Trotuar provizoriu pe Calea Victoriei, Bucureşti
Ansamblul de spaţii publice şi reziduuri urbane numit generic „Piaţa Revoluţiei” a fost subiectul unor propuneri ambiţioase dar care, tocmai din cauza dimensiunilor proiectelor şi a implicaţiilor, au rămas numai pe hârtie. Iar spațiul a rămas acelaşi hău neprietenos, un non-spaţiu public pe cea mai prestigioasă axă a Bucureştiului.
Cursul Căii Victoriei, de la Hotelul Hilton şi până în dreptul Bisericii Kretzulescu, se revarsă într-o deltă de maşini. Pietonii se risipesc printre maşinile parcate sau în mişcare, care fac să se piardă coerenţa spaţiului public şi profilul căii propriu-zise.
Propunerea noastră a încercat să delimiteze „cursul” Căii Victoriei de parcările situate în faţa Ateneului, a restaurantului Cina şi a Bibliotecii Naţionale. Instrumentul acestei delimitări l-a constituit un trotuar modular din lemn. Acesta a ajutat pietonii să traverseze în mod firesc „zona” şi a (re)articulat într-un ansamblu Piaţa Ateneului, spaţiul din faţa restaurantului Cina, Piaţa Palatului şi Piaţa Revoluţiei. Nu în ultimul rând, a fost vorba şi de o reinterpretare simbolică a „Podului Mogoşoaiei”.
Din punct de vedere tehnic a fost vorba despre un sistem simplu, ieftin, modular, uşor de montat şi demontat. Un „deck” de lemn prins între borduri prefabricate din beton s-a aşezat peste asfalt.
Un prototip al trotuarului (realizat cu sprijinul Ecolemn) a fost amplasat în faţa librăriei Cărtureşti de pe str. Arthur Verona, pentru a demonstra realismul proiectului.
