Parcul cultural ca sat global. Westergasfabriek, Amsterdam
Text/Foto : Vera Cerutti
Westergasfabriek, o fostă fabrică de gaz din zona de vest a Amsterdamului, a fost convertită în Park Cultural, o combinaţie de parc multifuncţional, activităţi culturale și industrii creative. Datorită faptului că funcţionează ca un parc de cartier, fiind cunoscut și pentru programele sale ambiţioase internaţionale, ansamblul se află printre cele mai inspirate exemple de transformare reușită a patrimoniului industrial; în 2010 a primit Premiul Europa Nostra, o distincţie a Uniunii Europene pentru patrimoniu cultural. Westergasfabriek găzduiește acum evenimente spectaculoase și distinse, activităţi creative, cafenele și restaurante în clădiri istorice. „Întâlniri reciproce” este o temă centrală. Simbioza contrastelor asigură calitatea zonei: clădiri istorice și activităţi inovative, natură și cultură, tăcere și dinamică, spaţii deschise și altele mai intime, locuri publice și private care sunt atractive atât pentru localnici, cât și pentru cei cosmopoliţi. Copiii, adolescenţii, vecinii în vârstă, studenţii, turiști locali și internaţionali și căutătorii de cultură se întâlnesc unii cu alţii intr‑o atmosferă plăcută.
Program provizoriu
În anii dintre închiderea fabricii de gaz în 1976 și transferarea complexului către administraţia cartierului Westerpark în 1992, au fost propuse mai multe idei de transformare. Cetăţenii activi se organizează și vin cu propunerea unor funcţii recreative și culturale. Drept consecinţă, consiliul municipal definește recrearea ca o funcţie viitoare în planul general urban până în 1981. De‑a lungul întregului proces de dezvoltare, cetăţenii rămân strâns implicaţi. Se înfiinţează un mic birou de proiect pentru a sprijini procesul de dezvoltare. Administraţia cartierului decide să nu aștepte până când sunt renovate clădirile, ci, în schimb, să caute o folosinţă temporară pentru durata de un an. Liesbeth Jansen devine lider de proiect pentru Programul Provizoriu și va rămâne responsabilă pentru management și operaţii ca director al Westergasfabriek BV pentru 17 ani. Curând, chiriașii se mută. Nu sunt toţi utilizatorii acceptaţi – unul dintre criterii este să contribuie la diversitatea culturală a zonei. Ambiţia este să se creeze un „sat dinamic” care să atragă chiriașii cu un angajament puternic pentru clădirile industriale și loc.Pe 1 iunie 1993, are loc prima activitate publică pe terenul Westergasfabriek: fostul recipient de gaz pune în scenă opera Antigona ca parte a Festivalului Olandez. Urmează o serie lungă de festivaluri, concerte, manifestări, spectacole de modă, spectacole multimedia, petreceri dansante și expoziţii. Perioada planificată de folosinţă temporară de un an e extinsă la șapte ani, până când începe decontaminarea în 2000. Cei trei ani de program provizoriu au arătat că acest complex poate fi exploatat cu succes. Mai mult, perioada intermediară a contribuit la „transformarea reputaţiei locului”. Pe 7 septembrie 2003, Westergasfabriek se deschide publicului.
Motorul economic
Westergasfabriek găzduiește cam patruzeci de firme care garantează peste două sute de locuri de muncă. Și chiria temporară pentru evenimente are un efect pozitiv asupra angajărilor. Inchiriindu‑se doar spaţiile fără utilităţi, e necesar să se închirieze servicii suplimentare cum ar fi sunetul, iluminatul, catering și comunicare. „Combinaţia de chiriași permanenţi sub forma întreprinderilor culturale, a chiriilor temporare pentru festivaluri și evenimente și închirierea comercială și culturală oferă o bază solidă pentru o operaţiune sănătoasă”, se afirmă pe pagina de internet a Westerfabriek. În studiul Eigen haard is goud waard, cazul Westerfabriek e rezumat după cum urmează: „Westerfabriek arată că protecţia patrimoniului industrial oferă bune oportunităţi de a deveni un catalizator pentru economia urbană, iar cheltuielile pot fi recuperate intr‑o perioadă acceptabilă. Altădată, coșurile care scoteau fum erau semne de prosperitate. Timpurile s‑au schimbat și coșurile tot trebuie să scoată fum, dar astăzi este vorba despre companii creative și curate care stimulează economia urbană și dau un impuls pentru calitatea vieţii din zonele învecinate”.
Loc: Amsterdam, Westerpark
Dimensiuni: 14HA
Construcţie: 1885
Arhitect: Isaac Gosschalk
Iniţiativa transformării : Municipality of Amsterdam
Proprietar: Familia 7 Meijer Bergmans (MAB)
Restaurare: Braaksma & Roos, Kathryn Gustafson (parkdesign)
Finalizare: 2003
www.westergasfabriek.nl
În volumul Fabrici creative (Creatieve Fabrieken) autoarea daneză Vera Cerutti caută întrebările la elementele spaţiale actuale și urgente privind complexe de clădiri goale și dezvoltarea proiectelor care sunt întrerupte sau în așteptare. Cum să creezi valoare în calitatea spaţială, semnificaţia socială, inspiraţia creativă și inovarea produsului prin redefinirea patrimoniului industrial? Vera Cerutti prezintă poveștile a 10 transformări reușite ale unor complexe industriale în centre de creativitate și inovaţie. Textul anterior este un fragment tradus și editat al poveștii unuia dintre exemplele de inspiraţie din Olanda. (Meta van Drunen).
Hesper S.A. / Steaua Roșie / Uzinele Erhardt Wolff S.A.R.
Text : Irina Imandescu
Foto: Camil Imandescu
Atașat ca furnizor de pansamente pe lângă cartierul general rus în timpul războiului ruso‑romano‑turc, inginerul elveţian Erhardt Wolff înfiinţează în 1877 un mic atelier în Ghencea, transferat în 1887 pe actualul amplasament. Își va extinde afacerea importând mașini pentru fabricarea focoaselor de război, livrate Arsenalului armatei, furnizând totodată primele instalaţii din ţară pentru alimentarea locomotivelor cu aburi, precum și articole de feronerie, pentru care va dezvolta turnătoria de alamă și bronz. Datorită expansiunii industriei petroliere, fabrica și‑a dezvoltat activitatea prin producţia de rezervoare, cazane cu aburi, tuburi de sondaj etc, activitate ce va continua mulţi ani alături de producerea de poduri și alte construcţii de fier, armături de fontă și bronz. Tot aici s‑au construit instalaţiile de încălzire pentru principalele clădiri administrative din ţară. Izbucnirea celui de‑al Doilea Război Mondial va determina statul român să se orienteze spre creșterea producţiei de armament unul dintre furnizori fiind fabrica E. Wolff SAR. După 1948, profilul de fabricaţie se schimbă de mai multe ori, orientandu‑se către producţia de mașini și utilaje ușoare pentru construcţii și echipamente hidraulice. În perioda postcomunistă, fabrica se concentrează pe producţia de aparatură hidraulică, dinamica activităţilor de producţie reflectandu‑se în imaginea fondului construit. Primele construcţii se regăsesc în planul Bucureștiului din 1899, iar ultima construcţie este o hală parter, cu structura din beton armat prefabricat, datând de la sfârșitul anilor ’80. Menţionat în PUG București ca zonă rezervată activităţilor de producţie de bunuri și servicii, terenul face parte din Zona protejată nr. 63 – Parcelarea Inter (Filaret), însă reglementările fac referire în special la zona de locuinţe. Odată cu elaborarea P.U.Z. Parcul Carol, parcela a fost inclusă în zona verde, prevăzandu‑se pentru construcţiile existente conversia funcţională în spaţii polivalente: sport, expoziţii, spectacole. Un aspect important al reconversiei îl reprezintă deschiderea parcelei către spaţiul public și Parcul Carol. Prin conversia unităţii în funcţiuni culturale și de loisir, datorită oportunităţii oferite de existenţa reglementărilor urbanistice în acest sens, unitatea Hesper S.A. poate constitui în viitor un exemplu de bună practică și un motor pentru intervenţiile viitoare de restructurare a zonei adiacente.
