea, operaţiunea desfăşurându-se timp de 20 de ani.
Amenajarea unui restaurant într-una dintre fostele hale industriale păstrează spectaculozitatea spaţiului şi a maşinăriilor cu aburi, care au fost păstrate.
Campusul High Tech Eindhoven, se găsesc peste 8.000 de cercetători şi 100 de companii. Campusul are toate facilităţile de la shopping şi petrecerea timpului liber la parcaje şi locuire integrate.
Cercetător care explică felul în care funcţionează tehnologia OLED şi viitorul tapetelor luminoase.

Ziua 3: ne vedem în Utrecht în 2030 – www.cu2030.nl/english

Utrecht are câteva particularităţi foarte importante: este cel mai mare nod de cale ferată, dar în acelaşi timp este un oraş al bicicliştilor înrăiţi, are cea mai mare universitate din Olanda şi un procent de 50% de locuitori cu studii universitare, cea mai mare concentrare de companii din industria IT olandeză. Un proiect mare de restructurare a oraşului Utrecht, a zonei lui centrale mai precis, a început la iniţiativa primăriei, cu ceva vreme în urmă. Erau 6 oameni în mica agenţie care a preluat această sarcină, iar acum sunt 60 de oameni. Premisele de la care pornea proiectul includeau situaţii urbane fie conflictuale, fie slab folosite, aproximativ 20.000 de biciclete parcate în zona centrală, care nu permiteau folosirea corectă a spaţiilor comerciale şi, în consecinţă, o dinamică economică defectuoasă, din ce în ce mai multe trenuri pline cu oameni aduşi de industria IT, deci, mai multă aglomeraţie. Proiectul aduce oraşului o filarmonică, 2 malluri, locuinţe, locuri pentru 30.000 de biciclete, spaţii publice, un terminal de transport public (gară, autogară), 27 de proiecte de birouri şi locuinţe în valoare de aproximativ 3 miliarde de euro, care se vor dezvolta până în 2030.
Ingredientele succesului pentru un astfel de megaproiect: conectare, control, schimbare, colaborare şi comunicare. Planificarea urbană trebuie să seteze regulile şi marginile activităţilor, dar cel mai important este să facă loc pentru iniţiativele private. 80% dintre acţiunile acestui proiect aparţin investitorilor privaţi, în timp ce municipalitatea contribuie cu 20% şi îi coordonează pe toţi actorii implicaţi în joc.

Legende ziua 3
Utrecht, capitală culturală în 2018.
O excursie cu barca prin Utrecht, instalaţie video într-unul dintre poduri.
Macheta proiectului de regenerare urbană este folositoare pentru discuţiile şi consultările publice.
Filarmonica în construcţie.

1