Calea Moşilor 2010: o cortină agresivă şi gri de beton, specifică anilor ’80, care taie un ţesut istoric şi rupe oraşul în două: în faţa bulevardului un oraş dens şi bine echipat, dar urât şi agresiv, iar în spate oraşul istoric, ascuns şi izolat. Echipa proiectului a propus o serie de intervenţii menite să activeze zona din spatele cortinelor de blocuri, ca spaţii ale comunităţii şi locuri publice în cadrul ţesutului istoric.
Aceste locuri abandonate în urma operaţiilor totalitare au un potenţial enorm pentru amplasarea unor spaţii publice veritabile, articularea celor două tipuri de oraş şi reintegrarea în memoria colectivă, în structura urbană şi în circuitul turistic general a unui patrimoniu izolat. Proiectul a vizat porţiuni foarte mici de teren, neocupate şi nerevendicate de nimeni, unde-au fost realizate, cu mijloace simbolice, diverse tipuri de intervenţii cu implicarea locuitorilor, care să răspundă nevoilor lor imediate dar şi să respecte şi să exprime scenariul de dezvoltare al locului respectiv. Intervenţiile – în număr de patru: un gang, un loc de joacă, o bancă sub formă de scară şi o fundătură transformată într-un salon în aer liber – au fost menite să testeze ideile din proiect, să impulsioneze demararea unor operaţii concrete şi să-i stimuleze pe locuitori să-şi exprime părerile şi să se implice mai mult în transformarea propriului spaţiu de viaţă.
