…fundamentează o expoziție de mari dimensiuni, împărțită între trei galerii bucureștene: 32 de artiști care expun, în luna septembrie, la Strata, Mobius și Leilei. Programul include două intervenții în Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București, alături de conferințe, ateliere și plimbări curatoriate de Gabriela Mateescu, împreună cu cercetătoarele Valentina Iancu (arte vizuale), Eliza Yokina (arhitectură) și Prof. univ. dr. Mihaela Georgescu (botanică). Evenimentul a fost deschis sâmbătă, 2 septembrie, la Galeria Strata din București, cu Capitolul Plante Utile. Va continua până în luna octombrie, cu vernisaje, un atelier de lucru cu plantele medicinale (la Galeria Strata), coordonat de Șef lucr. Dr. Luchian Vasilica. Organizatorii își invită publicul la o plimbare de descoperire a plantelor de pe lângă Galeria Mobius – împreună cu Prof. Dr. Mihaela Georgescu, și la două conferințe pe teme de arhitectură, ecologie și natură, susținute de Eliza Yokina și Daniel Tellman. Expoziția Plante Otrăvitoare va fi vernisată pe 7 septembrie, la Galeria Mobius din București.

Text, interviuri: Evantia Barca

Visul american în materie de urbanism a devenit coșmarul european, spun voci tinere ale planificărilor urbane. Viziunea modernistă asupra orașului, care ignoră bunăstarea oamenilor, prioritizând eficiența mașinilor, a dat greș, transformând aglomerările urbane în principalele motoare ale crizelor de orice tip, sociale, mentale, climatice, naturale, de sănătate și de educație. Păstrând dinamica perioadei post-industriale, urbanizarea remodelează continuu spațiile, transformă ecosistemele și alterează evoluția vieții, modificând structurile discrete care o întrețin. Natura a fost, multă vreme, un element secundar, dispensabil în cazul în care obiective prioritare, cum ar fi mobilitatea, oferta comercială sau densitatea locuirii cerea sacrificii. Tehnologia a contribuit și ea cu versiuni imateriale, mai accesibile, ale oazelor verzi care asigurau, cândva (!), nu doar oxigenul și estetica generală a așezărilor umane, dar și echilibrul și bunăstarea psihologică a unei comunități.

„O dilemă filosofică foarte complexă, des asociată cu tema ecologică, dar pe care eu nu am pregătirea să o dezvolt, este faptul că există o relație paralizantă între contribuția individuală cu posibile soluții și o problemă cauzată colectiv, ce prin natura ei nu ar avea rezolvări previzibile, cu excepția celor care ar trebui declanșate tot printr-un efort colectiv„, spune Ana Maria Micu, unul dintre cei peste 30 de artiști reuniți într-un manifest verde, proiectul Ecologiile Grijii și Îngrijirii – o colaborarea amplă între artiști, arhitecți și botaniști inițiată de Asociația Nucleu 0000 și Gabriela Mateescu.​​ Un grup inter-disciplinar evocă un paradis verde în inima unei mari aglomerări urbane. Pe măsură ce provocările sociale sau naturale devin tot mai mari, arta este chemată să fie nu doar un translator, sau un diseminator al mesajului științific și civic către oameni, ci și un participant la procesul prin care sunt găsite soluțiile pentru toate aceste probleme actuale. Topirea ghețarilor, plantele pe cale de dispariție, poluarea sunt teme recurente în artă.

Sunt importante și unele semne de exclamare, de vreme ce nici nu știm că am uitat natura, iar aceasta nu este o observație nostalgică și metaforică, ci un proces concret, care devine teren de studiu multi-disciplinar la nivel global. Comunitățile științifice dedică nenumărate cercetări fenomenului numit Orbirea pentru plante (plant blindness) sau incapacitatea de a observa plantele în viața de zi cu zi, care depășește ariile estetice sau ideologice, pentru a deveni un fenomen complex în domeniul educației științifice. Diferențele dintre animale și plante care ar putea influența atenția și memoria umană sunt tot mai bine documentate în literatura științifică, care investighează factorii biologici sau culturali care ar putea avea efecte asupra proceselor vizuale și cognitive umane. Pe baza acestor cunoștințe, apar mereu recomandări pentru o practică eficientă în educația științei plantelor, o temă vitală, având în vedere că numai atunci când înțelegem relațiile om-plantă vom ști cum să îmbunătățim lumea, orașele și, în cele din urmă, viața. Probabil cel mai avansat model de gândire în planificarea urbană ni-l oferă Japonia, care subsumează toate aceste demersuri unui obiectiv general în totalitate centrat pe oameni și comunități: sănătatea mentală și bunăstarea persoanelor în relație directă cu planificarea orașelor și cu designul urban. România pare uneori că ar prefera „o asuprire a arborilor maturi, ce aduc niște beneficii enorme orașului pentru o întreținere minimă, cărora, unde stau eu, așa cum se chinuie să trăiască încastrați în ciment, li se mai refuză și apa de ploaie de pe acoperișurile blocurilor, care este în schimb, în mod gospodăresc, direcționată spre canalele de colectare a apei reziduale. Se întrețin însă cu o tulumbă niște floricele care iar se chinuie printre pietoni, întotdeauna și ele mai degrabă uscate, din cauza felului în care sunt plantate”, spune unul dintre artiștii implicați în acest program.

Eliza Yokina: „Proiectul Tiny House răspunde fenomenului îngrijorător care presupune să umplem orice colț de natură cu forme și construcții străine locului”

Relația mea cu natura a crescut organic, cu timpul. Iar valența acestei legături s-a schimbat treptat, translând de la un mediu la care aveam tendința să mă raportez și cu care căutam permanent contactul, către ceva care deja face parte integrantă din mine. Nu pot gândi existența mea fără natură, în orice forma a ei. Este sursa mea permanentă de energie și inspirație, de liniște și echilibru. Așa cum spuneam, nu o văd ca fiind ceva exterior, ci ca pe ceva integrator, care mă și ne conține. Înțeleg Natura ca pe un spațiu sacru. Din acest sentiment de uniune și apartenență vine și grija, care fundamentează direcțiile generale ale proiectelor mele. Sunt demersuri prin care doresc să construiesc spații guvernate de simbioze, atât la nivel fizic – de relationare cu natura -, cât și la nivel conceptual și ideologic sau dintr-o perspectivă ecologică – prin dozarea efortului sau prin alegerea materialelor cu care lucrez. Ecologiile grijii și îngrijrii este o continuare firească a acestui tip de gândire. Propun, în cadrul acestui demers complex, un proiect foarte mic, dar cu impact mare în natura și, mai ales, în peisaj, de data aceasta înțeles ca un peisaj cultural. Cunoaștem astfel de peisaje punctate de șuri, fânare, case din lemn sau anexe gospodărești care, împreună, formează o imagine estetică și susțin un profil identitar. Proiectul de Tiny House răspunde fenomenului îngrijorător care presupune să umplem orice colț de natură cu forme și construcții străine locului.

Proiect Tiny House for Romania – Cumulus Architecture:
Eliza Yokina, Iulian Badarau, Adrian Perdica, Lukas Zbrac, Zenaida Florea;
macheta: Lukas Zbrac

Livia Greaca: „Relația cu naturalul m-a conectat cu textilul – un mediu care abundă în semnificații simbolice”

Relația și conexiunea cu natura au, pentru mine, o solidă componentă identitară, aspect care se reflectă și în practica mea artistică. Tind să cred că natura este în continuare un element inseparabil de structurile și configurațiile ființei umane, ca rezultat al proceselor evolutive și culturale, întrepătrunzându-se în mod subtil în straturile fundamentale ale conștiinței și comportamentului uman. Pornind pe un fir personal, pot spune, cu recunoștință, că am avut norocul de a trăi aproape de natură încă din primii ani de viață – o copilărie petrecută nu de puține ori pe dealurile din apropierea casei. Unele amintiri de atunci îmi apar ca niște colaje virtuale ale minții mele, tapetate cu diverse imagini, cu forme de frunze, cu muguri și lăstari, cu zumzet de insecte și înălțimi de copaci.

Dintr-o perspectivă artistică, simt că relația cu naturalul m-a conectat totodată cu textilul – un mediu care abundă în semnificații simbolice, care se leagă într-un mod profund de istoria practicilor umane, inseparabile de mediul înconjurător. Prin organicitatea sa, materialul textil spune foarte elocvent povești despre identitatea umană, despre dinamica dintre natură și cultură.

Din punct de vedere tematic, natura este una dintre cele mai consistente surse de inspirație în activitatea mea artistică. Atât de seducătoare și ofertantă, diversitatea formelor, a imaginilor, a texturilor naturale mă provoacă să le evoc și să le reinterpretez prin mijlocirea textilului în creațiile mele. Elementele și formele naturale sunt agenți catalizatori ai investigațiilor mele creative, împingându-mă la sondări ale imaginației în căutare de noi texturi, structuri și juxtapuneri de efecte vizuale. Însuși instrumentarul practicilor mele își are originea de multe ori în relația dintre activitatea umană și natură, prin întrebuințarea materialelor organice, a pigmenților minerali, prin practicarea vopsirilor cu plante tinctoriale.

Lucrarea „Germinații” este o expresie vizuală a convingerilor mele legate de necesitatea protejării naturii și aducerii ei cât mai aproape de experiența umană. Trăgându-și sevele din mitologie, pornind de la legenda Grădinilor Suspendate din Babilon, proiectul aduce în discuție armonia care se poate institui între natură și construcția umană. Forma obiectelor textile care compun instalația face trimitere din punct de vedere vizual la sămânță, considerată un simbol al originii lumii vii. Rezervoarele estetice sunt inspirate de diverse structuri vegetale, de frunze și inflorescențe, de exuberanța și ineditul universului botanic.

Bio: Născută în orașul Drăgășani, județul Vâlcea, Livia Elena Greacă (n. 1997) este un artist vizual al cărui principal mediu de expresie este materialul textil. Absolventă a Liceului de Arte Victor Giuleanu din Rm. Vâlcea și a studiilor de licență și master în cadrul Universității Naționale de Artă București, Departamentul Arte Textile și Design Textil, în prezent este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Arte Decorative.

Activitatea artistică a Liviei Greacă are în centrul său aprofundarea, cercetarea și dezvoltarea tehnicilor tradiționale, dar și neconvenționale din sfera artelor textile. Având în vedere nucleul de semnificații al materialului textil, care derivă tocmai din intimitatea relației sale cu omul și prezența sa ancestrală în existența noastră, acesta devine un mediu extrem de elocvent în ceea ce privește evocarea de concepte, afecte și mesaje artistice. Pornind de la premisa că fibra textilă este un produs comun al naturii și al activității umane, ea este întrebuințată artistic în interesul creării unor structuri, forme și efecte vizuale care fac un permanent recurs la elementele naturale care le-au inspirat. Temele care ocupă poziții centrale în activitatea de creație vizează relația omului cu natura, implicând transdisciplinaritatea de factură SciArt.
Abordările experimentale prezente în opera Liviei Greacă propun o viziune alternativă asupra artei textile ca manifestare a artelor decorative și a tehnicilor tradiționale proprii acestui mediu. Printre cele mai recente participări expoziționale se numără „Introspecții textile”, Muzeul Național de Artă Populară „Nicolae Minovici” din București, „SEMN”, Galeria Orizont, „therARTpy (Art, Healthcare & Technology) Neo Art Connect, Galeria Galateca și „Unexpected (RE)solutions – How the process drives the outcome” – Fusion Air 2022, Qolony, MNȚR plus C, București.

Ana Maria Micu: „Din observațiile mele, se schimbă ceea ce este capabil să facă un om când se asociază cu însuflețirea intrinsecă a seminței, cu setul ei de cunoștințe și abilități”

Eu nu am o relație cu natura. Viața mea de adult și cea profesională au ajuns să fuzioneze, transformate în foarte mult timp petrecut în interior, într-un apartament, într-un oraș. Este în specificul stilului realist de pictură pe care îl practic să consume multe ore de lucru în atelier. Felul în care am reușit să mă organizez cu ce îmi rămâne liber nu m-a dus în vreo zonă în care să pot experimenta direct vegetație, condiții meteorologice diverse sau succesiunea anotimpurilor. La un moment dat, am sesizat că asta mă afectează negativ foarte puternic și am încercat să compensez prin tentative independente de grădinărit. A avut un rost și un efect benefic, dar ce s-a format între mine și plantele mele rămâne, totuși, o relație surogat și un ecosistem artificial. Ca artist am devenit atentă la această stare de fapt. Este sursa mea cea mai bogată de idei. Presupune o latură practică, unde trebuie să învăț, cu încercări și eșecuri sau reușite, să am grijă de plante și să valorific optim resursele și mediul pe care îl avem la dispoziție. Într-un balcon de apartament sunt necesare modificări permanente pentru ca acest mic ecosistem să reziste. Ghivecele mele trebuie considerate mobile. Plasarea unuia la o distanță față de fereastră care nu este corectă cu 10 centimetri poate face diferența dintre o plantă care ajunge să rodească și una care stagnează și apoi moare. Din observațiile mele, putem obține putere, se schimbă ceea ce este capabil să facă un om când se asociază cu însuflețirea intrinsecă a seminței, cu setul ei de cunoștințe și abilități. Și cred că e vorba de o putere de a fi în viață, ceva ce noi, oamenii, nu putem activa singuri, într-un sistem complet izolat.

În lucrarea pe care o prezint, “endless growth. … believing that hope can be dredged from ruin” (2023), o instalare a unei picturi în legătură cu un film, tactica mea artistică, obișnuită pentru portofoliul meu, este de a ilustra într-un mod cât mai concret parte din ideile mele, extrase din contextul în care locuiesc și lucrez. Pictura este bazată pe o fotografiere a unui stadiu de creștere pe care l-au atins câteva plante voluntar apărute din pământ luat din cădiță de compost pe care o mențin. Un ghiveci pe care l-am mutat la lumină și l-am udat cu regularitate. În film, arhivez munci de întreținere a grădinii mele de interior. Aș vrea să asociez capacitatea pe care o are pictura de a investi o imagine cu un caracter iconic, cu detectivismul filmării, care poate releva detalii ascunse, istorii care se petrec sub linia observației. A lega o plantă cu un capăt de ață de un arac este o activitate de o intensitate absolută pentru mine, o graniță dintre viață și moarte, ia mișcarea degetelor într-o anumită manieră generează o estetică.

Bio: Născută în Botoșani, Ana Maria Micu (n. 1979) pictează, dar trece uneori și în alte medii, cum ar fi desenul sau animația. Se inspiră din idei și imagini familiare, ivite din observații, puse cel mai adesea în relație cu modificările prin care trece spațiul său de locuire, în care și lucrează. Apar idei și din eternele negocieri pe resurse impuse de ambiția sa de a grădinări în condiții improprii. Ultima ei expoziție personală este “Mână stângă spre priveliște depărtată”, găzduită de Muzeul Național de Artă Contemporană București, precedată de “Objects Must Be Comfortable” – la Galeria Mind Set Art Center din Taipei. Printre participările semnificative, amintim două expoziții colective de muzeu: “După doisprezece ani. Producția artistică din România în 180 de lucrări” – la MNAC în București – și “The Poetic Realm” – la Yu-Hsiu Museum of Art. În 2004, Micu a absolvit programul de Master în Arte Vizuale al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, România.

Mălina Ionescu & Andreea Medar: „Vegetația este prima care se modifică, se formează, dispare sau apare datorită intervenției umane: cultură, agricultură, abandon

Viae Ferrae 3 este al treilea capitol al seriei pe care am început-o în 2019, cu primul proiect care a fost la parterul unui bloc, într-unul dintre magazinele în renovare. Ne-a fascinat de atunci insertul acesta de natură într-un spațiu interior, unde ar trebui în principiu să întâlnești alte plante. Element natural, dar, în același timp, o plantă – sau un tip de plantare: câmpul continuu de grâu încolțit – încărcată de semnificații culturale. grâul, cu întreaga sa plajă simbolică, care este extrem de largă, este definitoriu pentru omenire. Este una dintre culturile de plante esențiale pentru supraviețuire, și cea care le conține, la nivel de enunț, pe toate celelalte, fiind aproape sinonim în multe contexte cu agricultura și cu hrana.

În proiecte anterioare (dar și în proiecte care încă sunt în derulare), ne-a preocupat de multe ori idea de spațiu natural, de natură în rolul său de cadru / loc în care se inserează sau peste care se suprapune spațiul comunitar, spațiul cultural, rural sau urban. Vegetația este prima care se modifică, se formează, dispare sau apare datorită intervenției umane: cultură, agricultură, abandon.

În proiecte ca Livada Mare, Outlands (împreună cu Marina Oprea) sau August Grass, am explorat exact ce se întâmplă cu vegetația în spațiul de intersecție dintre natural și intervenția umană: intervenții successive, cultivare, abandon, replantare, inundare și recultivare – acțiuni sau inacțiuni care modifică la nivel fundamental un peisaj – se crează, se modifică sau dispar forme de relief și tipuri de teren în același timp cu nume de locuri și istorii și legende locale.

Bio: Andreea Medar si Malina Ionescu

Andreea Medar și Mălina Ionescu colaborează din 2017, iar proiectele lor comune includ intervenții land-art, environment, performance, instalații, media digitale și lucrări de artă socială. Practica lor este în același timp un dialog și o convergență de monologuri care cercetează în cheie ludică teme ca cifrul, codarea, amintiri care se suprapun, hărți și modul în care funcționează și evoluează comunicarea. Printre proiectele lor se numără NOW/NO (2019), Viae Ferrae (2019), ᎒ᚗ~ㆨ꒿ ꕇ꒿ʭᦔ (2020), Hypercube (2020), Tiny planet (2020), Hypercube II (2021), Viae Ferrae II (2021), Livada Mare (2022), 70 de pachete (2022), Dejun (2023).

ECOLOGII ALE GRIJII ȘI ÎNGRIJIRII

Curatorial input: Gabriela Mateescu

Cercetare & curatorial output: Valentina Iancu (arte vizuale), Eliza Yonka (arhitectură), Prof. univ. dr. Mihaela Georgescu (botanică)

„Ecologiile grijii și îngrijirii” se dorește un eveniment cultural de anvergură cu tematică botanică, bazat pe o cercetare interdisciplinară în artă contemporană, arhitectură, peisagistică și horticultură.
Proiectul propune o abordare formatoare, educațională, fiind un context de colaborare amplă între artiști, arhitecți și masteranzi din domeniile horticulturii și peisagisticii, în urma căreia vor fi organizate 3 expoziții în galeriile bucureștene în luna septembrie 2023: Strata, Mobius, Leilei, și 2 intervenții în Grădina Botanică din București, alături de conferințe, ateliere și plimbări curatoriate colaborativ de Gabriela Mateescu, împreună cu cercetătoarele Valentina Iancu (arte vizuale), Eliza Yokina (arhitectură), Prof. univ. dr. Mihaela Ioana Georgescu (botanică).

„Ecologiile grijii și îngrijirii” pornește de la o serie de întrebări care vizează relația omului cu natura botanică, decelate din omonimia cuvântului “grijă”. Urmărind grija pentru plante, plantele folosite pentru îngrijire sau îngrijorarea în fața dezastrelor ecologice actuale, expoziția va introduce o perspectivă complexă asupra rolului plantelor în viața umană și invers.

„Plantele asigură respirația ecosistemului din care facem parte. Acest înveliș viu al scoarței terestre a fost transformat în resursă aparent nelimitată, exploatată pentru supraviețuirea umanului. Expoziția «Ecologiile grijii și îngrijirii» inițiată de Gabriela Mateescu alătură arta contemporană unor proiecte de arhitectură și de cercetare a naturii botanice, formulând astfel o incursiune vizuală, poetică și totodată practică în complexitatea relațiilor omului cu natura. Pornind de la rolul hrănitor, vindecator; atributele magice, mitice, imaginația simbolică sau uzul în diferite aspecte ale vieții, de la îmbrăcăminte, arhitectură sau produse farmaceutice, expoziția este împărțită în patru secțiuni, inspirate de cultura pop, populară, respectiv înțelegerea comună astfel: plante utile, otrăvitoare, afrodisiace și ritualice. Taxonomiile botanice actuale se regăsesc amestecate în această micro antropologie vizuală a plantelor uzuale imaginată în relație cu grija pentru natură și îngrijorarea în fața ecocidului actual. Expoziția «Ecologiile grijii și îngrijirii» este un spațiu de reflecție, învățare și dezvățare a relațiilor omului cu natura vegetală. Este îngrijirea plantelor un răspuns pentru îngrijorarea în fața crizei climatice?” – fragment din textul de sala, Valentina Iancu.
„Plantele, aceste viețuitoare modeste, înnobilate însă cu nenumărate virtuți de care depinde întreaga viață pe Terra, constituie liantul în acest demers stabilit între cei dedicați cunoașterii directe a acestora – botaniști, fitosociologi și nu numai, și mediul artistic, sensibil și comprehensiv la căutările permanente ale omului. Pentru unii reprezintă obiectul de studiu, transpus în cercetări directe în natură, pentru ceilalți – o sursă de inspirație, sublimată în mesaje de largă respirație, cu toții contribuind la înțelegerea rostului nostru în ocrotirea și prețuirea acestor ființe esențiale în Logica Viului pe Pământ.”  – Prof. univ. dr. Mihaela Georgescu (cercetare botanică).

Programul expozițional se va desfășura după cum urmează:

Galeria Strata (plante utile) – 2-20.09.2023, vernisaj 2 septembrie începând cu ora 18.00. Artiști/e: Horia Bernea, Nicolae Comănescu, Andreea Medar și Mălina Ionescu, Hortensia Mi Kafchin, Gabriela Mateescu, Diana Miron, Liliana Mercioiu, Ana Maria Micu, Roman Tolici, Iulia Toma, Miki Velciov, cu propuneri arhitecturale de Beros Abdul Architects, Stardust architects*, Nicolas Triboi, Eliza Yokina. Cercetare botanică de Adrian Mureș – student masterand în cadrul Facultății de Horticultură din București, Programul de master Managementul Conservării biodiversității .

Galeria Mobius (plante otrăvitoare, toxice, dăunătoare) – 7-30.09.2023, vernisaj 7 septembrie începând cu ora 18.00. Artiști/e: Maria Balea, Nicolae Comănescu, Iulian Bisericaru & Dragoș Dogioiu, Roberta Curcă, Katja Lee Eliad, Marina Oprea, Natalia Silaghi, Roman Tolici. Cercetare botanică de Andreea Stan – studentă anul II în cadrul Facultății de Horticultură din București, Programul de licență Peisagistică.

Galeria Leilei (plante ritualice) – 14.09. – 20.10.2023, vernisaj 15 septembrie începând cu ora 18.00. Artiste demisol (plante ritualice): Diana Matilda Crișan, Hortensia Mi Kafkin, Marta Mattioli, taietzel ticalos. Cercetare botanică de Andrei Conțiu – student masterand în cadrul Facultății de Horticultură din București, Programul de master Managementul Conservării biodiversității .
Artiști/e la parter (plante afrodisiace): Livia Greaca, Alina Marinescu, Andreea Medar, Ciprian Mureșan, Miron Schmückle. Cercetare botanică de Andriana Gârstea – student masterand în cadrul Facultății de Horticultură din București, Programul de master Managementul Conservării biodiversității .

Inserții de zine-uri disponibile în toate sălile de expoziție de către artistul Anton Polyakov.

Grădina Botanică București – 4-30 septembrie. Artiști: Beniamin Popescu, Miki Velciov.

Fiecare secțiune a expoziției cuprinde plante vii și machete arhitecturale ale unor construcții folosite pentru creșterea și îngrijirea lor, precum și o serie de lucrări de artă contemporană care adresează polifonic și nuanțează subiectiv cercetarea botanică și arhitecturală.

Coordonator cercetare botanică: Prof. Dr. Mihaela Georgescu. Consultanță și curator ierbar: Șef lucrări Dr. Vasilica Luchian; coordonator concept peisagistic: Conf. Dr. Elisabeta Dobrescu.
Curatoare arte vizuale: Valentina Iancu și Gabriela Mateescu.
Curatoare arhitectură: Eliza Yokina.
Pe parcursul lunii septembrie ne vom întâlni la un atelier de lucru cu plantele medicinale la galeria Strata, coordonat de Șef lucr. Dr. Luchian Vasilica, la o „plimbare” de descoperire a plantelor de pe lângă galeria Mobius împreună cu Prof. Dr. Mihaela Georgescu și la 2 conferințe pe teme de arhitectură, ecologie și natură susținute de Eliza Yokina și Daniel Tellman.

Proiectul este organizat de Asociația Nucleu 0000, în parteneriat cu Facultatea de Horticultură din București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București și co-finanțat de AFCN.

Articol conex:

Artiști, arhitecți și botaniști invocă un paradis vegetal în inima aglomerării urbane

Mai multe articole