: ma omoara interpretarea urmatoarei chestiuni: opera din Sydney plus alte monumente de arhitectura contemporana de pe fata de masa gasita intr-o casa de vacanta la Sirnea. Cerul e acoperit de trandafiri mari, un iz oriental se pogoara usor de sus. Unde Dumnezeu sa bag fenomenul asta, la ce fisa? La ce capitol?
E un contrast incredibil intre opera lui Jorn Utzon si mileul asta. Si pe urma contextul … nu de alta dar prin Sirnea trece un drum cam de 5 m latime, oarecum pietruit, sau batatorit, si-n tot cazu’ gaurit de tot. Foarte putin englezesc, sau pastoral macar…. ce mai, pe mine contrastele astea ma depasesc… hermeneutic.
: la gara in Bucuresti, linga o covrigarie, un aer conditionat, pus pe doua fiare care ies din perete drept la nivelul capului. Grijulii patronii lui, sau altcineva cu inima mare, le-au badijonat cu cirpa. Sa nu doara capsoru’. Peste o saptamina totusi in mod ciudat a disparut una bucata cirpa. O fi luat-o careva sa se stearga pe camasa. Trebuie platit pretul corect pentru confort, dezvoltare, urbanitate….
: sau sa nu uit de Parcul Carol (cel cu catedrala), care are o noua instalatie de lumina moderna, in schimb pusa periculos la indemina oricarui pui de om, intre 3 si 99 de ani, care vrea sa se catare pe soclurile de travertin macar sa faca o poza, sau sa fluture mina. Uite ca ma trec fiorii de mai multe ori, fie de la becuri de unde vin mii de wati spre retina, fie de la cabluri, racorduri si conducte aranjate ca-ntr-o ikebana, de unde sensurile izbucnesc metaforic. M-am prins.
: la cetatea Histria (ce pacat ca era ceata, n-am o poza buna) un cofret electric sta pe coloanele grecesti. El este vopsit in galben pentru a fi usor identificat, si desigur el este la inaltimea ochilor pentru a se lucra in mod ergonomic, recte fara efort. La El. Tot el este atat de bine expus ca s-ar zice ca a fost descoperit in secolul V dC, si tot el comanda piticii de gradina care lumineaza cetatea, dar care erau acoperiti cu plastic, fiind intrati „in conservare”. Sau poate el deserveste vilele ciudat de apropiate de situl arheologic (altfel frumos), care or fi ale cuiva, care nu stiu de unde are aprobari. Ce bine era de altfel daca nu construiau muzeul ala de linga situl arheologic. Masiv, in acelasi timp rebarbativ, poate chiar brutal, nu foarte functional si in tot cazul perfect confuz. Suna cunoscut?
: Anca Petrescu la Realitatea (dar putea sa fie si la OTV), intr-o emisiune speciala de la Arhitectonic, dedicata Casei Poporului. O suma de platitudini, idei fara cap si final, adunate de la coada de la intretinere, dar recitate cu morga de patriot. Pe scurt, Casa e tare fiindca: 1. asa zice doamna Petrescu 2. au zis si strainii, numiti mari specialisti internationali (nu ne-au dat nume fiindca ar putea fi si dinsii terfeliti) 3. e facuta de poporul roman prin efort milenar 4. si cel mai virtos: are multe tone de diverse (beton, aur, fier, bronz, covoare, transpiratie). Vocea realizatorului expediaza intr-o propozitie parerile critice pentru ca nu sunt altceva decit invidie pura, in schimb zice ca magaoaia are detalii bine executate. Si cum zice si doamna arhitect, s-a muncit enorm. Acelasi lucru au zis si tricolorii nostri dupa un meci tare pentru nusce cupa: „a fost meci greu, am muncit mult si speram sa ne calificam”. Pentru cei care mai cred ca intre elanul microbistilor si iubirea de Casa Poporului nu-i nici o legatura deconspiram aici acum: senzational! la fintinile de la Casa Poporului s-au descoperit decoratii cu mingi de fotbal.
: 20 de miniorase in Romania si Turcia, realizate de guvernul norvegian, pentru aproximativ 100.000 de pensionari care vor sa se stabileasca intr-o clima mai calda. Un proiect de 20 miliarde de euro, pentru cresterea masurilor de protectie sociala. Poate Constanta, poate Medgidia. Mi se pare tare. Foarte tare.
: am marit formatul revistei, am stilizat logo-ul, am schimbat grafica, e anul 101, vine expozitia si conferinta Ivan Kroupa, organizam Remix-ul la Bucuresti, alte citeva expozitii, toata lumea vrea sa schimbe ceva.
