Articol revista # 97

 

Editorial: Domnul Rivi e baiat citit

Post de: Constantin Goagea
 

Lumea e mare. Lumea buna nu e chiar mare. M-am carat, am fugit ca sa nu innebunesc de-a binelea. Veni el si timpul ala mult dorit de vacanta. Deci low cost, aeroportul Baneasa (memorabil, clar), trag tare sa fac lucrurile la care ravneam de mult. Medical vorbind, era cazul. Gen sa ma relaxez. Afund nasul intr-o carte a lui Alessandro Baricco – “Barbarii. Eseu despre mutatie” – ati auzit de ea sau ati si devorat-o. Se dovedeste cam grea in contextu’ asta de aerogara sateasca.

Romanii din jurul meu vorbesc in mod ciudat italiana. Sau ceva ce seamana cu italiana. Tot am sentimentul c-o sa-mi dispara ceva din buzunar daca insist cu Baricco asta al meu, asa ca trec pe ceva mai usor, schimb cartulia pe o revista, Rolling Stone. Daca va dati in vant dupa rock, punk sau cultura pop, e bine s-o tineti pe-acasa. Ma uit la tatuajele lui Iggy Pop, ma uit si la tatuajele iesite din treningurile de langa mine. Rasfoiesc, foindu-ma oarecum la soarele din hublou. Reveiez ca-mi fac un magazin de tatuaje. Cel mai bine vandut tatuaj pe la noi cred c-o sa fie unul cu o vila mare. In fata: o masina rosie cu forme sexy & doua usi. La baza masinii, cateva femei cu nume exotice. Una e sirena. Sper sa se vanda bine. Asa nu pierd contactul nici cu proiectarea. Proiectarea de vile, vreau sa zic. Sau poate reusesc sa le fac pe-amandoua la pachet. Vino cu prietena, faceti doua tatuaje cu vila dorita (fatada/axonometrie) si primiti PAC-ul cadou.

NE FACEM TOTI ASASINI, HOMLESI SAU… DECORATORI

Asa sfarseste un articol din Rolling Stone despre o emisiune cu viata decoratorilor de interioare din Los Angeles, emisiune difuzata pe BRAVOtv. Dot com, desigur. Iubesc cartile, sunt atat de decorative, zice una dintre protagonistele decoratoare de pe bravotv. Citisem asta parca-n Umberto Eco, in “Misterioasa flacara a reginei Loana”, despre designeri care cumpara carti vechi la kil ca sa dea un aer nobil incaperilor. Cartile, mai ales cotoarele lor, sunt decorative. Si fac blazon. Pai si Baricco zice la fel cand il analizeaza pe Monsieur Rivière al lui Ingres: o partitura de Mozart si un volum de Rousseau bine plasate-n tablou si ne-am prins ca domnul Rivi e baiat citit. Deci macar pentru asta va supravietui si placerea de a tipari+cumpara carti. Ca n-o sa ne punem Ipad-urile in biblioteci – nu de alta, dar sunt din ce in ce mai subtiri…

Ca tot veni vorba, si mai sunt vreo 20 de minute de zbor, s-arunc un ochi si în Wired. Revista serioasa si asta (gadget-uri, comunicare, cultura tehnologiei) care zice ca suntem praf la chestia cu memoria digital?. Are dreptate articolul, ma gandesc: formatele de stocare s-au schimbat de prea multe ori din zorii erei digitale, si n-am ajuns inca la amiaza, urmeaza sa se mai schimbe. Faceti personal testul si incercati sa accesati informatii stocate pe un CD acum… 7 ani. Pa si adio. Peste 90% nu mai sunt bune de nimic. Avem atata incredere in .jpg, desi in fiecare zi ne paste cate-o revolutie digitala!

Rasuflu usurat ca vacanta incepe cu o veste buna: mai e nevoie inca de print (tine sigur macar o suta de ani). Long live Zeppelin, atunci! Si bucurati-va de aceasta noua editie. Se termina zborul, pilotul o cam zangane la aterizare, dupa gustul meu, dar romano-italienii aplauda frenetic. 

1