Un imobil cu apartamente amplasat în mijlocul unui ansamblu din perioada socialistă accentuează individualitatea şi diferenţierile, dar şi integrarea echipamentelor in proiectul de arhitectură. Astfel, aproape toate apartamentele sunt diferite, iar un ornament tradiţional devine atât balustradă, cât și acoperire a unităţilor de aer condiţionat.
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Artur Tintu, Panteli Mourgka
Imobilul ocupă o mică parcelă imediat în spatele frontului de blocuri socialiste de pe Şoseaua Ştefan cel Mare. Spre deosebire de alte zone, unde dincolo de placările din anii ’70 şi ’80 s‑a păstrat ţesutul vechi, aici, peste tot în vecinătate sunt şiruri, incinte sau blocuri izolate; cu o singură excepţie: la nord‑vest se întind încă ruinele magnificului ansamblu industrial din jurul Morii lui Assan, abandonate şi distruse cu perseverenţă.
Clădirea cu patru etaje (înălţime rezultată din regulile de urbanism) e tot un imobil de locuinţe colective.
Cam aici se şi opresc şi punctele comune cu contextul, pentru că, în rest, proiectul se vrea în mod programatic o contrazicere a rigidităţii, dimensiunilor, repetiţiei şi monotoniei modelului de locuire anterior (probleme care, de altfel, se regăsesc, în mod ironic, şi la majoritatea operaţiilor speculative de după 1989). Astfel, din totalul de 16 apartamente, 12 sunt diferite ca suprafaţă şi organizare. În ciuda suprafeţei limitate şi a unei rezolvări foarte compacte, două dintre locuinţele de la parterul înălţat au mici grădini individuale, iar toate cele cinci unităţi de la etajele 3 şi 4 primesc terase proprii.
Expresia exterioară celebrează această individualizare: în locul unei serii de registre verticale şi orizontale, arhitectul a propus un monolit izolat, un fel de piatră teşită cu deschideri pătrate (sau derivate din pătrat) cât mai diferite posibil şi cât mai puţin aliniate. La colţul către intersecţie, teşitura are loc şi în plan vertical, ceea ce subliniază ideea de autonomie şi plutire şi face şi referinţă la „vaporul lui Assan”, aşa cum era denumită afectuos de către bucureşteni hala principală a ansambluri industriale de alături.
Dincolo de volum şi de golurile aparent aleatorii, elementul cel mai marcant al exteriorului îl reprezintă, fără îndoială, ansamblul de panouri metalice perforate.
Un motiv ornamental vernacular a fost interpretat şi esenţializat şi apoi declinat în diferite variante, culori şi scări.
Gândit ca un musafir cu personalitate într‑un mediu uniform, pătratul pixelizat devine balustradă, dar şi panou mobil pentru panourile vitrate mobile şi, ca urmare a unei idei ce merită comentată, mască pentru unităţile exterioare de aer condiţionat.
Cu toţii ne‑am lovit, ca arhitecţi, de coşmarul acestor cutii hidoase, care desfigurează clădirile vechi, dar şi strică de cele mai multe ori faţadele noi.
Panteli Mourgka le‑a găsit loc în adâncimea peretelui.
În cei 40 şi ceva de centimetri disponibili intră cutia, dar şi un panou interior de închidere, o tâmplărie termoizolantă cu un strat suplimentar din gips‑carton la faţa interioară a peretelui. Dinspre interior nu se văd decât câteva muchii fine, iar dinspre exterior unitatea dispare în spatele reţelei metalice decupate dintr‑un panou mai mare.
În acest mod, echipamentul, care de obicei strică proiectul, devine aici parte a proiectului – o stratagemă cum nu se poate mai potrivită compromisului interminabil ce caracterizează orice operaţiune arhitecturală aici, în România.
Ornamentul se strecoară şi la interior: în holul absolut minimal (şi totuşi luminat natural, încă o trăsătură pe care operaţiile noi nu prea o urmăresc), singurul element spectaculos este panoul metalic perforat care străbate golul scării pe toată înălţimea:
ecranul delicat şi cu transparenţă variabilă contrastează cu masivitatea pereţilor şi dă o anumită grandoare unui spaţiu de dimensiuni limitate.
Celălalt mare inamic al faţadelor, adică ţevile de ventilare ale centralelor termice şi hotelor de bucătărie, este şi el ascuns – toate tuburile merg prin câteva ghene mari interioare şi sunt evacuate prin acoperiş. Această deturnare a costat ceva, însă implicaţiile asupra imaginii sunt considerabile şi te fac să treci cu vederea anumite imperfecţiuni de execuţie (cum ar fi unele muchii ale faţadei) sau alegeri de materiale ce nu au respectat dorinţele arhitectului.
Micul vapor din spatele cortinei de blocuri este o vilă urbană civilizată şi simpatică şi un model pentru o locuire colectivă agreabilă şi individualizată.
Adresă: str. Vaporul lui Assan, nr 3, sector 2, București
Regim de înălțime: Demisol + Parter + 3 Etaje + 4 Retras
Suprafata desfasurata totală (mp): aprox. 1200
Total Apartamente: 16
Autor: Panteli Mourgka – Synthesis Architecture
Colaborator: Daniela Musteață
Structură: Incona
Instalatii sanitare și termice: AD Clima
Instalatii electrice: D&D Eurocom
Constructor: Sagex
Panouri Perforate: BD Lemntech
