Proiect: Exhibit Arhitectura
Text: Johannes Bertleff
Foto: Cosmin Dragomir
Când ne-am întâlnit prima dată cu familia E., un cuplu tânăr şi simpatic, cu un fiu de câteva luni, am rămas cu impresia că va fi un proiect scurt. Era clar că le trebuia casa rapid. La discuţii participa și copilul mic care nu avea deloc răbdare, iar noi ne simţeam datori să-i terminăm casa cât de curând.
Familia deţinea o locuință în cartierul Astra (fost Steagu Roşu) construită prin anii ’50, iar acest imobil trebuia reorganizat astfel încât să cuprindă un apartament mare (pentru familie), unul mai mic la parter (pentru sora dnei E.) şi un al treilea (la parter şi subsol), care să devină biroul firmei fratelui dnei E.
Foto: Casa veche
Iniţial proiectul a avansat rapid. Prima soluţie propusă a fost acceptată de client şi totul părea că merge ca pe roate. Am depus pentru certificatul de urbanism …de aici lucrurile au început să se complice. Birocraţia autorizării a fost nemiloasă. Până am obţinut autorizaţia de construire primul fiu al familiei E. mai primise doi fraţi şi nu vorbim despre gemeni. Nici lucrările de execuţie nu au decurs fără sincope. A venit criza economică, iar lucrările au fost întrerupte în repetate rânduri.
Acum casa e proaspăt locuită, cu toate că lucrările nu sunt încă finalizate, iar etajele locuite sunt mobilate doar cu un minim de piese de mobilier.
După acest lung travaliu, am îndrăznit cu greu să-i întreb pe proprietari dacă se simt bine în această casă. Răspunsul a fost unul eliberator pentru noi când ne-au declarat că se bucură de fiecare zi petrecută acolo şi că se simt răsplătiţi pentru efortul depus.
Despre proiect
Astra este un cartier-dormitor al Braşovului, ce deservea odinioară uzinele Steagul Roşu şi Tractorul. Casa E. se află la limita dintre ţesutul urban cu case cu etaj din anii ’50 şi cartierul de blocuri construite începând cu anii ’60.
Strada Hermann Oberth e caracterizată de această dualitate: un front al străzii este alcătuit dintr-un şir de blocuri P+4, iar pe trotuarul opus au rezistat casele cu etaj, cu inserții izolate de blocuri (chiar P+10).
Locuința moştenită de familia E era tipică pentru acea zonă: O clădire compactă cu un volum simplu și caracterizată de o funcţionalitate inginerească în ceea ce priveşte compartimentarea interioară.
Geometria acoperişului era rezolvată în patru ape, dar avea o anumită delicateţe datorată unui decros în dreptul faţadei principale. Acesta descompunea volumul acoperişului care altfel ar fi rezultat cam anost peste planul simplu al casei. Podul casei era destul de scund, dar oricum beneficiarii au refuzat de la bun început mansardarea, dorind înlocuirea şarpantei cu un etaj în toată regula.
Am căutat să descoperim valenţele casei existente, dar descopeream, de fapt, tot mai multe neajunsuri: terenul este mic şi părea mai degrabă rezidual – o panglică în jurul unei case aşezate în poziţie oarecum centrală. Vecinătăţile erau apropiate, iar casa era lipsită de o iluminare naturală adecvată.
Soluţia a rezultat din aceste neajunsuri. Am hotărât să construim un etaj uşor, luminos şi cu un plan liber, în opoziţie cu casa veche, compartimentată în camere clar delimitate de pereţi portanţi.
Etajul nou e conceput ca o cutie unitară, un schelet metalic uşor ce se aşază peste structura din zidărie portantă şi beton a casei existente.
Spaţiul liber gravitează în jurul unui nucleu care coagulează spaţiile funcţionale (bucătărie, baie, depozitare) şi permite o închidere perimetrală nediferenţiată din elemente de sticlă de tip U-glass, alternate cu ferestre cu geam clar. Alternanţa între sticla difuză şi cea transparentă permite apropierea de vecinătăţi, fără agresarea reciprocă a intimității, precum şi negocierea perspectivelor către împrejurimi.
Noul sistem structural permite acestui ultim nivel să nu mai urmeze fidel conturul vechii case. Volumul avansează, câștigând spațiu sau, dimpotrivă, se retrage, creând două mici terase.
Dacă am dori să ierarhizăm intenţiile care au stat la baza soluţiei, am putea admite că principala calitate a extinderii este faptul că aduce libertate, eveniment şi spectacol într-o casă anostă încorsetată într-un cartier comunist.
Arhitectură: Johannes Bertleff, Dragoș Oprea, Adrian Ianchiș, Mihai Lambescu, Cristina Matei, Ioana Păvălucă
Structură: Plan Expert – Petrică Brehuescu
Expertiză structură: Cereng Consult – Ion Filitov
Instalații: Nicolae Iorga
Suprafață construită desfășurată: 570.0 mp
Tîmplărie și pereți-cortină: Axa Plus
