Dâmbovița intră într-o nouă etapă de dezvoltare. În cadrul conferinței internaționale „Dâmbovița 2035”, organizatorii au anunțat cele șase proiecte câștigătoare ale apelului internațional de idei și au lansat consultarea publică ce va contribui la conturarea viitorului râului. Evenimentul face parte din programul-manifest Dâmbovița Apă Dulce (DAD), derulat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și Nod Makerspace, cu sprijinul Platformei de mediu pentru București, inițiată de Fundația Comunitară București și ING Bank România.

Competiția marchează trecerea de la idei la un proces de lucru pe termen lung, care să redea râului rolul de infrastructură urbană verde-albastră, esențială pentru identitatea, sănătatea și reziliența climatică a Bucureștiului.

„Dâmbovița merită să aibă parte de o transformare pentru secolul acesta și nu o cosmetizare de suprafață, fără impact asupra calității vieții în oraș. Este unul dintre proiectele strategice ce pot schimba felul în care înțelegem relația cu apa și biodiversitatea într-un oraș din ce în ce mai poluat și supraincălzit.” – Teodor Frolu, co-fondator Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, inițiator Dâmbovița 2035

Câștigătorii competiției de idei de amenajare a malurilor râului

Din cele 27 de înscrieri, juriul internațional a selectat șase proiecte, câte unul pentru fiecare zonă-cheie a Dâmboviței. Fiecare echipă a primit un premiu de 3.000 de euro. Proiectele câștigătoare propun soluții care reconectează orașul la râu prin peisaj, biodiversitate, mobilitate ușoară, spațiu public, infrastructură și soluții reziliente la schimbările climatice, adaptate specificului fiecărui tronson:

• Zona 1 – Chiajna-Lacul Morii:

Proiectul RE-START NATURE – Cristina Andreea Constantin, Elena-Cristina Vlonga, Gabriel Teofil Negoi

Propune recucerirea ecologică a capătului vestic al râului prin renaturare și reconectarea cartierelor la apă.

„Râul Dâmbovița reprezintă unul dintre cele mai valoroase, dar și mai fragmentate coridoare ecologice ale Bucureștiului și ale zonei sale metropolitane. Intervențiile realizate de-a lungul timpului în proximitatea sa au avut un caracter punctual și adesea necorelat, generând discontinuități, spații neconectate și o relație insuficient articulată între natură, mediul construit și viața comunitară. În zona Chiajna, înainte de vărsarea râului în Lacul Morii, Dâmbovița formează o succesiune de lacuri cu un potențial ecologic și peisager semnificativ, care a constituit fundamentul proiectului prezent.

Propunerea se bazează pe două direcții principale: creșterea conectivității și „restartul naturii”. Conectivitatea este abordată atât funcțional, prin generarea unor trasee continue și coerente, cât și ecologic, prin integrarea terenurilor, a malurilor și a zonelor urbane într-o structură unitară. Componenta de „restart al naturii” pornește de la un studiu al solurilor și al tipologiilor vegetale specifice: pe solurile agricole sunt introduse specii native ale câmpiei, în arealele umede este încurajată dezvoltarea stufului și a vegetației acvatice, iar în zonele cu potențial forestier sunt propuse plantări extensive. Principiul care ghidează aceste intervenții este caracterul neintruziv: scopul nu este modelarea artificială a peisajului, ci apropierea oamenilor de natură prin amenajări minimale, amplasate strategic, din care ecosistemele locale pot fi observate fără a fi afectate.

Structura de mobilitate ușoară se realizează prin alei pe sol, poduri pietonale peste luciul de apă și pasarele înălțate în zonele împădurite, configurând un circuit semi-închis ce poate fi parcurs în multiple moduri: trasee directe pentru mobilitatea cotidiană, trasee ocolite pentru recreere, alergare sau ciclism. Fiecare segment oferă o experiență distinctă, și anume zone de vegetație specifică luncilor, sectoare forestiere dense ce se deschid spre zonele construite creînd o limită naturală, deschideri către câmpie sau porțiuni aflate în imediata apropiere a apei.

Un element esențial al proiectului îl constituie optimizarea hidrologică a zonei, realizată prin lărgirea gurii de vărsare a Dâmboviței în Lacul Morii, intervenție menită să reducă presiunile hidrotehnice în cazul viiturilor și să permită o disipare mai eficientă a debitelor mari, crescând astfel siguranța întregului areal.

În zona urbană intensă, propunerea include un pod cu utilizări mixte — atât element de mobilitate, cât și spațiu de socializare și contemplare. Acesta găzduiește o cafenea cu acces direct către pontoanele amplasate pe apă și funcționează ca platformă de belvedere, menită să păstreze tradiția locală de observare a artificiilor în noaptea de Anul Nou. Pentru a menține vizibilitatea unică spre Munții Carpați, sunt evitate orice structuri verticale care ar putea obstrucționa perspectivele. În completare, propunerea prevede înlocuirea terenurilor sportive existente cu un amfiteatru în aer liber, gândit ca spațiu pentru spectacole, evenimente comunitare și activități culturale.

Propunerile tehnice au caracter discret: podurile sunt susținute de piloni cu impact minim, zonele de popas includ insule vegetale cu stuf, ancorate și lăsate să evolueze natural, iar gradenele ce coboară spre apă sunt ridicate cu 20-30cm, astfel încât să se evite acoperirea lor în cazul unui debit mai mare al Dâmboviței.

Prin articularea regenerării ecologice cu reconectarea spațială, proiectul propune o reinterpretare contemporană a Dâmboviței ca infrastructură verde-albastră coerentă, capabilă să reunească natura, orașul și comunitatea.”

• Zona 2 – Pod Ciurel

Proiectul Urban Infrastructure – Dimitrie Grigorescu, Dan Dinoiu, Dominika Trybe, Christian Kuczynski

Reinterpretează infrastructura rutieră ca spațiu public, punând accent pe mobilitate ușoară și pe integrarea peisajului.

„Ideea concursului Dâmbovița 2035 prevede transformarea râului dintr-o „arteră urbană” betonată, învechită, într-un coridor verde-albastru care reconecteaza cartierele invecinate și revitalizează potențialul natural și social al râului.

Acest lucru necesită mai mult decât o modernizare tehnică – necesită o re-animare poetică a peisajului urban.

Propunerea noastră respinge tratarea râului ca pe o barieră sau un spațiu rezidual. Proiectul nostru își imaginează râul ca pe nucleul organic al unui corp urban reînnoit – un loc unde mișcarea, natura și comunitatea pulsează împreună. Inspirată de metafora autoarei daneze Inger Christensen despre construirea „unui oraș moale ca un corp”, această abordare urmărește să atenueze formele urbane rigide și să le înlocuiască cu spații care primesc, conectează și vindecă.

Această transformare necesită o serie de schimbări spațiale.

– În primul rând, orașul trebuie să își recupereze și să își remodeleze infrastructura prin extinderea podurilor auto, transformându-le în platforme publice largi, unde pietonii se pot aduna, opri și experimenta râul din noi puncte de vedere.

– În al doilea rând, necesită deschiderea grădinilor împrejmuite și a parcurilor instituționale de-a lungul râului, integrând aceste peisaje ascunse într-un spațiu public continuu.

– În al treilea rând, depinde de o repriorizare a traficului auto și pietonal, îmbunătățind condițiile pentru mersul pe jos și cu bicicleta, astfel încât mișcarea de-a lungul râului să devină sigură, intuitivă și la scară umană.

Împreună, aceste gesturi ajută la reimaginarea Dâmboviței ca un coridor verde-albastru generos – unul care restabilește accesul, încurajează ritmuri mai lente și readuce râul în viața de zi cu zi a orașului.

SITUL 2: THE SOFT GATE

Amplasamentul 2 este defapt o articulație puternică între râul Dâmbovița și Lacul Morii – două corpuri majore de apă a căror conexiune potențială a rămas nerealizată timp de decenii. Astăzi, această joncțiune este dominată de infrastructura rutieră la scară largă, fragmentând peisajul și limitând accesul publicului. Totuși, în această condiție se află o oportunitate rară: aceea de a transforma un nod infrastructural într-un mediu public stratificat și generos, unde reparatia ecologică, viața culturală și noile forme de mobilitate pot aparea si trai împreună.

Propunerea începe prin redefinirea rolului Podului Ciurel în sine. În loc să funcționeze exclusiv ca o conductă pentru vehicule, podul devine un nou spațiu civic multifuncțional prin crearea unui parc-pod, care leagă direct promenada nordica al Dâmboviței și promenada Lacului Morii. Acest parc elevat acționează ca o articulație verde – un loc unde oamenii se pot plimba între râu și lac, pot observa peisajele acvatice în schimbare și pot experimenta o zonă riverană continuă. Cu copaci, locuri umbrite, platforme de observare și zone pentru activități, parcul-pod oferă un nou tip de spațiu public liniar suspendat între două ecosisteme.

Sub pod, proiectul adaugă un strat ecologic complementar. Spațiile în prezent neutilizate sunt recuperate și transformate într-o mini-zonă mlăștinoasă, readucând caracterul riparian pierdut și introducând biodiversitate acolo unde odinioară domina ingineria grea. Această zonă filtrează apa, oferă habitat pentru păsări și amfibieni și creează un microclimat răcoros vara. Pasarelele suspendate și platformele de observație permit oamenilor să experimenteze această zonă umedă de aproape, transformând un spațiu întunecat și rezidual într-un colț neașteptat de ecologie urbană.

Pentru a ancora aceste noi peisaje social și economic, se propune construirea un hub de cercetare și cultură la marginea podului și a zonei mlăștinoase. Această clădire funcționează ca generator de activitate: un loc pentru cercetarea de mediu, studii climatice, expoziții publice, spații de creație, mici afaceri și programe culturale. Amplasat la confluența dintre infrastructură și natură, hub-ul aduce energie nouă districtului, atrăgând studenți, cercetători, vizitatori și locuitori. El transformă zona Ciurel dintr-o zonă dominată de trafic într-o destinație unde cunoașterea, creativitatea și ecologia converg.

Îmbunătățirea accesului public este o parte fundamentală a viziunii. Un nou sistem de scări si plarforme care coboară direct spre apă reconectează oamenii cu râul în mai multe puncte, făcând Dâmbovița accesibilă pentru plimbare, ședere, mici întâlniri și explorări la marginea apei. Aceste scări devin locuri de pauză, întâlnire și odihnă — gesturi arhitecturale simple care restabilesc proximitatea fizică și emoțională dintre cetățeni și râu.

În plus, propunerea introduce trei noi poduri-platformă urbane, fiecare conceput ca o trecere axată pe pietoni, care leagă cartierele învecinate de parcurile și coridoarele verzi nou deschise. Aceste poduri-platforma sunt gândite nu doar ca elemente de infrastructura, ci si ca terase sociale — locuri pentru plimbare, întâlnire și observare a peisajului. Împreună cu parcul-pod, creează o rețea de „camere publice”, suspendate peste apa raului, care leagă zona într-un sistem coerent și accesibil pietonilor.

În cele din urmă, pentru a activa spațiile raului, și a îmbunătăți viața cotidiană, noi magazine și cafenele sunt amplasate sub pod si nin pardcurile adiacente raului, nou introduse in circuitul public. Aceste unități comerciale de scară mică aduc vitalitate marginilor anterior neutilizate, susțin antreprenorii locali și extind viața culturală generată de hub-ul de cercetare și zona umedă. Zi și noapte, partea inferioară a podului devine un spațiu animat, sigur și primitor.

Prin aceste intervenții stratificate — ecologice, spațiale, culturale și economice — Amplasamentul 2 evoluează într-un prag primitor și interconectat între râu și lac. Devine un loc în care infrastructura nu mai suprimă viața urbană, ci susține noi forme de coexistență între oameni și peisaj. Iar pe măsură ce aceste transformări înmoaie muchiile dure ale orașului, Ciurel începe să întruchipeze metafora centrală a proiectului: un oraș care devine moale ca un corp — deschis, respirând și viu.”

• Zona 3 – CET Grozăvești–Grădina Botanică:

Proiectul Peisaj Deschis – Cassandra Pop, Cosmin Anghelache, Astrid Rottman

Propune reconectarea râului cu ecosistemele Grădinii Botanice și transformarea zonei industriale într-un coridor de biodiversitate.

„Propunerea ia forma unei instalații arhitecturale temporare menite să evidențieze influența reciprocă dintre oraș și râul Dâmbovița și să exploreze valențele acestei relații. În acest stadiu necesar, intervenția nu presupune o transformare permanentă, ci se constituie ca un spațiu deschis de observare și reflecție asupra potențialului urban al coridorului verde-albastru. Prin relevarea vizuală a cursului Dâmboviței, un peisaj liniar, marcat de coeziune și tranziție, se creează o experiență critică și participativă, oferind utilizatorilor posibilitatea de a contribui la conturarea unor scenarii de dezvoltare pentru zona cercetată.

În continuarea apelului de idei „Dâmbovița 2035”, care urmărește consolidarea identității urbane a râului, propunerea de față reprezintă un stadiu intermediar necesar în perspectiva implementării unei intervenții cu caracter permanent. Realizarea unei structuri temporare permite atât o analiză aprofundată a ariei de studiu, cât și implicarea locuitorilor orașului și a autorităților publice locale. Astfel, această etapă preliminară funcționează ca un catalizator pentru dezvoltarea ulterioară a unor proiecte durabile, construite prin colaborarea dintre comunitate și administrație, în vederea modelării unui peisaj urban deschis.

Albastru deschis

Traseul pietonal introdus alternează, într-un ritm vizual variat, între spațiul riveran imediat și cel aflat în adâncime. Cele două pasarele propuse peste Dâmbovița sunt legate într-o infrastructură pietonală continuă, care pătrunde în interiorul țesutului urban adiacent și se închide într-un parcurs circular. Această dispunere nu se limitează la conectarea fizică a malurilor, ci devine un instrument de articulare a spațiului urban în jurul râului într-un coridor verde-albastru. Grădina Botanică aflată într-o prelungire către platforma industrială CET Grozăvești, se conectează cu zona universitară de pe malul opus, întărind relația dintre spațiile dedicate activităților academice și cele asociate vieții studențești. Promenada, definită de o cromatică albastră ce îi conferă o identitate vizuală, este concepută să răspundă nevoilor de circulație pietonală, dar și practicilor sportive pe apă sau pe mal, precum alergatul. O mare parte din suprafața pietonală este realizată dintr-un material elastic, precum tartan, care asigură amortizarea șocurilor.

În punctele de inflexiune ale traseului, sunt imaginate spații amenajate cu o deschidere mai amplă, rezultate fie prin redarea unor suprafețe anterior ocupate de autovehicule, fie prin amenajarea unor platforme ușor detașate de sol, precum cea de pe Intrarea Portocalelor, situată sub coroanele copacilor. Alte astfel de puncte apar în apropierea Facultății de Filosofie și a căminelor studențești unde cadrul natural conduce la lărgirea traseului cu utilizări complementare. Totodată, promenada integrează cromatic și funcțional elemente specifice locului, precum unul dintre turnurile de răcire ale termocentralei Grozăvești, tratat ca instalație urbană marcată în albastru și folosit ca reper vizual. Parcursul liniar se deschide odată cu crearea unor asemenea spații concepute pentru o varietate de activități recreative. Infrastructura pietonală propusă este un ansamblu modular flexibil, alcătuit din elemente pătrate de 3,60 x 3,60 m, care pot fi rearanjate și reconfigurate atât în zona studiată, cât și în alte porțiuni ale Dâmboviței.

Îmbunătățirea gradului de accesibilitate a râului se realizează prin platforme coborâte gradual, cât mai aproape de nivelul apei. Pentru a crește biodiversitatea și a consolida un sistem ecologic integrat, malurile sunt recuperate prin diverse intervenții, precum structuri de sprijin pentru vegetație la partea superioară a cuvei sau insule vegetale plutitoare de-a lungul râului. Este prevăzută eliberarea unei benzi de circulație pe fiecare mal al Dâmboviței, pentru a reduce suprafața carosabilului, a mări numărul de arbori plantați și a crea un cadru pietonal mai permeabil. De asemenea în vecinătate, în incinta centrului comercial Orhideea, se propune, într-o primă fază, transformarea parțială a parcării într-un spațiu public mai apropiat de natură. O parte dintre locurile ocupate de mașini sunt refolosite ca spații cu vegetație lemnoasă și ierboasă, în vreme ce întreaga arie tratată este conectată la malul Dâmboviței. Această întoarcere constantă către râu reflectă întregul demers, privit sub forma unui dialog comunitar: un peisaj deschis spre dezbatere publică.”

• Zona 4 – Timpuri Noi:

Proiectul RGB – The Red, The Green, The Blue – Cătălin Bogdan Iclozan, Elena Cristina Machidon, Ionuț Mezinu

O viziune de regenerare urbană ce combină culoare, peisaj și spațiu public în jurul Dâmboviței ca axă centrală.

„Proiectul propune o abordare radicală, menită să revitalizeze zona și să transforme „Timpuri Noi” dintr-un banal punct de tranzit pe traseul monoton al Dâmboviței într-un centru urban vibrant, capabil să catalizeze activități sportive, de loisir și de reconectare cu natura.

În prezent, Dâmbovița funcționează ca un „jgheab” artificial care traversează orașul fără a ține cont de cartierele și oamenii pe care îi întâlnește. Lipsa dialogului dintre râu și locuitori generează înstrăinare. Apa devine astfel obstacol, nu sursă de bucurie.

Proiectul propune trei direcții majore de intervenție:

• Reconfigurarea traficului auto, astfel încât acesta să fie îndepărtat de malul râului sau chiar eliminat complet, fără a perturba semnificativ fluxurile de circulație. Soluția rezolvă conflicte existente și transformă trei tronsoane de șosea (fiecare cu câte trei benzi) în parcuri longitudinale.

• Crearea unui nucleu atractiv, atât pentru locuitorii zonei – printr-un parc de cartier –, cât și pentru vizitatorii din restul orașului, atrași de activitățile sportive și recreaționale propuse. Oamenii sunt invitați atât să privească spectacolul de pe apă, cât și să participe la el, indiferent de nivelul de experiență. Circulațiile pietonale sunt repoziționate mult mai aproape de luciul apei, atât în plan, cât și în secțiune verticală.

• Amenajarea unor zone cu vegetație variată, menite să îmbunătățească confortul ambiental (prin reducerea poluării și a zgomotului), să ofere spații de promenadă și să creeze un contact autentic cu specii de plante specifice zonelor umede și semi-umede. O zonă „sălbatică” este introdusă în peisajul antropic, prin configurarea malului stâng al râului într-un golf ce îmbină armonios natura și intervenția umană.

Funcțiunile principale propuse includ:

Un nod de transport public, cu reamplasarea stațiilor STB de tramvai.

Trei sectoare de parc.

O bază sportivă cu pavilioane pentru vestiare, săli de antrenament, depozitare de ambarcațiuni și o cafenea.

Zone dedicate sporturilor nautice: două terenuri de caiac polo, un traseu pentru caiac slalom și un traseu pentru caiac viteză, cu maximum patru piste de 900 m. Acestea se adresează atât sportivilor de performanță, cât și publicului amator.

Un „golf natural” unde publicul de toate vârstele este încurajat să ia contact direct cu apa. Fundul este amenajat cu pavaj din piatră naturală, coborând gradual spre râu. Se propune o experiență tactilă: cetățeanul urban, rupt de natură, este invitat să intre desculț și să simtă apa. Adâncimea variază între 0 și 80 cm. Textura pavajului devine treptat mai neregulată, descurajând accesul spre albia adâncă, potențial periculoasă. În zona critică, de contact cu Dâmbovița există un grilaj metalic complet submersat. Golful face tranziția dintre gradene largi placate cu piatră, gradene înierbate (cu parapeți din piatră) și pante naturale ce se scurg spre apă. Vegetația crește în diversitate de la cea specifică parcurilor urbane până la un peisaj apropiat unei delte, incluzând o zonă în care Dâmbovița poate depune aluviuni printer plante acvatice.

Întreaga compoziție este unificată printr-o pasarelă care facilitează trecerea de la nodul de transport public (metrou, tramvai, autobuz), traversează râul la distanță de traficul auto și conduce spre amfiteatrul golfului, revenind apoi spre centrul sportiv. Această „curea roșie” devine un simbol vizual, nu doar o legătură funcțională între maluri.

În zona de caiac polo sunt prevăzute două poduri plutitoare: grilaje metalice dense, susținute de flotoare, care delimitează terenurile. Podul din aval are și rol de protecție (în proximitatea stăvilarului), iar cel din amonte este destinat publicului, legând cele doua cartiere. Aici se încurajează o experiență participativă spontană între persoane necunoscute: depășirea unui număr de 20–30 de persoane face ca puntea să se scufunde ușor (aprox. 3 cm), creând riscul contactului picioarelor cu apa. Grupul decide împreună dacă transformă situația într-un joc, intrând desculți în apă, sau preferă să rămână uscat.

Proiectul redeschide dialogul dintre oameni și apă, dând viață zonei și reunind malurile și comunitățile.”

• Zona 5 – Parcul Natural Văcărești:

Proiectul Dâmbovița 2035 S, M, L – Andreea Elena Istrate, Martha Robănescu

O propunere scalată pe trei niveluri, adaptată la statutul de arie naturală urbană și la nevoile ecologice ale zonei.

„Apa intră în oraș și orașul intră în apă! Am pornit de la un raționament simplu: râul trebuie să devină parte a orașului. Astfel, am selectat trei zone, într-o încercare de a demonstra trei ipoteze de intervenție în raport cu gradul de permisivitate al malului, dinspre centru spre periferie: S–M–L.

Zona S (Timpuri Noi): Soluția vizează o intervenție de acupunctură urbană. În această zonă, Dâmbovița este claustrată (între metrou și oraș), iar intervenția propune o reorganizare chirurgicală a funcțiunilor (circulații auto, parcuri, baze sportive suspendate), pentru a permite parcului „să intre în apă” și apei „să intre în parc”, pe limitele cele mai puțin permisive.

Zona M (Parcul natural Văcărești): Intervenția propusă necesită integrarea într-un context marcat de o sistematizare nereușită, vizibilă prin digul betonat. Miza constă în transformarea acestei bariere dintre Delta Văcărești și coridorul râului, prin reducerea traficului, devierea circulației auto pe un singur mal și crearea unui spațiu de tranziție naturală și experiment. Propunerea include amenajarea unor zone de loisir pe malul râului – o plajă sălbatică, promenade, piste de biciclete –, înlocuirea betonului cu vegetație și integrarea unui centru de cercetare și vizitare în interiorul digului transformat, consolidând legătura dintre Delta Văcărești și râu.

Zona L (Vitan – Popești-Leordeni): Reprezintă conexiunea directă și cea mai flexibilă cu natura. Aici, râul își reia locul în mod periodic, sub forma unei zone vegetale inundabile. Intervenția subordonează traficul și valorifică relația firească dintre seră/agricultură și râu, pentru a crea un spațiu-tampon ecologic, unde infrastructura ușoară (poteci, grădini filtrante) se adaptează nivelului variabil al apei, iar râul devine un element activ și de legătură ecologică.

Parcul Natural Văcărești

Zona M – Zona în care malul se apropie de natură este marcată de constrângeri generate de o sistematizare eșuată. Digul, astăzi complet betonat, funcționează ca o frontieră vizibilă între delta urbană și râu, însă, adevărata barieră pentru ecosistem este traficul auto de la baza sa. Din această situație își trage forța și miza intervenția propusă: transformarea barierei și crearea unui spațiu de tranziție natural și experimental.

Digul nu este demolat, ci transformat. Betonul vizibil este înlocuit cu vegetație, astfel încât structura devine suport ecologic. Interiorul dealului se organizează ca un spațiu de cercetare și vizitare, orientat prin „ocheane” către Văcărești — mici cadre vizuale care permit observarea ecosistemului. La baza digului, acolo unde topografia o permite, apar spații publice discret inserate: mici unități de alimentație, centre de închiriere și zone de servicii menite să deservească noua plajă sălbatică și promenada.

În zona de contact dintre apă și mal se formează o plajă sălbatică, o limbă de nisip și pietriș care recuperează caracterul natural al locului. În proximitatea malului, apa este filtrată și păstrată în piscine naturale integrate în peisaj, iar prezența oamenilor este reglementată pentru a proteja biodiversitatea.

Pe apă, insulele vegetale funcționează ca filtre naturale: plantele lor absorb nutrienți și impurități, curățând apa în mod pasiv și contribuind la refacerea calității ecosistemului. În plus, insulele adăpostesc turnuri pentru păsări, permițând faunei din Văcărești să se extindă către Dâmbovița. Astfel, delta urbană își prelungește prezența pe râu.

Traficul auto este deviat pe un singur mal. În zona ansamblului rezidențial, aflat pe același mal cu Delta Văcărești, se păstrează accesul auto pentru riverani, pe un segment restrâns.

În punctul în care țesutul de locuire colectivă coboară spre apă asemenea unei pâlnii – pe malul opus parcului natural – se dezvoltă un pod pietonal cu două brațe: unul coboară spre plajă, iar celălalt se ridică într-un punct de observație către Văcărești, devenind un mic amfiteatru ancorat de versantul digului transformat.

Intervenția reintegrează Dâmbovița în Văcărești, transformând râul într-un element activ al peisajului urban și creând un spațiu-tampon ecologic care conectează natura cu orașul, constituind un coridor verde-albastru continuu, pentru a asigura conectivitatea ecologică și integrarea funcțională a zonelor urbane și naturale.”

• Zona 6 – Vitan–Popești-Leordeni:

Proiectul Urban Ecological Corridor: Sponge City Initiative – Cătălin Bogdan Iclozan, Elena Cristina Machidon, Ionuț Mezinu

O soluție climatică de tip sponge-city care transformă zona într-un coridor urban permeabil și biodivers.

„Urban Ecological Corridor: Sponge City Initiative propune o viziune coerentă pentru „Dâmbovița 2035”, în care râul se reîntoarce la statutul său de infrastructură vie, ecologică și socială. Într-un București care, istoric, s-a dezvoltat în jurul apelor și al zonelor mlăștinoase, proiectul recuperează memoria orașului fluid și permeabil, transformând un curs rigidizat artificial într-un coridor verde-albastru cu rol climatic, peisager și comunitar.

Zona de intervenție din sudul orașului marchează un punct critic: aici Dâmbovița se pregătește să părăsească cuva de beton, după traversarea întregii structuri urbane. În forma actuală, râul acumulează pe parcurs reziduuri aduse de apele pluviale, praful urban și sedimentele rezultate din procesele tipice unei metropole dense. Proiectul răspunde acestei situații prin propunerea unui sistem de filtrare naturală, bazat pe renaturarea albiei, pe zone umede și pe un circuit nou al apei, menit să îmbunătățească calitatea mediului înainte ca râul să reintre într-un cadru natural în afara orașului.

Intervenția principală constă în dublarea cursului râului: lângă cuva actuală se creează un canal paralel, conectat controlat la Dâmbovița, care formează o succesiune de lacuri, zone umede, insule și suprafețe inundabile. Aceste structuri nu servesc doar rezilienței climatice – prin absorbția debitelor extreme în situații de viituri –, ci funcționează și ca un sistem natural de filtrare. Vegetația acvatică și ripariană, taluzurile moi și sedimentele controlate contribuie la retenția impurităților și la îmbunătățirea calității apei, replicând procesele din ecosistemele naturale. În paralel, cuva de beton existentă devine semi-naturalizată, într-un proces de reconfigurare ecologică ce reintroduce biodiversitate și habitate dispărute.

Malurile sunt eliberate de traficul de tranzit și reorganizate ca spații publice continue, dedicate mobilității verzi. Astfel, râul redevine un liant între cartiere și oameni, un traseu pietonal și velo care conectează zone culturale, naturale și productive.

O componentă esențială a proiectului este peisajul productiv comunitar. Serele existente sunt restaurate și transformate în grădini urbane, spații de educație și centre comunitare. Insulele nou formate și terenurile dintre lacuri devin platforme pentru permacultură, agricultură comunitară și sisteme aquaponice, creând un metabolism circular între apă, vegetație și resurse alimentare. Aceste activități devin instrumente de coeziune socială și modele de sustenabilitate urbană.

De asemenea, introducem zone de pescuit urban, posibile datorită creării unor bazine cu habitat stabil, repopulate responsabil cu specii compatibile. Această activitate, odinioară obișnuită în Bucureștiul organizat în jurul apelor, este reintegrată în viața cotidiană într-un format modern și reglementat.

În ansamblu, Urban Ecological Corridor: Sponge City Initiative recuperează esența istorică a orașului – aceea a unui București modelat de apă – și o transpune într-o strategie contemporană de reziliență climatică, biodiversitate și regenerare urbană. Dâmbovița devine astfel, în 2035, nu doar un râu, ci o infrastructură activă, sănătoasă, conectivă și profund umană.”

*

„Proiectele premiate nu sunt doar planuri pe hârtie, ci viziuni care pot schimba felul în care trăim în București. Avem acum un set de idei tangibile, adaptabile și astfel un punct de plecare pentru a crea un plan ambițios pentru râul care ne traversează orașul. Este nevoie de curaj să regândim orașul și libertatea de a imagina spații care ne apropie de natură și de comunitate. ING susține aceste inițiative pentru că acestea definesc sustenabilitatea: un oraș mai viu, mai deschis, mai prietenos pentru oameni.” – Tomina Vodarici, Community Investment Specialist, ING Bank

Expoziții și prezentări pentru public

Toate propunerile pot fi vizualizate:

• din 4 decembrie 2025, la expoziția digitală OAR Bucuresti prilejuită de inaugurarea Bucharest Architecture Forum (BAF), la str. Amzei 13.

• online, pe pagina web a Anualei de Arhitectură București.

• iar proiectele câștigătoare – direct pe teren, chiar în zonele pentru care au fost gândite, sub forma unor panouri outdoor

Expertiză internațională pentru regenerarea unui râu urban

Invitați din Marea Britanie, Țările de Jos și Franța au prezentat modele europene de reactivare a râurilor urbane și au conturat o concluzie comună: viitorul orașelor europene depinde de felul în care tratăm apa ca infrastructură vie, nu doar ca element tehnic.

• Peter Bishop, profesor la Bartlett School of Architecture (UCL Londra), a prezentat exemple din Londra despre reintegrarea râurilor în rețele urbane multifuncționale verzi-albastre.
• Victor Dijkshoorn (VIC Landscapes, Țările de Jos) a explicat cum renaturalizarea malurilor și eliminarea parcărilor auto pot transforma zone degradate în spații publice vibrante.
• Rémy David (Nantes Métropole) a prezentat lecțiile transformării râului Loire într-un peisaj metropolitan ce integrează biodiversitatea, economia și spațiile publice.
• Clémence Mathieu, arhitect peisagist și artist vizual, a vorbit despre modul în care intersecția dintre grafică și peisaj poate comunica și amplifica valoarea unui râu în transformare, inclusiv în contextul cercetării sale dedicate Dâmboviței.
• Bogdan Fezi, vicepreședintele Ordinului Arhitecților din România – Filiala București, a contextualizat istoria relației orașului cu râul și transformările hidraulice care au schimbat radical peisajul urban în secolul XIX.

Consultare publică: cum își imaginează bucureștenii Dâmbovița anului 2035

Organizatorii au lansat o consultare publică privind viitorul Dâmboviței realizată împreună cu dr. habil. Bogdan Voicu (Academia Română) pentru a testa percepțiile și preferințele publicului privind viitorul râului. Rezultatele vor contribui la masterplanul Dâmboviței.

Chestionarul este disponibil aici.

Conferința a prezentat și direcțiile strategice ale programului Dâmbovița Apă Dulce (DAD), care propune transformarea râului într-o infrastructură naturală esențială pentru sănătatea și reziliența climatică a Bucureștiului.

Apelul internațional de idei „Dâmbovița 2035” a fost lansat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, Nod Makerspace și Anuală de Arhitectură București, în parteneriat cu Filiala București a Ordinului Arhitecților din România și Institutul Francez din România, ca parte a programului manifest Dâmbovița Apă Dulce (DAD), finanțat prin Platforma de mediu pentru București, inițiată de Fundația Comunitară București și ING Bank Romania.

Mai multe informații despre programul – cadru Dâmbovița Apă Dulce (DAD) sunt accesibile pe website-ul programului, dambovitaapadulce.ro.

Revistă / publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii

Articol în cadrul ediției „Toamna 2025 – Vara 2026” / Zeppelin/București/Online

Mai multe articole