Ca un fel de noua distopie se intrevede azi ceva ciudat: orasul mentalitatilor private. Un oras care se misca de la capatul telefonului mobil. Constructiile unui maine mai bun vin ca un valvartej peste noi, iar libertatea de-a reactiona e mai putin importanta ca noutatea. Noutatea nu are timp de reflectie, e activitate continua, e progres, e mai binele pur, e victoria. Cine observa ca s-a facut un schimb insesizabil? Ce s-a pierdut?
Nimic important, poate memoria unor locuri, poate sansele pentru viitor, poate ceva bun simt, dar cine se poate incurca in mici detalii? Condus dupa logica profitului economic imediat si explodat in mii de interese disparate, landul privat are o regula simpla: totul costa si nu mai e loc pentru cine nu plateste.
De interesele publice, se ocupa, vezi bine, administratia. Care administratie? Primarie, municipalitate, prefectura, parcuri si gradini, drumuri si infrastructura, protectia mediului, cineva, guvernul, biserica, cine, cine, cine? Atatea probleme serioase carora nu le vine niciodata randul pentru ca-s prea complexe, prea banale ori atat de cronicizate incat pot sa mai reziste ca si pana acum. Pe de alta parte, nu-i normal sa dai vina pentru orice pe administratie – uneori chiar n-are timp, resurse, capacitate organizatorica, know how si mai ales ragaz pentru cercetare, documentare. Ar trebui un pact intre societatea civila si administratie. Si acest pact ar trebui inceput de undeva.
Deschidem in noiembrie o expozitie despre initiativa, despre actiuni si interventii urbane in Romania. Cele 14 proiecte selectate reconstruiesc, intr-un fel sau altul, componentele spatiului public – parcuri, pietonale, trasee, camere urbane – sau inventeaza locuri culturale. Altele, de-a dreptul incomode, protestatare, vizeaza recuperarea patrimoniului, se opun distrugerii si degradarii bunului public.
Nici unuia dintre acesti oameni nu i-a cerut nimeni sa faca nimic, nici unul n-a primit o comanda sau un stimulent special. Proiectele astea au pornit ca niste inventii si au continuat ca niste aventuri. Nu exista modele prea multe prin preajma si fiecare s-a descurcat in felul lui. Insa toate sunt proiecte pe termen lung si au parcurs deja cu succes cel putin o etapa, au punctat o victorie. Dincolo de scopul precis, punctual, toate isi propun sa functioneze ca un impuls pentru actiuni viitoare, sa reverbereze ca modele valabile de practica. In timp, credem ca vor ajunge sa schimbe si mentalitati.
