Fa-o tu insuti (sa-l traducem pe „Do it yourself” si sa folosim acronimul romanesc FTI), este un tip de cultura populara, un fel de atitudine vernaculara asezata peste sistemul industrial. Desi nu isi produce singura resursele si nici tehnologiile (ca in cazul sistemului vernacular) FTI-diy este acel fel de a face lucruri urmand instructiuni simple (benzi desenate), cu scule si tehnologii ieftine (lowtech) –surubelnite, ciocan, masini de gaurit etc si un numar limitat de oameni care sa manevreze si manipuleze materiale, componente (membrii unei familii, de ex).
Pornind de la constructia si repararea lucrurilor in casa sau a pieselor de mobilier, a gradinaritului sau a unor miniproductii fara scop comercial, aceasta forma de autogsopodarire a inceput ca o intreaga revolutie anticonsumerista in anii ‘60. Pornita in America in anii flower power, FTI-diy a insemnat o intreaga miscare angajata politic, cu festivaluri si proteste, plus varii forme de rezistenta la invazia tehnocratica. Ce nu i se poate nega acestei miscari este faptul ca incurajeaza o oarecare informare tehnica, initiativa si organizarea intr-o retea de oameni care se ajuta reciproc punand impreuna la dispozitia grupului un set de informatii si exemple practice.
Rezistenta la marketing, punerea in discutie a autoritatii profesionistilor, vine sa echilibreze unele tendinte consumeriste mondiale. Intr-un anume fel FTI-diy lucreaza cu costuri mici, intretine si coaguleaza social niste microeconomii, iar pe alt plan reprezinta o forma de creatie, de autorat cultural. Nu e deloc de neglijat nici performanta personala, sentimentul de implinire pe care ti-l lasa un lucru facut cu propria mana, cu eforturi proprii. Avantajele acestei filosofii aplicate in constructii-arhitectura pot sa insemne confort la pret scazut, reciclare si salvare de resurse. De altfel, ultima editie a festivalului Ars electronica s-a numit Repair_ reparatii, un titlu care atragea atentia asupra viabilitatii acestor sisteme prin care se supravietuieste cu chibzuiala in perioade dificile.
Desi are componente sociale si personale foarte angajante, ce trebuie in mod clar diferentiat fata de miscarile eco radicale actuale este tocmai aceasta coabitare potolita cu industria, careia, nu o sa va vina sa credeti, dar ii asigura un nivel de consum destul de constant.
Din cifre si statistici FTI-Diy traieste momente de prosperitate in Romania. Oamenii cumpara mai mult din magazinele de acest fel, pentru a bricola, construi, repara, reamenaja, drept care se deschid din ce in ce mai multe astfel de magazine. La polul opus, proiectarea de case noi, proiecte rezidentiale, hoteluri si birouri se dezmeticeste dupa o iarna cam sticloasa si neprietenoasa.
Desi aceasta forma de productie de arhitectura si design interior nu aduce mari inovatii in sens tehnic, uneori nici estetic, mizele sunt intotdeauna in alta parte. Acum 4 ani, cand lumea era pe cai mari, propuseseram proiectul „Idei mici pentru un oras mare”. Aveam in cap o astfel de atitudine foarte FTI, pe vremea aia un colac de salvare pentru banii primariei in cazuri de avarie: costuri mici, oameni putini si idei care sa functioneze fara mare efort. De intamplat nu s-au mai intamplat niciuna dintre ele desi expozitia a avut succes si domnul primar Oprescu semnase cateva dintre proiectele respective. Si cand zic ca nu s-au intamplat proiectele alea, nu s-au rezolvat nici problemele alea.
Acuma stau sa ma gandesc daca n-ar fi iara bune sau macar de discutat. Alea si altele ca ele pe care sunt sigur ca le aveti. Abia de ne miscam economic si o invatatura de la acest sistem FTI care e functional in jurul nostru nu ar strica. Vad insa ca vine an electoral si ne indreptam iar spre proiecte de anvergura, tragem axe, facem un oras nou. Cu demolarile stam bine, pregatim terenul pentru marele proiect la Bucuresti, de exemplu. Pentru care cumparatori, pentru ce economie, ce investitori? Intreb retoric dar vreau si eu sa uitam de perioada asta extremissim chibzuita si mai mult chinuita. Sa fie bine.
