În 2019, lumea întreagă celebrează centenarul Bauhaus și, prin extensie, arhitectura de avangardă. Zeppelin participă la acest eveniment global în calitate de co-organizator al proiectului Bauhaus 100 București (inițiat de către Goethe-Institut) și de editor al unei monografii dedicate unui mare promotor al arhitecturii moderne.
Horia Creangă (1892-1943), nepotul scriitorului Ion Creangă, este autorul unor clădiri emblematice, cum ar fi blocul „Patria” (fost „Aro”), clădirile Uzinei Malaxa (ulterior „23 August” și ”Faur”), hotelul „Aro” din Brașov, Halele Obor, Palatul Cultural din Cernăuți, precum și multe vile și imobile de apartamente exemplare.
Vorbim de un patrimoniu cultural de nivel european ce trebuie cunoscut mai bine și salvat, dar și despre arhitectura lui Horia Creangă ca model viu pentru arhitecții de astăzi.
Despre proiect
În 1992 apărea o lucrare de referință despre această personalitate excepțională: catalogul expoziției „1892-1992. Centenar Horia Creangă”, ai cărui autori erau Nicolae Lascu, Ana Maria Zahariade, Anca Iliescu (Bocăneț) și Florinel Radu.
Nu reedităm catalogul: aceiași autori realizează o carte nouă, ce va recupera, aduce la zi și integra o parte din materialul existent.
Va fi o carte-eveniment: o monografie critică care așează opera lui Creangă într-un context internațional și în cel al avangardei românești; o carte prețioasă de arhitectură; o prezentare cu imagini de epocă și desenele originale, dar și cu fotografii noi și planuri redesenate; o privire istorică și o radiografie a stării actuale dramatice a clădirilor.
Autorii vor integra în noua lucrare cercetări noi, inclusiv internaționale, opere nou descoperite, aspecte noi ale celor deja cunoscute. Enunțăm doar în treacăt aici descoperirea unor noi proiecte semnate Horia Creangă, problema contribuției colaboratorilor, de exemplu cea a lui Haralamb (Bubi) Georgescu, astăzi el însuși considerat un arhitect original de primă mărime, sau colaborarea cu arhitectul german Rudolf Fraenkel.
Dincolo de aceste noutăți documentare, și modelul cercetării, așa cum este firesc, a evoluat, devenind mai integrator și mai suplu, accentuând apăsat contextul general cultural, legătura cu fenomenul internațional, precum și pe latura umană — poveștile arhitecților, ale clienților, evoluția și receptarea operelor etc.
În 1992 nici în cele mai negre vise autorii nu puteau să prevadă starea înspăimântătoare în care se află astăzi patrimoniul nostru modernist în general, și cel creat de Horia Creangă în special. Mai multe clădiri au fost deteriorate iremediabil. Majoritatea se află în prima linie a clădirilor practic condamnate la următorul cutremur; unele sunt lăsate pradă abandonului. Atunci când are loc o reabilitare seismică sau termică, aceasta se realizează fără respect și, de obicei, fără o perspectivă arhitecturală. Transformările individuale sălbatice au început să fie înlocuite de unele proiectate, uneori chiar mai distructive. Astfel, acum câțiva ani, un proiect public de „regenerare”practic propunea înlocuirea interiorului Halei Malaxa cu un cartier de blocuri.
În fața unei probleme care ține nu doar de cultură, ci și de pericolul de moarte pentru un mare număr de oameni, sunt arhitecți sau ingineri ce propun demolarea acestor clădiri și înlocuirea lor cu unele noi, dar cu fațade reconstruite (un soi de Disneyland pseudo-modernist), sau, practic la fel de grav, păstrarea fațadelor și înlocuirea interiorului; o soluție comodă, dar și o practică ce contrazice complet principiile contemporane de restaurare.
În aceste condiții, credem că o lucrare despre modernismul arhitectural românesc trebuie să trateze și despre evoluțiile actuale și să aibă ca scop și o schimbare de atitudine față de acest patrimoniu.
Monografia se va adresa nu doar arhitecților, ci și publicului cultural, societății civile și administrației.
Despre echipă
Coordonatorii Ana Maria Zahariade și Nicolae Lascu, profesori la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, se numără printre figurile determinante ale istoriei arhitecturii din România, mai ales în ceea ce privește perioada modernă. Practic toate cărțile lor – care tratează de la urbanismul bucureștean la arhitectura din perioada socialistă, de la arhitecții Băncii naționale la teoria românească a arhitecturii – sunt lucrări de referință. Recunoașterea națională și cea internațională e demonstrată, printre altele, premiul Herder acordat Anei Maria Zahariade. Istoricul de artă Anca Iliescu (Bocăneț) lucrează la Amsterdam, iar Florinel Radu este profesor la École d’ingénieurs et d’architectes de Fribourg, Elveția. Vorbim, și din acest punct de vedere, de relevanță culturală esențială, în sensul cel mai clar al cuvântului.
Cartea este editată în parteneriat cu Editura Universitară „Ion Mincu” București.
Proiectul grafic îi aparține, bineînțeles, colegului nostru, Radu Manelici, iar imaginile noi vor fi realizate de către fotografi de arhitectură recunoscuți internațional: Laurian Ghinițoiu, Ștefan Tuchilă, Andrei Mărgulescu.
Echipa va integra tineri cercetători precum și studenți arhitecți, proiectul fiind gândit și drept unul pedagogic.
Date despre carte
Dimensiuni: 185 x 270 mm
Număr de pagini: 280
Număr de exemplare: 800
Publicare: noiembrie 2019
LEGENDE
1. Imobilul Elena Ottulescu, București. Foto: Ștefan Tuchilă
2. (stânga) Imobilul Asigurarea Românească – ARO, azi bloc și cinema Patria. Arhiva Mihai Oroveanu; (dreapta) Hotel Aro, Brașov. Desen publicat în ziarul „Vestitorul Asiguratului”
3. Coperta catalogului expoziției „1892-1992. Centenar Horia Creangă”, 1992
4. Perspectivă de Horia Creangă: stadionul ONEF (ulterior Progresul), București, demolat în cadrul operațiunii ceaușiste din anii 80
5. Interior apartament, imobilul Elena Ottulescu, București. Imagine de epocă
6. Fabrica de țevi, Uzinele Malaxa, București. Imagine de epocă
7. Uzinele Malaxa, București. Foto: Ștefan Tuchilă
Proiect cultural susținut de către Administrația Fondului Cultural Național – AFCN
„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”
