O casă aparent condamnată. Voluntariat. Restaurare și nu reconstrucție. Casa fragilă a mamei lui Enescu devine un mijloc pentru un program cultural independent și o speranță pentru comunitatea locală.
Arhitectură.
Oraș.
Societate.
≡
Ștefan Ghenciulescu: Șerban, tu te consideri un tradiționalist?
Șerban Sturdza: Nu. Mă obsedează însă, chiar din studenție, problema echilibrului. Echilibru între mase, între diferite elemente, dar (între timp) și între nou și vechi, între moduri de-a acționa. Primul meu contact cu profesia, ca foarte tânăr arhitect la Timișoara, mi-a cauzat un șoc foarte puternic. Se construia un cartier de blocuri și, în cadrul șantierului mare, a apărut și un șantier de demolare a unei mici construcții vechi, care ar fi putut fi clar păstrată, fără să deranjeze cu nimic noul ansamblu. M-a surprins cu câtă relaxare priveau demolarea nu doar constructorii, ci și arhitecții.
<
>
Arhitectură.
Oraș.
Societate.
© 2024 zeppelin
Toate imaginile si textele de pe acest site sunt protejate de legea drepturilor de autor
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.