Am uitat sa-mi iau vacanta, sau a fost pe aici pe undeva pe linga mine, dar nu am stiut ca asa se cheama. O vara cam agitata pentru redactia noastra, pentru echipa noastra: am reprezentat Romania la Bienala de la Venetia, am amenajat spatiul de la galeria ¾ a Teatrului National pentru Bienala de la Bucuresti, ne pregatim sa aducem expozitii si conferinte din Japonia, predam numarul cu arhitectura din Venezuela.
Numarul de fata despre arhitectura din Venezuela aduce in prim plan o situatie urbana densa si extrem de impovarata. Imi vine in gind pavilionul venezuelean de la Bienala de la Venetia, mesajul lor protestatar si dur semnat de Juan Pedro Posani, curatorul de anul acesta, unul din arhitectii pe care-i prezentam in paginile acestui numar. Un pavilion cu citeva imagini dure ale favelas-urilor, si cu un text scurt care spunea cam asa: „intelegeti ca orasele din lumea a treia sunt formate dintr-o altfel de societate, au alte radacini si alta soarta. Retetele voastre, care sunt retete ale divertismentului nu ne sunt de folos, lasati-ne in greselile noastre, poate in viitor veti avea si voi ceva de invatat de la noi. Nu ne judecati fara a ne intelege”. Poate cam prea multa politica si deloc arhitectura in pavilion, insa cu siguranta in dosarul nostru o lectie despre arhitectura si programe sociale, despre comunitarism si raspunsul adecvat la probleme.\
Revin la Bienala de la Venetia, prezentata si ea in citeva recenzii a unora dintre proiectele care ne-au placut mai mult si va mai spun ca tema generala este „Orasul, arhitectura si societate”. Cea mai atipica tema care putea apare in Venetia a ocolit pe furis autostrazile cu staruri si arhitecturi de revista, lasind loc reflexiei si cercetarii mai degraba. Si asa cum mai multe pavilioane ne spun, orasele sunt creatii fara autori, anonimatul fiind uneori atit de creativ ca nu poate fi depasit de nici o semnatura.
N-am uitat de vacanta insa, chiar asa impresurat de proiecte. Predam numarul cu Venezuela, vin japonezii, organizam BAB 2006 si apoi sigur am sa plec.
