Ştiri

Institutul Cervantes din Bucuresti, în colaborare cu Centrul de Introspectie Vizuala din Bucuresti va invita, in perioada 2 decembrie – 31 ianuarie la video-instalatia FreshLatino, o selectie de lucrari de arhitectura apartinand unui numar de 14 birouri de arhitectura iberoamericane.
Curator: Ariadna Cantis

Luni 16 noiembrie orele 16, Muzeul Taranului Roman (studioul Horia Bernea)
invitati: Kai Vöckler (Archis Interventions, Berlin), Michael Obrist (Feld 72, Viena), Ivan Kucina (Universitatea de Arhitectura, Belgrad); Justin Baroncea (Point 4, Bucuresti)

Oamenii le numesc cutii de chibrituri. Nimeni nu iubeste blocurile din perioada socialista, insa in ele locuieste cea mai mare parte a populatiei urbane din Romania.
In acest proiect se discuta despre probleme sociale si culturale, despre arhitectura si spatiu public, despre economie si comunitate, despre identitate si, mai ales, despre energia si potentialul ascunse in aceste cutii. Dupa o privire de ansamblu asupra Bucurestiului ca studiu de caz, sunt propuse idei si principii pentru o strategie de regenerare urbana, precum si solutii posibile pentru cateva locuri reprezentative.

Justin Baroncea a fost in septembrie la Linz si ne va povesti despre arta alternativa si arhitectura de top.
Datorita festivalului Ars Electronica, un oras de 200.000 de locuitori devine, de 30 de ani, timp de 5 zile, centrul european al artei multimedia.
Un proiect de oras cultural, sau cum sa declansezi prin combinatia intre art? si tehnologie un proces de dezvoltare urbana.

Principalele clisee legate de arhitectura japoneza se refera la obsesia tehnologiei si la discrepanta dintre obiectele de arhitectura rafinate si haosul urban generalizat.

Aceasta expozitie, concentrata pe activitatea unora dintre reprezentantii principali ai arhitecturii japoneze contemporane, demonstreaza cum poti folosi tehnologia in mod creativ, cum sa faci arhitectura pornind de la caracterul si istoria unui loc si cum sa gestionezi intr-un mod inovativ si responsabil dezvoltarea urbana.

Joi, 1 octombrie, KLUDIstudio
bucuresti, bulevardul libertatii nr.10
de la ora 19.00 pana seara tarziu

Arhitectura, un nou format si un nou concept grafic

In 1999, o echipa foarte tanara a reinfiintat „Arhitectura”. In 2002, revista a trecut la un format international, ajungand intre timp a fi una dintre cele mai importante publicatii de profil din regiune. Standardul la care ajunge continutul revistei in 2009 ne obliga sa regandim formatul si designul grafic.

Noul concept grafic si „intinerirea” logo-ului exprima cel mai bine schimbarea de format si se sincronizeaza cu ultimele evolutii in materie de design. Revista devine mult mai atractiva pentru segmentul tanar, pastrandu-si insa identitatea si principiile unei publicatii profesionale: claritatea informatiei, prezenta importanta a planurilor si detaliilor tehnice, compozitia echilibrata etc

Scenarii pentru blocurile din perioada socialista
o carte si o expozitie

In acest proiect se discuta despre probleme sociale si culturale, despre arhitectura si spatiu public, despre economie si comunitate, despre identitate si, mai ales, despre energia si potentialul ascunse in aceste cutii. Dupa o privire de ansamblu asupra Bucurestiului ca studiu de caz, sunt propuse idei si principii pentru o strategie de regenerare precum si solutii posibile pentru cateva locuri reprezentative.

Serii de concerte:
Enescu si contemporanii
Concerte camerale
Mari orchestre ale lumii
Opera si balet
Concertele de la miezul noptii
Teme clasice in prelucrari moderne
Creatia muzicala romaneasca contemporana

Muzeul National de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Calea 13 Septembrie

curator: Oana Tanase

Cum percepem distanta dintre adevarul incapsulat in filmul documentar si valoarea documentara din orisicare productie filmica? Cum resimtim, ca spectatori, confruntarea dintre spatiul documentar si cel fictional? Este oare intr-adevar “obiectivul” scos total din joc atunci cand plusam notiunea de fantastic? Unde anume excavam pentru “realitatile construite”? Nu cumva “documentarul” ca gen a ajuns sa vorbeasca tot mai mult despre un teren fragmentat si nesigur, privat si subiectiv, despre experienta, rememorare si impresie, atasament si ideologie – si asta in ciuda intelegerii comune cum ca el pescuieste din procesele vietii tocmai veridicul? Dar mai conteaza daca “intamplarea” a avut / are sau nu loc, de vreme ce greutatea atarna de politica “reprezentarii” si a “interpretarii” ei?