Ora 5.32 GMT
Curiosity e o masina cu roti mari ca de tractor. Are 3 metri lungime si aproape tot atat latime si exploreaza planeta Marte. A aterizat acolo la o ora matinala pe 6 august. Are 17 videocamere care transmit prin semnal radio, incet-incet, imaginile pe care le ia de acolo. Din cand in cand, pamantenii vad planeta Marte prin ochii electronici ai lui Curiosity.
Ora 23, parcul Kiseleff
Un baiat perfect sculptat, un trup atletic de invidiat, sta pe o banca. E atat de frumos ca nici nu-i pasa: sta in maieu si pantaloni scurti si e foarte multumit. Are un catel mic, cret si jucaus. Ii arunca o jucarica si catelul alearga dupa ea, apoi o aduce vesel la baza. E a doua oara cand il vad saptamana asta. A facut Facultatea de sport, a facut atletism de performanta, a facut bodybuilding si acum zice ca se ocupa de DJ si cluburi. Opt ani a stat la Ibiza si a lucrat ca organizator de eveniment in baruri. Povesteste de Ibiza ca de un fel de Marte din viata lui. Intens, colorat, dar departe. Cred ca nu prea are ce face de fapt acum. E criza, merge prost cu orice. Sta pe banca si se joaca cu catelul.
Ora 20. La televizor
La orice zap nevinovat de televizor sau net, dau peste diversi oameni care zic ca-si iubesc tara mai mult decat altii. Ei numesc asta nationalism. Uneori e sentiment, alteori e ideologie, alteori e religie.
Cand vine vorba despre chestiile culturale de pilda, nationalismul inseamna ca cineva se supara pe arta contemporana. Iubirea de tara la televizor e un fel de rezistenta contra noului, strainului, tehnologicului sau performantei.
Aceiasi oameni care tot zic ca-si iubesc tara se supara pe cuvantul global de obicei, desi au telefoane mobile si trimit scrisori pe internet. Probabil ca-si doresc doar internet romanesc. Cu R.
Ora 24, in piata Victoriei
Un copil de vreo 14 ani imbracat in fotbalist spaniol apare de undeva (e plin de undevauri in orasul asta) si se posteaza in intersectie ca sa cerseasca. Ce noroc pe capul lui: o masina decapotabila trage langa el. Copilul zice ceva cu doamne ajuta, mila si sa ne ajute al de sus. S-a facut, barosane, zic baietii veseli: ia aici.
Ora 16, intr-o carte, pe plaja
Citesc ca fostul prim-ministru al Singapore-ului, acum 70 de ani, s-a gandit sa orienteze toate resursele tarii catre educatie si dezvoltare tehnologica. In scurt timp, piata muncii dispunea de tehnicieni capabili sa opereze echipamente industriale avansate. Asta a facut ca productia de electronice sa le mearga perfect. Au dezvoltat si cercetarea pentru a crea branduri, produse noi rafinate, pentru a competita. Pe piata globala. Au atras oameni de stiinta din toata lumea, dar era foarte greu sa-i stabileasca in Singapore pentru ca nu aveau… viata culturala. Drept care peste noapte au pornit un asalt cultural sprijinind toate formele de cultura, de la teatre la sali de expozitie, muzici, cinema si celelalte. Miliarde in cultura. Asta a fost prea de tot, mi-am zis si am inchis cartea: Si asta este oare tot nationalism?
