14-25 noiembrie 2013 @ Muzeul Național de Artă Contemporană
“În jocul vieții și al evolutiei sunt trei jucători la masă: oamenii, natura și tehnologia. Eu stau de partea naturii. Dar mi-e teamă că natura este de partea tehnologiei”, George Dyson, “Darwin Among the Machines; or the Origins of (Artificial) Life”.
Instalații: Mădălin Gheorghe, Paul Popescu, Ana Cârlan, Vlad Osiac, Andrei Ivănescu, Virgil Ilian, Matei Popescu, Andrei Mitișor, Mădălina Oprica, Livia Zaharia
Participanți workshopuri: Andreea Dumuță, Stelian Dobrescu, Ana-Maria Grigoriu, Laurenția Ghiță, Alexandru Criatea, Claudiu Cobilanschi, Mihai Neg, Andrei Antonescu, Anca Stirbacu, Katia Guzun, Cosmin Voicu, Matei Bacanu, Iris Popescu, Alex Cristea, Miron Ghiu
Organizator: Modulab
Coordonator proiect: Ioana Calen
Proiect Finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN)
Parteneri: MNAC Bucharest, LOOT, KRAUTZproduction – debitari cu jet de apa, The Plot, QualMedia
Parteneri media: Zeppelin, VICE, Ideas Lab, Modernism, Think Outside the Box, Veioza Arte, Sub25, Radio România Cultural, Arhitectura, Arhitext
Instalații:
Protocorda Sapiens este un organism dodecaedric format dintr-o alăturare de celule neregulate ce se hrăesc cu informație, care a evoluat prin acumulare de cunoaștere. Analizează în permenență entitățile ce îi calcă teritoriul și centralizează toate datele despre ele, pe care le transmite către centrul de memorie al instalației. Acolo, informația este transformată în lumină, călătorind printr-o rețea neuronală în care sinapsele se formează succesiv, iar pe măsură ce primesc impulsul celei dinainte, creează un butterfly effect generat de factorul disturbant, omul. Imaginile generate de instalație se conformează unui cod în Processing care folosește ca imput culorile vizitatorilor și redă un automat celular, adică un sistem de celule de dimensiuni diferite, definite în raport cu celulele vecine, dispuse într-o grilă. Celulele au definite două stări de existență (sunt vii sau moarte). Starea celulei este determinată de setul de celule adiacente (vecine), astfel, înaintând în timp, noi generații de celule sunt create, în funcție de niște reguli fixe (de obicei, funcții matematice), care determină starea fiecăreia. (Design: Mădălin Gheorghe, Proiecții: Ana Cârlan, Fabricație: Mădălin Gheorghe si Victor Popescu; soluții interactive: Paul Popescu)
Cromostamen Terrens este o vietate pulsatorie animată de interacțiunea cu oamenii și fenomenele ambientale. A evoluat dintr-o carapace statica, dobândind libertate de mișcare, iar organele îi sunt animate de aer comprimat controlat de forța generată de fenomenele din mediul apropiat și prezența oamenilor, care-i devin automat simbionți. Dotat cu flexibilitate și sensibilitate, Cromostamen Terrens se hrănește cu informații legate de mișcarea oamenilor din jur, pe care le transpune în picturi pe podeaua galeriei din pigmenti ce tin loc de polen. Pentru că morfologia ei cinetică intră în contrast cu estetica materialelor folosite (materiale reci, glossy, antropice), rezultatul este o structură rece care arată și se aude artificial, dar care se mișcă și respiră natural. (design structura: Andrei Ivănescu consultat de dr. ing. Dragos Naicu, design organe: Vlad Osiac, fabricație: Vlad Osiac, Mădălina Oprica, Livia Zaharia; Interactivitate: Paul Popescu)
Colorivoris este o plantă artificială camuflată într-un obiect comun (beanbag) care transformă orice ființă care se așează în simbiont, devorâdu-i culorile. Ființa este imobilizată iar informația este digerată și regurgitată sub forma unor efecte vizuale pe corpul persoanei, care se scurg spre centrul expoziției. Această sevă informațională ce poartă ADN-ul culorilor simbiontului este apoi integrată în procesele vizuale ale celorlalte entități ale habitatului, hrănind întregul ecosistem. (concept: Virgil Ilian, design: Mădălina Oprica, fabricație: Virgil Ilian, Mădălina Oprica, Livia Zaharia; interactivitate: Paul Popescu)
Designul și tehnologia ne reconfigurează interacțiunea cu mediul ambiental, care tinde să devină aproape în totalitate augmentat tehnologic și un produs de design. Mecanismele noastre evolutive reacționează la acest tip de habitat, generând noi fenomene psiho-fiziologice și o patologie specifică. Optimizarea vieții cotidiene prin intermediul tehnologiei ne oferă însă o serie de avantaje evolutive.
Lățimea de bandă a conștiinței care până recent era ocupată de procesarea problemelor legate de hrană, adăpost sau securitate este acum liberă pentru demersuri creative, contemplative și exploratorii. Ne schimbă tiparele comportamentale, deci și pe cele neuronale, modificând astfel inclusiv morfologia creierului prin fenomenul de neuroplasticitate. Ne folosim de tehnologie pentru a escalada noi culmi ale evoluției speciei umane și contribuim, prin însuși acest fapt, la dezvoltarea și evoluția tehnologiei, care tinde să ne acapareze viețile. Am ajuns în punctul în care nu știm cine controlează pe cine, cert este că tehnologia are un ritm de evoluție mult mai rapid.
Seria de workshopuri Symbiomorphogenesis explorează diferite forme de simboză între om și tehnologie, între oameni, prin intermediul tehnologiei, și între diferite tipuri de tehnologii, prin intermediul oamenilor. Rezultatul este o expoziție de design interactiv ce funcționează în simbioză cu vizitatorii, ale căror mișcări și caracteristici vizuale sunt absorbite, prelucrate și redate în timp real în comportamentul entităților tehnologice.
Pentru realizarea acestui proiect a fost mobilizat un grup de câteva zeci de artiști români de diverse specializări (designeri graficieni, specialiști în design generativ, programatori, arhitecți, specialiști în fabricație sau în tehnologii de interactivitate) care au lucrat în mod colaborativ pe toate nivelele proiectului. Conceptul de simbio-morfogeneză a fost dezvoltat în urma repetatelor întâlniri și discuții, documentat pe un grup de Facebook, iar structura desfășurarii workshopurilor a fost aleasă împreună cu participanții. Procesul în sine de fabricație a acestor instalații a fost cel mai important, pentru că a constituit o ocazie excelentă de a învăța unii de la ceilalți, de a se familiariza cu diferite proceduri de fabricație, proiectare, tehnologii de interactivitate etc., având la dispoziție materialele, suportul tehnologic și know how-ul oferite de Modulab. Un exercițiu important în cadrul acestor workshopuri a fost munca în echipă, într-un stil colaborativ.
La acest atelier experimental s-au folosit tehnici de proiectare și fabricație avangardiste cum este proiectarea parametrică și fabricația digitală sau tehnologii complexe pentru partea interactivă. În urma atelierului s-au realizat primii muschi artificiali, animați de presiunea aerului, într-un mediu DIY. Senzori de câmp electrostatic și de radiație infraroșie, ce sunt capabili să sesizeze prezența organismelor vii, senzori de puls și culoare, microcontrollere precum Arduino si Raspberry care miniaturizeaza proiectele.
