Intro
În acest număr vorbim despre arhitectura mai puțin evidentă care lucrează cu materia vie sau ca parte asumată a unui sistem de relații.
Text, coordonatori: Ștefan Ghenciulescu, Cătălina Frâncu
De data asta dosarul e mai teoretic, cu un ochi la formarea discuției purtate despre fața orașelor viitorului: vor fi smart? Vor fi de 15 minute? Vor fi verzi? Ne-am propus să contribuim cu un răspuns la ultima întrebare și am luat-o de la început: ce e un oraș verde și de ce ne trebuie așa ceva? Deși însăși sintagma oraș verde poate să fie derizorie dacă ajunge să descrie peluze de gazon peste parcări subterane, un fel de a fi șmecher pe barba viitorului orașului. Acum, că schimbările climatice sunt puse sub semnul întrebării de persoane cu (prea) multă autoritate și încet-încet se opresc programele de soluționare, noi vă propunem să ne gândim la ecosisteme, adică la relația dintre organismele vii și mediu: relații natură–oraș, relațiile dintre oameni și felurile alternative de a locui fără a trece (deocamdată) în afara sistemului.
Începem dosarul cu două reacții opuse la catastrofele naturale: zidul Japoniei construit împotriva tsunamiurilor, un gest imens, brutal și costisitor de separare între pământ și apă; și arderile culturale indigene din California ca strategie împotriva incendiilor de vegetație necontrolate. Continuăm cu lucrul cu teritoriul: proiecte de spații publice inundabile și trasee între orașe prin foste saline, precum și un alt proiect din Japonia, Art Biotop Water Garden, care ne provoacă să ne gândim la ce vor deveni spațiile vegetale hiperantropocontrolate: mai pot ele să trăiască autonom? Sau vor pieri odată ce oamenii nu vor mai vrea sau nu vor mai avea resurse să le susțină modul artificial de existență?
Din România avem în dosar mai multe proiecte în mediul rural. Primele răspund pieței – locuirea de vacanță –, dar o fac în mod delicat și responsabil. ADN BA pornesc de la tipuri locale pentru pensiunea de la Măgura, în timp ce Răzvan Dracea duce mai departe, la Șirnea, un model deja venerabil: cabana cu structură A-Frame. În celelalte două cazuri, proiectele arhitecturale sunt parte a unor programe ecologice și sociale. TERRRA Brezoi și Stația de cercetare de la Siliștea Snagovului se bazează pe proprietate și funcționare de tip cooperativ, extrasă din logica pieței, a rentei funciare și a profitului. Ele ne învață că ecosistemul viabil înseamnă și buna funcționare a lucrurilor pe termen lung. Dacă e un sistem de instalat sau un spațiu verde de plantat, atunci trebuie să nu fie nevoie de prea multă mentenanță post-lucrare, iar eficacitatea și umbra să se producă aproape de la sine.
Este cazul și pentru peisagismul urban, care nu trebuie să producă grădinițe scumpe, ci să fie parte a gândirii. Spațiul verde nu e doar o chestiune de metri pătrați (legali). Așa cum spune și Christian Beros în interviul pe i l-am luat, Bucureștiul nu are nevoie neapărat de mai mult verde, ci de mai multe spații de calitate. Asta înseamnă o atenție mai mare pentru viața de după proiect a spațiilor publice și o asumare a faptului că materia vie va arăta bine în timp, nu la început. Prin dosarul de față, alături de peisagiștii Diana Culescu, Nicolas Triboi, Raluca Rusu și Alexandru Ciobotă, încercăm să ne explicăm de ce gazonul este de multe ori cea mai proastă soluție pentru spațiul verde, cu toată apa pe care o consumă și cu sensibilitatea lui la arșiță și ce se poate face pentru spații verzi trainice. Un exemplu extraordinar, din păcate acum atacat strict din motive politice este strategia barceloneză din perioada primarei Ada Colau pentru renaturare, celebrele superinsule pietonale și coridoarele verzi.
Dosarul se închide cu două materiale despre arhitectura antiobiect: Centrul Studențesc al Universității Tehnice din Braunschweig (Gustav Düsing & Max Hacke) este o rețea deschisă și componentă a țesutului de spații publice. Lacol, biroul de arhitectură din Barcelona cunoscut pentru proiectele sale de locuire participativă, ne-a povestit, la șase ani de la deschidere, despre avantajele și dezavantajele clădirii La Comunal și rolul ei în ecosistemul social al celor care au birourile aici. Avantajele încă predomină.
Proiect susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.
Lansare: Marți, 29 aprilie, ora 19:00 @ Casa Mincu – sediul Ordinului Arhitecților din România, str. Pictor Arthur Verona, 19, București
Parteneri eveniment: ZEBRO, DIASEN
Zeppelin #174 e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay, sau poate fi comandat aici.
