Într-un răspuns adresat președintelui Fundației Culturale Roșia Montană, prof. dr. Ioan Piso, ministrul Culturii Vlad Alexandrescu a declarat, pe 9 ianuarie, că întreaga localitate Roșia Montană a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice ca sit de categoria A:
„Situația sitului de la Roșia Montană se află în atenția mea directă din momentul în care am preluat conducerea ministerului. Experiența dumneavoastră în această problemă va fi de un mare ajutor pentru a găsi cele mai bune soluții de protejare a patrimoniului inestimabil de la Roșia Montană. Doresc să vă spun pe această cale că la data de 30 decembrie 2015 am semnat ordinul de ministru de publicare a noii Liste a Monumentelor Istorice 2015, ce urmează să apară în Monitorul Oficial, prin care întreaga localitate Roșia Montană pe o rază de 2 kilometri este clasată ca sit în categoria A.“
Această decizie crește considerabil șansele ca situl istoric Roșia Montană să fie inclus în lista UNESCO, deși autoritățile locale – susținătoare ale megaproiectului de exploatare auriferă – încă se opun.
Fragment din scrisoarea deschisă semnată de prof. dr. Ioan Piso:
Prezervarea patrimoniului național este o chestiune de siguranță națională.
„(…) Scandalul Roșia Montană a fost cel care a trezit conștiința acestei țări. În anul 2002 un număr de 1038 de instituții științifice prestigioase din întreaga lume au semnat un protest împotriva distrugerii galeriilor romane de la Roșia Montană, anticul Alburnus Maior. Întreaga lume științifică știa că aici au fost descoperite celebrele tăblițe cerate care constituie unul dintre izvoarele dreptului roman. Răspunsul lui Mircea Angelescu, directorul de atunci al patrimoniului din Ministerul Culturii: „Ăia habar n-au“. Afirm cu toată răspunderea că galeriile romane și întregul sit de la Alburnus Maior sunt un monument unic în lume, iar dacă s-ar găsi cineva să le pună în valoare, ar constitui o țintă a turismului european și ar aduce bunăstare întregii zone. Nu astfel a gândit pe atunci Ministerul Culturii, care prin așa-zisul „program de cercetare Alburnus Maior“ a vândut Roșia Montană companiei canadiene. O dovadă este că premiile Ministerului Culturii pe anii 2002 și 2003 au fost sponsorizate de către firma canadiană, pe care se presupune că o verifica. Funcționari din Ministerul Culturii au fost primii vinovați de asta, în vreme ce primii oameni din stat, precum și academicieni, primari și arheologi au devenit niște bieți agenți ai companiei canadiene. S-a opus însă societatea civilă. Rareori m-am simțit atât de mândru de acest popor ca atunci când în Cluj au ieșit în stradă 20.000 de oameni pentru a apăra patrimoniul național. Încă și mai de admirat au fost miile de moți ieșiți în stradă la Câmpeni împotriva vânzătorilor și în apărarea valorilor și a modului lor de viață.
Cum s-a ajuns la asemenea abuzuri? Mă voi referi numai la Comisia Națională de Arheologie, chiar dacă involuția Comisiei Naționale a Monumentelor și Siturilor a fost identică. În octombrie 2000 Comisia Națională de Arheologie s-a pronunțat împotriva proiectului de la Roșia Montană. S-a abținut un singur arheolog (Dumnezeu să-l ierte!), care va ajunge, prin urmare, președintele comisiei. În anii 2001 și 2003 comisia a fost epurată de contestatari, iar în 2003 votul ei a devenit consultativ. De-atunci încoace funcționarii ministerului decid ce anume din patrimoniul național trebuie distrus. Îmi amintesc cu amărăciune că în 2002 un coleg de-al meu de la Universitatea din Cluj, în calitate de președinte al comisiei, a dat alături de comisie (cu cinci excepții) descărcare arheologică pe 1100 de hectare de la Roșia Montană, dintre care cercetate fuseseră numai 2,2, iar în 2003 un alt coleg de-al meu a dat alături de comisie (cu o excepție) descărcare arheologică pentru Muntele Cârnic, în care fuseseră descoperite 70 km de galerii. Ani de zile ne-am zbătut ca acest ultim act să fie anulat. Când în sfârșit s-a ajuns la asta în urma unei sentințe definitive, Comisia Națională de Arheologie a acceptat în 2011 un nou certificat de descărcare arheologică pentru același munte Cârnic. Cu greu îmi pot închipui o sfidare mai mare a legii, a bunului simț și a propriei profesiuni. Deși tot drumul care putea duce la dezastru a fost presărat de ilegalități și de acte de corupție, DNA a fost din cale afară de discretă, ca să nu zic mai rău.
Ce-i de făcut acum, când lucrurile au început a se lămuri? Ce se întâmplă cu zecile de edificii de patrimoniu cumpărate la Roșia Montană de companie și care stau să se prăbușească? Ce se întâmplă cu miile de hectare de terenuri pentru care s-a dat în mod ilegal certificatul de descărcare arheologică?
Domnule Ministru, vă rog să reconsiderați întreaga problematică a Roșiei Montane și să sprijiniți eforturile de a o include în lista UNESCO. Ministerul spaniol al Culturii a fost cel care a inițiat asemenea proceduri pentru minele romane de aur de la Las Medulas, care astăzi sunt vizitate de milioane de turiști, iar zona, una dintre cele mai sărace ale Spaniei, s-a ridicat datorită lor. Noi de ce nu am fi în stare?”
