Articol revista # 111

 

Arhitecti voluntari pentru biserici de lemn. Boz, Târnavita, Cervicesti.

Post de: Ioana Tilicea
 

Actiunile initiate la bisericile de lemn din Boz si Târnavita, judetul Hunedoara, si Cervicesti, judetul Botosani, se înscriu în programul „60 de biserici de lemn”: interventii de urgenta demarate în 2009 de fundatiile Dala si ProPatrimonio pentru mai multe lacasuri de cult aflate în stadii avansate de deteriorare. Initiativa a fost sustinuta de OAR, sprijinita de Muzeul Taranului Român si de UNArte si a implicat UAUIM pentru realizarea releveelor.

Actiunile rapide, punctuale (si, incea mai mare parte, pe baza de voluntariat) asigura raspunsul necesar punerii in practica a unui proces mai amplu de conservare sau restaurare. Dupa aceste criterii s-a intervenit deja la biserica din Pojogeni, mutata la15 kilometri de amplasamentul initial, însa ramânând în aceeasi comunitate, si la cea din Ursi, unde interventia de consolidare a acoperisului permite astazi desfasurarea unui proiect de restaurare a bisericii si a frescelor interioare si exterioare.

În septembrie 2012, o echipa de mesteri a început activitatile de schimbare a învelitorilor pentru bisericile din cele trei sate. La fata locului, arhitectii voluntari au constatat ca una dintre problemele majore o reprezinta pierderea insemnatatii vechilor locasuri, odata cu aparatia noilor biserici de zid. Lipsa folosirii acestor spatii determina un proces recurent de deteriorare: problemele initiale vor reveni într-un viitor nu foarte îndepartat. Re-însusirea bisericilor vechi de catre comunitate este la fel de importanta precum asigurarea integritatii fizice, însa a lucra cu aceasta latura negraita este întru totul mai delicat si dificil de pus în practica.

Cum începi? Totul concentrat în gesturi mici.
Ideea scrisa la începutul jurnalului de santier ne-a guvernat întreaga serie de interventii de pe teren. Cunoasterea locurilor, întelegerea necesitatilor fizice ale fiecarei biserici si apropierea de sateni au reprezentat procesul de aprofundare a situatiilor descoperite  în sate, ce a dat curs unor actiuni rapide, desfasurate pe durata santierelor cu scopul readucerii satenilor alaturi de bisericile lor.

Actiunile întreprinse s-au bazat pe construirea cu materialele avute la dispozitie în sate a unor obiecte-pretext pentru stârnirea curiozitatii satenilor fata de bisericile pe care le uitasera. Fiecare mica „instalatie rurala” astfel realizata este un gest ce îndeamna la apropierea de biserica.

Banca Calatoare a pornit din miezul Târnavitei, locul unde am stat de vorba cu cei mai multi sateni, si a poposit pe ulitele satului pe parcursul a doua zile în drumul sau spre biserica, chemând satenii spre expozitia ce a fost pregatita înauntrul acesteia. Gardurile însemnate cu sita veche descoperita în podul bisericii din Boz au vestit si ele expozitia din pridvor, primii ce s-au lasat purtati pe drumul de sita fiind copiii de la scoala si gradinita.

Cerbul din lemn si vechea tabla ce acoperea învelitoarea bisericii din Cervicesti a reamintit satului de prima sa denumire, asezându-se în vârf de deal lânga biserica, sub privirile curioase ale satenilor.

Pe moment bisericile si-au primit înapoi satenii, iar acestia le-au (re)descoperit valoarea, însa fara activitati permanente care sa se desfasoare înauntrul lor, au ramas din nou nelocuite. Acesta este gândul cu care am plecat de pe santiere si care a stat la baza expozitiei realizate la Bucuresti în lunile decembrie si ianuarie.

Expozitia
A fost gazduita de atelierele Muzeului Storck si a reprezentat nu doar un mesager al satelor si al actiunilor petrecute acolo, dar si un cadru care sa asigure dezbatere, implicare activa si construirea unor noi instalatii-pretext care sa calatoaresca înapoi în sate. În acest sens au fost amenajate doua spatii: spatiul santierului, dedicat starii initiale a bisericilor, sitei si dulgheriei si spatiul actiunilor, dedicat tuturor interventiilor din sate. Acestea au fost completate de conferinte menite sa aprofundeze tema bisericilor uitate, promovând o abordare multidisciplinara referitoare la tehnici de restaurare, initiative de reactivare în context rural, voluntariat si ipostaze ale satului contemporan.

Evenimentele prilejuite de expozitie ne-au permis sa cunoastem profesionisti din alte domenii, prefigurând formarea unor echipe pluridisciplinare compuse din antropologi, arhitecti si restauratori, alaturi de membri ai comunitatilor locale. Asociatia Câte-n Luna si-n Mansarda a cules în aceasta iarna obiceiuri de Craciun din Boz, conturând o directie comuna. Revenirea la fata locului pentru o perioada mai îndelungata ar permite echipelor implicarea activa în viata satului si oferirea de sprijin profesional pentru proiectele initiate de sateni.

Cele trei locuri sunt înca în asteptare de proiecte experimentale care vor deveni, poate, si modele pentru o practica arhitecturala prin care sa putem redescoperi o simplitate si un idealism al meseriei.

Echipa de voluntari: Ioana Banica, Mihai Bucur, Dan Cioclu, Tudor Elian, Raluca Herman, Andreea Daniela Machidon, Razvan Moldoveanu, Dana Ninulescu, Maria Daria Oancea, Alina Panait, Raluca Pestisanu, Sergiu Popa, Simina Ana-Maria Purcaru, Matei Eugen Stoean, Ioana Tilicea, Mara Vasile

Perioda de desfasurare: septembrie 2012 – februarie 2013

Fotografii: echipa de voluntari

* Articol publicat in nr. 111 Zeppelin / februarie 2013

1