Text & foto: Laurian Ghinițoiu
Mă ocup de fotografie de arhitectură de mai multă vreme, însă în ultimii ani am simțit că mă îndepărtez din ce în ce mai mult de fotografia standard, cu clădiri perfecte și goale, din care oamenii lipsesc cu desăvârșire sau au doar o prezență decorativă.
Am început să experimentez mai intens fotoreportajul de arhitectură, fără trepied sau aparatură rigidă, plimbări strategice prin locuri și printre oameni și reacții rapide la situații neprevăzute.
Relatarea de mai jos despre Expo Milano este una asumat subiectivă, o selecție proprie despre pavilioane și despre interacțiunea lor cu oamenii care le vizitează sau activează. Uneori (mai rar) personajele din fotografii doar dau scară obiectului de arhitectură. Alteori devin importante pentru a înțelege pavilionul respectiv (obsesivele echipe în costume tradiționale, felul în care vizitatorii parcurg spațiul) sau pur și simplu încearcă să arate emoțiile trăite de oameni și felul în care aceștia percep sau nu un mesaj sau un discurs spațial.
Tema expoziției – ,,Hrănirea planetei, Energie pentru viaţă” – dorea să tragă un semnal de alarmă și să favorizeze găsirea de soluţiilor pentru provocările colective la care umanitatea este chemată să răspundă: dreptul la o alimentaţie sănătoasă, sigură şi eficientă. Departe de deschiderea oficiată de către prim-ministrul Matteo Renzi, în centrul orașului nori de fum negru au umplut străzile, provenind de la mașinile incendiate de către protestatarii care susțineau că expoziția e doar o altă cale de a face risipă şi a da frâu liber corupției.
Anul acesta întreaga expoziție este una a extremelor, conformă cu realitatea în care trăim, de la emoțiile pozitive ale participanților la revoltele violente ale protestatarilor, de la pavilioane excepționale până la unele mai degrabă kitsch, de la mâncarea proastă și ieftină până la delicatesele bine alese conform temei generale. Poate că într-adevăr una dintre concluzii ar fi „we are what we eat”.
Intrarea în pavilionul Rusiei
UK
Aşa cum ne-au obișnuit şi în trecut, britanicii vin cu un pavilion excepțional din toate punctele de vedere, îmbinând perfect conceptul cu ingineria de vârf și cu adecvarea la context.
Un puzzle executat din 169,300 de piese de metal după proiectul celor de la Foster and Partners. Doi pereţi texturați de12 m înălțime definesc un parcurs jucăuș, dar precis către centrul pavilionului și un auditorium auriu.
Este unul dintre puţinele pavilioane care va fi refolosit după ce se termină expoziția. Gazdele atent îmbrăcate ajută la impactul vizual general.
Brazilia
În pavilionul Braziliei, aflat imediat lângă intrare, un cadru metalic aparent rigid și ruginit adăpostește un spațiu ce atrage nu doar privirile, ci și parcurgerea.
O plasă tensionată se întinde pe toată suprafața și invită publicul la joacă și socializare.
Austria
În centrul expoziției, Austria ne invită să ne încărcăm bateriile și să respirăm aer curat in minipădurea lor (având o temperatură cu 6 grade mai mică decât aerul exterior general).
O bulă de oxigen în mijlocul unui oraș poluat și unul dintre puținele pavilioane care îi dă posibilitatea vizitatorului să experimenteze cu toate simțurile.
Elveția
Fiind vorba despre hrană, parcursul pavilioanelor se finalizează cu un restaurant (uneori două – cel de-al doilea pentru oficialități și VIP-uri) unde se poate degusta mâncare tradițională pregătită de bucătari cu renume. Contrar conceptului expoziției, la o mare parte dintre aceste restaurante, a lua masa devine un lux (de exemplu, cei 40 de euro pentru un meniu la pavilionul Japoniei).
Probabil că răspunsul vine din celălalt colț, unde un logo imens al „pavilionului” McDonald’s atrage mai mulți vizitatori ca orice altă clădire.
De fapt, un răspuns etic este cel al elvețienilor. În locul unei orgii arhitecturale, ei au venit cu patru turnuri, un depozit accesibil ce conține mii de pachete cu alimente importante pentru ei (mere, sare, cafea, apă).
Vizitatorul poate lua gratis oricâte pachete, trebuind să echilibreze singur dorința să plece cu cât mai mult cu disponibilitatea de a lăsa și pentru ceilalți. Un exercițiu de responsabilitate prin răspunsul la întrebarea „Ce n’e’ per tutti? / Este pentru toţi?”
Pavilionul Emiratelor Arabe Unite
