Rockwool - fabricat in Romania

revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X

Scaleless Models, o selecție de lucrări de Jonas Staal

Invitro / Colecția Tudor și Geanina Grecu și Salonul de proiecte prezintă Scaleless Models, o selecție de lucrări de Jonas Staal, un artist olandez care discută intersecțiile dintre artă, democrație și propagandă.

Expo: 12.02 – 30.03.2025 @ Salonul de proiecte (Palatul Universul, Corp B, Etaj 1, Str. Ion Brezoianu 23-25, București)
Vernisaj: miercuri, 12 februarie, 19.00
Artist talk: joi, 13 februarie, 19.00

Curator: Mihnea Mircan

Practica lui Staal include tribunale, forumuri, tabere, parlamente și alte forme de adunare și comunalitate, explorări în care modelele arhitecturale la scară sunt un dispozitiv recurent. Această expoziție ia drept motiv macheta de arhitectură, abordând practica lui Staal prin operațiunile de compresie rațională și expansiune imaginară pe care aceasta le presupune. Aici, macheta nu este încapsularea sau contracția unei realități arhitecturale mai ample, ci mai degrabă întruchiparea unei abstracțiuni care poate fi redimensionată la nesfârșit pentru a corespunde unei comunități sau unei națiuni, unui biotop sau întregii lumi. Modelele speculative ale artistului captează și traduc, în sensuri literale și alegorice, operațiuni politice care nu au o formă observabilă, dar au în schimb consecințe reale. Fără o corelație obligatorie cu clădiri existente sau posibile, sau împletind astfel de corelații cu fire ficționale și ideologice, aceste „machete fără scară” încearcă să capteze, în limitele formei arhitecturale, realități, forțe și discursuri a căror eficacitate politică depinde tocmai de eludarea sau depășirea acelor constrângeri: de a fi fără o măsură proprie, fiind în același timp măsura tuturor lucrurilor și vieților.

Closed Architecture (2011) este un film bazat pe teza prezentată în 2004, pentru un masterat la Școala de Arte din Utrecht, de Fleur Agema, pe atunci designer spațial și în prezent deputat al partidului ultranaționalist PVV (Partidul Libertății), precum și prim-viceprim-ministru în cabinetul numit după victoria lui Geert Wilders în alegerile din 2023. Textul lui Agema dezvoltă – cu foarte puține ilustrații care să-i susțină discursul – planul unei închisori ideale, o instituție complexă a cărei funcție este reintegrarea în societate a condamnaților printr-o succesiune de spații disciplinare, fiecare cu normele sale.

 

001*Closed Architecture, installation view / Year: 2011 / Artist: Jonas Staal / Photo: Extra City Kunsthal, Antwerp / Commissioned by Extra City Kunsthal, Antwerp et al

Staal și-a asumat sarcina de a vizualiza acest proiect în detaliu, investigând măsura în care textul arhitectural funcționează ca un model pentru opiniile ideologice și poziția politică a autoarei, ca metonimie a unei viziuni asupra lumii sau ca schiță a unui program de guvernare. Edificiul este imaginat ca o înșiruire de zone ce funcționează ca o carceră, o tabără militară, o comună și un spațiu de simulare a vieții sociale sub supraveghere electronică, orice pas greșit riscând să-l trimită pe deținut până la începutul procesului de ispășire a pedepsei. Pe măsură ce filmul ne poartă prin această construcție, închisoarea apare ca un echivalent indirect al mutațiilor sociale din Țările de Jos și nu numai, provocate de răspândirea populismului în politica contemporană, de prevalența tropilor crizei, pentru care trebuie găsit un țap ispășitor, și excluderii.

 

002*Closed Architecture, Video (still) / Year: 2011 / Artist: Jonas Staal / Commissioned by Extra City Kunsthal, Antwerp et al.

Nosso Lar, Brasília (2013) analizează suprapunerile surprinzătoare dintre două planuri urbanistice elaborate în Brazilia între 1944 și 1956, unul întemeiat pe cultura spiritistă și celălalt pe arhitectura modernismului târziu. Acestea sunt Nosso Lar („Casa noastră”), capitala spiritistă situată în eterul suprateran, și capitala administrativă Brasília, fondată în 1960 pentru a înlocui Rio de Janeiro. Deși proiectul metafizic al spiritismului și eficacitatea organizatorică a arhitecturii moderniste par să se afle în mod natural în opoziție, Staal studiază asemănările lor ca articulare a unui proiect comun de inginerie a societății. Studii topografice și o machetă care imaginează întrețeserea unor secțiuni din aceste modele urbane – moduri teoretic distincte de organizare a birocrațiilor celeste și terestre – situează cele două orașe într-o istorie paralelă: prea diferite pentru a fi același lucru, prea similare pentru a fi complet separate.

 

31a Bienal*Nosso Lar, Brasília / Year: 2014 / Artist: Jonas Staal / Photo: São Paulo Biennial / Commissioned by Capacete and the 31st São Paulo Biennial

Alături de hărți și machetă, un film discută complicitatea involuntară dintre desenul arhitectului Lúcio Costa (asistat de Oscar Niemeyer, Joaquim Cardozo și Roberto Burle Marx) și cărțile influentului medium Chico Xavier despre Orașul Astral, o alianță ce traversează diviziunile convenționale din cadrul modernității. Aceste istorii nu sunt contopite, ci mai degrabă prezentate ca mișcări convergente care au modelat societatea braziliană contemporană prin apelul la valori și principii recurente. Ca experimente de întruchipare a ideilor dominante care au circulat în istoria Braziliei, ele traduc precepte ideologice în infrastructuri concrete sau spectrale, ambele având capacitatea de a guverna și disciplina acțiunile locuitorilor lor.

Eseul video Propaganda Theater (2023) compară exemple ale modului în care propaganda politică pune în scenă și crează noi realități: de la Vladislav Surkov, fost dramaturg, om de afaceri și arhitect al doctrinei „democrației suverane” a lui Vladimir Putin, până la repetițiile grandioase pentru război ale armatei americane la Fort Irwin. Lucrarea discută rolul pe care artiștii – regizori de film, game designeri, arhitecți, scriitori sau regizori de teatru – îl joacă în crearea scenariilor, construirea decorurilor și animarea reprezentațiilor de masă ale propagandei contemporane, ori în construcția realității pe scena de teatru a politicii.

 

005*Propaganda Theater, still / Year: 2023 / Artist: Jonas Staal / Commissioned by Jindřich Chalupecký Society, Prague

Staal înțelege propaganda ca un „spectacol al puterii”: infrastructurile de comunicare în masă sunt aliniate cu mijloacele vizuale și narative necesare pentru a genera o nouă realitate, ele co-producând o imagine care nu mai poate fi distinsă de realitatea preexistentă căreia i se adresează. Lucrarea este parțial filmată în interiorul unor machete, care reproduc în miniatură două locuri semnficative pentru discursul filmului. Acestea sunt interioare fără exterior, sau al căror exterior este, într-un fel, scena mondială cu diviziunile sale violente: Sala pentru situații de urgență (Situation Room) de la Casa Albă din Washington și Centrul Național de Management al Apărării din Moscova sunt decorurile care apar aici reduse la scară.

 

006*Propaganda Theater, still / Year: 2023 / Artist: Jonas Staal / Commissioned by Jindřich Chalupecký Society, Prague

Ele sunt scalate, de fapt, pentru a corespunde ecranelor inserate în panourile lor de comandă, care transmit semnale disparate, știri mereu re-editate, zgomot cultural și emoție politică. Aceste spații sinistre sunt explorate ca de o cameră endoscopică, sugerând un metabolism, în egală măsură corporal și tehnologic, pentru digestia, filtrarea și transformarea realității, un stomac sau o camera de montaj pentru istoria prezentului.

 

007*Propaganda Theater, still / Year: 2023 / Artist: Jonas Staal / Commissioned by Jindřich Chalupecký Society, Prague

 

Empire’s Island (2023) spune povestea insulei Ascension, situată în mijlocul Oceanului Atlantic, printr-o serie de mișcări telescopice care se apropie mai întâi de acest petic de pământ și de istoria sa, iar apoi se îndepărtează pentru a cuprinde scara imperiului, a planetei și a stratosferei.

 

008*Empire’s Island, still / Year: 2023 / Artist: Jonas Staal / Photo: Ruben Hamelink / Commissioned by Prix de Rome Visual Arts

Un model dublu al insulei – aridă și nelocuită în stânga, transformată, prin intervenții geologice și tehnologice, în dreapta –, însoțit de un eseu video, sugerează o istorie recursivă a acestui loc îndepărtat, al cărui trecut s-ar putea întoarce ca viitorul nostru.

 

009*Empire’s Island, installation view / Year: 2023 / Artist: Jonas Staal / Photo: Ruben Hamelink / Commissioned by Prix de Rome Visual Arts

010*Empire’s Island, The Island and the Island, model / Year: 2023 / Artist: Jonas Staal / Photo: Ruben Hamelink / Commissioned by Prix de Rome Visual Arts

De-a lungul secolelor, insula a fost modificată în funcție de interesele ideologice, economice și militare dictate de evoluția unei structuri globale de putere. Această istorie a început cu imperiul olandez, care a folosit insula neprimitoare drept penitenciar, pentru a exila – și, indirect, a condamna la moarte – membri ai echipajului Companiei Indiilor Orientale, și a continuat cu imperiul britanic, pentru care Charles Darwin a modificat climatul insulei, plantând aici sute de copaci aduși de la Grădinile Botanice Regale din Londra, copaci care fuseseră adunați anterior din toate coloniile britanice. În acest caz timpuriu de terraformare intenționată, insula își produce propriul climat, umed și fertil, și funcționează ca o sinecdocă vegetală, biopolitică, a puterii imperiale. Mai recent, insula a fost invadată de un imperiu transnațional al infrastructurilor de supraveghere globală și interplanetară.

 

011*Empire’s Island, still / Year: 2023 / Artist: Jonas Staal / Photo: Ruben Hamelink / Commissioned by Prix de Rome Visual

Insula Ascension este descrisă în istoria sa ca fiind „pământul nimănui” (terra nulius), în vreme ce în demonstrația lui Staal apare ca „pământ al tuturor”, modelat continuu pentru a susține aceste propagări imperiale. Ascension este un poligon de testare pentru sisteme politice care dislocă și redimensionează habitate întregi, un teritoriu a cărui plasticitate geologică și ecologică permite repetiția unor versiuni diferite ale viitorului: asamblate din părți ale altor lumi, comprimate și apoi expandate.

Jonas Staal (născut în 1981 la Zwolle, în prezent stabilit la Berna) este fondatorul organizației artistice și politice New World Summit (2012-în curs). Împreună cu Florian Malzacher, co-dirijează tabăra Training for the Future (2018-în curs), iar împreună cu avocatul pentru drepturile omului Jan Fermon a inițiat procesul de acțiune colectivă Collectivize Facebook (2020-în curs). Împreună cu scriitoarea și avocata Radha D’Souza a fondat Court for Intergenerational Climate Crimes (2021-în curs) și împreună cu Laure Prouvost este co-administrator al Obscure Union.

 

012*Portrait of Jonas Staal by Ruben Hamelink

Printre proiectele sale expoziționale se numără Museum as Parliament (în colaborare cu Administrația Democratică Autonomă din Rojava, Van Abbemuseum, Eindhoven, 2018-în curs), We Demand a Million More Years (Fondazione Sandretto Re Rebaudengo, Torino, 2022), Extinction Wars (cu Radha D’Souza, Gwangju Museum of Art, 2023) și Propaganda Station (Muzeul de Artă Contemporană, Zagreb, 2024). Proiectele sale au fost expuse în instituții precum Cooper Hewitt – Smithsonian Design Museum din New York, Victoria & Albert Museum din Londra, Stedelijk Museum din Amsterdam (unde Staal a primit Prix de Rome în 2023), M_HKA din Anvers, Centre Pompidou – Metz și Nam June Paik Art Center din Seul, precum și la Bienalele de la Berlin, São Paulo, Taipei și Shanghai. Publicațiile sale includ Propaganda Art in the 21st Century (2019) și Climate Propagandas: Stories of Extinction and Regeneration (2024), ambele la The MIT Press. Staal are un doctorat de la Universitatea din Leiden.

Info & credite

Organizatori: Invitro / Tudor and Geanina Grecu Collection și Asociația Salonul de proiecte
Finanțat de: Fundația Mondriaan, Amsterdam (NL)
Sponsor: Corcova Roy & Dâmboviceanu
Partner media: Zeppelin

Salonul de proiecte este un program axat pe cercetare și producție, promovând arta contemporană din România prin realizarea de expoziții, publicații, prezentări și dezbateri care o plasează în dialog cu contextul regional și internațional. Salonul de proiecte a fost fondat în 2011 în cadrul MNAC Anexa, iar din 2016 funcționează ca centru independent de artă contemporană în Palatul Universul, București.

Echipa: Alexandra Croitoru, Magda Radu, Ștefan Sava, Ana-Maria Ștefan

Program:  joi – duminică / 15:00 – 19:00

www.salonuldeproiecte.ro

www.photopastfuture.ro

 

Sari la conținut