În, peste, lângă apă: Müritzeum – Centru de experimentare a naturii

Proiect: Wingårdh Arkitektkontor, Sweden
Text: Gert Wingårdh
Foto: Åke E:son Lindman

Într-o parte a autostrăzii între Rostock și Berlin stă un semn de circulație maro cu desenul stilizat al Müritzeum. Un semn care anunță că acolo se află ceva ce merită văzut!
Ceea ce este de fapt remarcabil nu este clădirea, ci marele Parc Național și cele șapte lacuri. Lacul Müritz este cel mai mare din Germania (Bodensee e împărțit cu Elveția și Austria). Deși relativ îngust, rămâne navigabil pe tot parcursul. Aici se opresc cocorii înainte de a migra spre lacul Hornborga.

 

Orașul Waren se află în partea de nord a lacului Müritz. Este un oraș medieval la doar o oră de condus din Berlin sau Hamburg (vitezele pe autostradă încă sunt nelimitate). Waren este o atracție turistică majoră pentru tururi cu bicicleta în Parcul Național, navigare pe lac sau simple plimbări între diferite gasthof-uri.

 

Müritzeum se află pe o mică peninsulă între orașul vechi, cândva înconjurat de ape, și cel nou, cu clădiri civice, administrație și clădiri tip plattenbau (blocurile din prefabricate din Germania de Est). Aici îți lași automobilul sau cobori din autobuz. Acum trei ani a avut loc un concurs de arhitectură, o sută (de arhitecți) și-au exprimat interesul, și doisprezece au fost selectați să participe.

 

Clădirea conține, în principal, un acvariu, expoziții și stații experimentale și este compusă din două conuri din elemente portante din lemn masiv (zonele de expoziție) dispuse pe o bază de beton turnat pe loc (acvariile).

 

plan de situatie* plan de situație

 

nivel-1* Nivel -1

 

nivel 0* Nivel 0

Am căutat o expresie pentru suprafața din lemn care să fie cât mai rezistentă la uzură. În regiunea Särö, într-un ansamblu de grajduri există un mic hambar cu o latură de culoarea cărbunelui. Incendiul a avut loc în 1927, dar arderea cărbunilor pare să se fi petrecut ieri. În sfârșit, un tratament care nu necesită întreținere, pentru designul unui exterior din lemn expus!

Ne-a interesat foarte mult și ideea unui zid compus din elemente de lemn brut cu suficientă grosime pentru o bună izolare termică, rezistent la efort  și care să fie ars in situ la flacără cu benzină pentru un nivel de carbonizare adecvat.

Costul efectiv al unei structuri din lemnul masiv (cu cât sunt mai subțiri pereții, cu atât devin mai scumpi) și o antipatie autentic germană pentru ideea de a „arde” o clădire (ce s-ar fi putut aprinde cu totul) au condus la o construcție în mai multe straturi, unde panourile exterioare au fost carbonizate înainte de montare.

Finisajul rezultat al conurilor ușor înclinate absoarbe lumina asemenea unei găuri negre.

 

La interior, o cameră înaltă, centrală este înconjurată de o serie de teme de expoziție, epoca de gheață, faună, floră, civilizație umană etc., dar și de o plimbare în natură pe malul micului lac Herrensee și, în final, o urcare pe platforma de belvedere către lacul Müritz de pe acoperiș.

Sus, în cameră, cel mai mare acvariu cu apă dulce pătrunde cu un amplu banc de pești, anunțând secțiunea acvariului cu un etaj mai jos.

O singură fereastră pe etaj creează contact cu exteriorul. La nivelul accesului o firidă vitrată se proiectează în afară, în timp ce etajul inferior conține piesa de rezistență, o fereastră către apa lacului Herrensee cu populația sa de crap. În realitate, este vorba despre un bazin curățat, separat de apele de nepătruns ale lacului.

În sfârșit, începutul. Bovindoul vitrat, fereastra din apă și bar către parc sunt toate, asemenea accesului, tăieturi paralele prin conuri. Acoperișul se profilează puternic în exterior, peste fațada sudică vitrată, pe două nivele.

 

Toate suprafețele din acea zonă sunt de un galben-miere, lăcuite, dintr-o larice cu granulație bogată, amintind de grija de care are parte o ambarcațiune mult-iubită. Fanta este îndreptată către portul turistic și fluxurile de oameni. Umbrelele de soare, scaunele și mesele cafenelei roiesc în piațeta pietruită de la intrare și o luminează. Aceasta este fațada dinspre acces pe care semnul de circulație în alb și maro o caricaturizează.

 

Credite:
Müritzeum – Centru de experimentare a naturii
Arhitectură: Wingårdh Arkitektkontor AB, Sweden
Echipa: Gert Wingårdh, Gunilla Murnieks, Therese Ahlström, Joakim Lyth, Ulrika Davidsson, Peter Öhman, Björn Nilsson, Liselott Jademyr, Maria Olausson, Anna Palm, Mats Bengtsson, Sara Helder
Arhitect local: DGI Bauwerk
Peisagism: NOD, Stockholm
Client: Landkreis Müritz

 

Proiectul face parte din Expoziţia H2O, dedicată sustenabilităţii, identităţii şi esteticii în arhitectura suedeză contemporană. Expoziția este deschisă în perioada 18 octombrie – 15 noiembrie la Sala Dalles / Fb event

Expoziţia este organizată în cadrul programului cultural Suedia Creativă #3.

Sari la conținut