Istoria arhitecturii moderne este plină de visuri ale flexibilității și ale rezolvării locuinței reduse. Dacă orașul e făcut din coridoare și camere publice, așa cum spunea Louis Kahn, poate că o strategie bună pentru locuirea minimală ar fi gândirea apartamentelor drept o continuare și o reluare a spațiilor urbane, finalul trecerii complexe de la expunere totală la intimitate, de la fi împreună la fi singur. Designul ca masterplan și locuitorul ca antreprenor și strateg al propriului spațiu: un răspuns la sistemul în care locuire devine mai ales o afacere și nu ne putem permite decât locuințe din ce în ce mai mici.
