Un muzeu fără pereți își propune să recupereze și să păstreze vie memoria migrației, prin transformarea memoriei individuale în patrimoniu colectiv, în diferite contexte ale migrației. Muzeul digital al migrației a fost lansat la sfârșitul săptămânii trecute la Bruxelles și a reunit voci importante din cercetare și diaspora. În cadrul acestui eveniment, au fost prezentate, de asemenea, rezultatele preliminare ale cercetării asupra obiectelor biografice ale românilor din Belgia.
Lumea diasporei românești are un nou spațiu de memorie: Muzeul digital al migrației – dedicat păstrării memoriei afective în contextul migrației. Platforma a fost lansată oficial în 25 octombrie, la Université Libre de Bruxelles, în cadrul conferinței antropologice „Românii din Belgia și obiectele biografice”, parte a proiectului-pilot „Migrație și patrimoniu” co-finanțat de AFCN, care se desfășoară în perioada aprilie – noiembrie în Belgia.
Seara a fost deschisă de Excelența Sa Andreea Păstârnac, ambasadoarea României în Regatul Belgiei, și de Corina Panaitopol-Rășcanu, directoarea Institutului Cultural Român – Bruxelles. Ambele au subliniat importanța strategică a acestui proiect, care „transformă obiectele personale ale migranților în repere de identitate culturală”.
Au fost prezenți: Cristina Hurdubaia, doctorandă INALCO Paris și coordonatoare a proiectului, care a prezentat rezultatele preliminare ale cercetării de teren asupra obiectelor biografice ale românilor din Belgia; Simina Bădică, Cornelia Mandu și Dani Nancu, respondenți ai cercetării, care au însuflețit conferința cu obiecte personale aduse din România în Belgia și ale căror povești vor îmbogăți în curând colecțiile online ale muzeului împreună cu celelalte povești adunate în timpul cercetării. Jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț (Teleleu.eu) au completat dezbaterea despre românii din străinătate, cu o intervenție online. Evenimentul a fost moderat de Anamaria Iuga, cercetătoare la Muzeul Național al Țăranului Român.
Icoana din bagaj – punctul de plecare al unei cercetări ample
Proiectul pornește de la premisa că migrația este o formă de reinventare a apartenenței, iar fiecare bagaj ascunde un „mic muzeu personal”. Obiectele purtate, aduse, primite, dăruite ori moștenite au fost punctul de pornire pentru o primă cercetare de antropologie derulată în Belgia în ultimele luni. Aparent modeste – de la o oglindă în care s-au reflectat patru generații de femei, la o oală de lut în care „ies sarmalele ca acasă”, jurnalul de război al bunicului, o cutie de bijuterii în care se află dinții de lapte ai copiilor, un tocător de lemn de vinete care păstrează gustul verii de acasă – acestea conturează un univers afectiv al lor și vorbesc despre cei care le poartă, despre locurile de unde vin, precum și despre valorile sociale, culturale și identitare care le sunt atribuite.
Muzeul digital al migrației face parte din proiectul-pilot Migrație și patrimoniu, (migratiesipatrimoniu.ro), conceput de Cristina Hurdubaia, fostă jurnalistă și fondatoare a Asociației Copacul cu fapte bune, ea însăși migrantă, plecată în urmă cu patru ani din România pentru a-și continua studiile de migrație și patrimoniu. În clipa în care și-a desfăcut bagajul, Cristina a „găsit” înfășurată într-un covor tradițional o icoană veche de peste 100 de ani, primită de la tatăl ei în urmă cu 25 de ani.
„Am scos icoana și am rămas blocată, pentru că nu îmi aminteam și nu îmi amintesc nici acum momentul în care eu am pus-o în bagaj. Așa mi-a venit ideea cercetării obiectelor biografice în contextul migrației: întrebându-mă dacă nu cumva și alți români au plecat în lume, la fel ca mine, cu obiectele de <suflet> după ei. Și dacă da, ce povești au și cum se raportează aceștia, inclusiv eu, la aceste obiecte?”
După ce documentarea i-a confirmat ipoteza, Cristina Hurdubaia s-a gândit că poveștile migrației românilor în Diaspora merită un loc într-un muzeu digital al migrației, care să fie construit pe baza unor cercetări antropologice.
Un muzeu fără pereți
Muzeul migrației este un spațiu online participativ și colaborativ, în continuă construcție, care înlocuiește vitrina clasică și pereții cu dialogul și colaborarea dintre migranți, cercetători și publicul larg. Acesta conține:
• O arhivă digitală interactivă cu povești și fotografii ale obiectelor care “vorbesc” despre migrație, adaptare și identitate.
• Expoziții online tematice, care explorează fenomenul migrației din perspective sociale și culturale.
• O platformă colaborativă deschisă publicului, unde fiecare vizitator poate contribui cu propria poveste de migrație.
• Resurse de cercetare și documentare pentru antropologi, sociologi, istorici, artiști, jurnaliști și alte persoane interesate de patrimoniul migrației.
-
+4
Cercetările despre obiectele biografice ale românilor din Diaspora au început în Belgia și vor continua, în următorii ani, în toate comunitățile mari de români, în același timp cu alte subiecte de interes, ce vizează patrimoniul cultural în contextul migrației – precum patrimoniul lingvistic sau gastronomic -, fie că este vorba despre românii din Diaspora sau a celor reîntorși acasă, fie că este vorba despre migranții și refugiații care au ales să trăiască în România.
Muzeul poate fi vizitat online la muzeulmigratiei.ro sau migratiesipatrimoniu.ro
Muzeul digital al migrației face parte din proiectul-pilot „Migrație și Patrimoniu – Seria Patrimoniul în mișcare. Cazul belgian”, este implementat de Asociația Copacul cu fapte bune și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Parteneri instituționali proiect-pilot: International Council of Museums România, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român Bruxelles, Université Libre de Bruxelles, Muzeul Național al Țăranului Român.
Complici culturali: Culese din Balcani – festival antropologic, Teleleu, Centrul de Fotografie Documentară.
