F-SIDES Cineclub revine în aprilie 2023 cu cel de-al patrulea sezon, tema aleasă în acest an fiind „Flip the Script!”. Organizatoarele și-au propus ca în această ediție să ofere publicului din București și Cluj-Napoca o serie de proiecții de film axate pe creațiile a opt regizoare, în tandem cu materiale literare produse de opt scriitoare contemporane din România.

Sezonul 4 al F-SIDES Cineclub se concentrează pe diferite ipostaze din literatură care reflectă modul în care au fost construite personajele feminine de-a lungul timpului și modul în care s-au schimbat condițiile în care femeile pot crea literatură. Dar mai ales se concentrează pe maniera în care ar fi posibil să rescriem și/sau să recitim canonul literar, astfel încât să le oferim autoarelor un loc în istoria literară și să scoatem la lumină experiențe care au fost trecute cu vederea.

Pentru lansarea sezonului, în continuarea ideii „Flip the Script!”, F-SIDES Cineclub a invitat 20 de organizații, inițiative și voci feministe să răspundă la întrebarea „Ce mijloace folosiți în munca voastră ca să răsturnați scenariile patriarhale?”. Răspunsurile primite formează un manifest colectiv care aduce la suprafață munca de rezistență a organizațiilor și inițiativelor din România de a face vizibile cât mai multe perspective care se luptă împotriva discriminării pe bază de gen, orientare sexuală, identitate de gen sau etnie.

F-SIDES Cineclub „Flip the Script” se deschide pe 26 aprilie la București și Cluj-Napoca cu filmul „The Portuguese Woman” (2018), de Rita Azevedo Gomes, Portugalia.

La București filmul va rula miercuri, 26 aprilie, de la ora 20:00, la Cinema Elvire Popesco. (Fb event – aici)

La Cluj-Napoca, filmul rulează tot miercuri, 26 aprilie, de la ora 20:00, la Cinema Arta.

Biletele pot fi cumpărate aici.

Sub formă de eseu, poem sau short story, fiecare proiecție din 2023 este însoțită de un răspuns literar din partea unei autoare române invitate de scriitoarea Elena Vlădăreanu, în parteneriat cu Premiile Sofia Nădejde. Fiecare proiecție din sezon va avea astfel câte un text comisionat care intră în dialog cu viziunea filmului, va contesta, va chestiona sau va privi din alte perspective tropii abordați de film.

Scopul echipei F-SIDES Cineclub este de a înlesni redescoperirea personajelor cărora nu li s-a făcut dreptate și a autoarelor prea puțin citite. „Cu fiecare sezon învățăm împreună să construim alternative la scenariile care ne-au limitat perspectivele”, subliniază organizatoarele.

Pentru proiecția din 26 aprilie a fost invitată autoarea Cristina Ispas, care propune ca răspuns textul „Unde a dispărut Andreea”. Textul va fi disponibil pe Scena9.ro și va putea fi audiat înainte de proiecție în sala de cinema, atât la București, cât și la Cluj-Napoca.

După proiecție va avea loc și o sesiune de Q&A cu autoarea, discuție moderată de Elena Vlădăreanu.

„Când am găsit Portugheza (A Portuguesa, r. Rita Azevedo Gomes, 2018) în lista de propuneri m-am gândit imediat la Cristina Ispas. Nu aș putea spune de ce, poate pentru că întotdeauna am apreciat la Cristina un anumit mod de a privi și de a fi atentă la lucruri și de a lumina detaliile. Mi-am imaginat-o cum, urmărind-o pe această femeie nobilă măturând cu poalele rochiilor ei lungi curtea castelului în care așteaptă finalul războiului (și întoarcerea bărbatului), va contempla de fapt melancolia femeii contemporane.” (Elena Vlădăreanu)

Cristina Ispas a publicat trei volume de versuri, cel mai recent fiind „40. Să înceapă jocurile” (Fractalia, 2018), și un roman pentru adolescenți, „Eva și ceilalți” (Paralela 45, 2022). A publicat poeme şi cronică literară în majoritatea revistelor importante din ţară şi a tradus mai multe cărţi din domeniile istorie şi analiză socio-politică. În prezent, lucrează ca traducător pentru Agenţia Naţională de Presă şi pregăteşte un nou volum de poezii.

Selecția de film este realizată încă din primul sezon de Georgiana Vrăjitoru.

„Selecția de anul acesta își propune să redea o serie de teme culturale universale din unghiuri mai puțin obișnuite, care contrazic sau lucrează în jurul scenariilor-sursă. Ea se concentrează pe posibilitățile limbajului cinematografic de a-și însuși, dar și de a contesta sau deturna (uneori în același text) discursuri, perspective sau procedee de reprezentare din literatură. Conceptul dialogului dintre scriitura audiovizuală și cea literară caută să interogheze, totodată, modul de formare și de întrebuințare a canoanelor în fiecare dintre medii.” (Georgiana Vrăjitoru, curatoare)

Informații despre film:

A portuguesa / The Portuguese Woman (r. Rita Azevedo Gomes, 2018)

După un an petrecut în luna de miere cu lordul von Ketten (Marcello Urgeghe), portugheza (Clara Riedenstein) se vede nevoită fie să se întoarcă în țara natală cu copilul lor nou-născut, fie să-l aștepte pe nobilul plecat la război la castelul său din nordul Italiei.

Împotriva tuturor îndemnurilor, ea alege să-i rămână aproape în timpul noii lui campanii împotriva episcopului din Trent. O adaptare originală a nuvelei cu același nume de Robert Musil (din volumul „Trei femei”), filmul Ritei Azevedo Gomes (scris împreună cu romanciera Agustina Bessa-Luís) reinterpretează poetic mitul Penelopei într-un decor medieval.

Obligată să-și aștepte soțul vreme de 11 ani, eroina transformă experiența izolării domestice într-una creatoare și suficient de misterioasă încât să nască zvonuri; modul ei de a-și umple timpul devine un protest mut împotriva obsesiei masculine pentru luptă și cucerire. Surprinsă în lungi tablouri vivante care pun în contrast opulența veșmintelor și lipsa de ospitalitate a castelului, neclintirea portughezei se dezvăluie tot mai mult ca o tactică – o țesere invizibilă care-l învăluie și-l supune tocmai pe războinicul locului.

Sezonul 4 al F-SIDES Cineclub este realizat cu sprijinul AFCN, Zilele Sofia Nădejde Institutul Francez, Cinema Arta, Glitch Shop.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Naţional.

MANIFESTO

Cu ocazia lansării sezonului, F-SIDES Cineclub a invitat 20 de organizații, inițiative și voci feministe pe care le admiră să spună cum schimbă ele scenariile patriarhale în munca lor și în viața de zi cu zi. 

Carmen Gheorghe, feministă romă (Asociația E-Romnja)

Credem în munca noastră colectivă în care implicăm fete și femei rome la nivel local pentru a schimba narativul despre noi. Abordarea de la firul ierbii ne-a condus la cunoașterea și dezvoltarea unei metode feministe rome numită SORA care plasează fetele/femeile rome în centrul tuturor activităților, fie că este vorba despre infrastructură, acces la servicii sau participare civică. Munca în comunități rome cu fete și femei ne-a nuanțat cunoașterea intersecțională despre opresiunile din jurul nostru, de la rasismul instituțional, clasismul, sexismul, homofobia, ghidându-ne după motto-ul ’’orice problemă văzută prin ochii unei femei și care afectează viața femeilor este o problemă feministă’’.

Centrul Filia

Centrul FILIA apelează la multele mijloace din jurul nostru de a răsturna scenariile patriarhale. În realitate, în lupta noastră pentru siguranța și accesul tuturor femeilor la servicii de sănătate, utilizarea unui instrument depinde foarte de mult de context. De multe ori apelăm la rețelele de socializare pentru a sensibiliza urmăritorii la tematici de gen, dar și pentru a sancționa discursuri sexiste ale reprezentaților instituțiilor, influencerilor, brandurilor sau a oricărei persoane din spațiul public. Alteori apelăm la interacțiunile fizice, fie ele întâlniri, workshopuri, traininguri, pentru a educa și sensibiliza cu privire la diferitele forme de discriminare de gen, dar și la munca noastră comunitară cu grupuri de inițiativă ale femeilor și fetelor la nivel local. Ne dorim, de asemenea, să facem și schimbări sistemice, astfel că o parte mare din lupta pentru răsturnarea patriarhatului se face prin advocacy: scrisori deschise, propuneri de legi și politici publice, campanii online și offline. O altă parte dragă nouă este activismul prin acțiunile din stradă. Luptăm împotriva sexismului prin proteste, marșuri, expoziții sau alte instalații artistice. Nu în cele din urmă, uneori simpla existență a femeilor cu care noi lucrăm este un act de feminism în sine. Să continui să exiști și să ai grijă de tine și de cei din jur este o formă de a dărâma stereotipurile de gen limitate în care societatea încearcă să te oblige să exiști.

Ruxandra Simion, Asociația Rhea

Mă întorc mereu la dialogul cu alte femei – fie că au fost dezbateri lungi cu prietenele mele, fie sfaturi care m-au format de la femei pe care le admir, fie feedback de la colegele mele generoase, care m-au ajutat să îmi dezvolt ideile artistice. Mai departe, și eu am încercat să creez contexte în care artiste și non-artiste să poată să vorbească, să dezbată, să împărtășească, să se sfătuiască și să se asculte.

Diana Filimon, președintă Forum Apulum

Credem în suflete și minți, nu în cutii care pun oamenii în niște limite preconcepute și luptăm împotriva nedreptății de orice fel. Dacă e să definim lupta împotriva patriarhatului, cred că faptul că organizația noastră e fondată și condusă de o femeie tare mândră că e femeie e cea mai importantă luptă a noastră. Iar dând putere zonei de organizații non-guvernamentale prin vocile atâtor femei care sunt aici lidere și deschizătoare de drumuri e ceva ce poate schimba, oricât de puțin, lumea din jur.

Oana Constantin, Vicepreședintă Asociația Iele-Sânziene 

Într-o societate încă patriarhală, în care există în continuare mituri dăunătoare și un sentiment de rușine care înconjoară menstruația, noi alegem să vorbim deschis despre toate aceste lucruri. Întâlnim des în munca noastră, la atelierele de educație menstruală și sexuală cu tineri, idei precum „menstruația e o eliberare de toxine” sau „menstruația e doar o curățare a organismului”. Majoritatea acestor concepții greșite creează mai departe tot felul de interdicții la care persoanele cu menstruație trebuie să se supună: Nu ai voie să intri în biserică, nu ai voie să faci sport, nu ai voie să uzi florile – și altele asemenea. Abordăm mereu aceste probleme cu o atitudine deschisă, reflexivă și ne întrebăm atât pe noi cât și pe oamenii din jurul nostru, de unde vin ele? De ce încă le mai credem și de ce încă vorbim despre menstruație cu rușine? Asta înseamnă, de asemenea, că ne înarmăm constant cu răbdare și informații care să ne ajute să putem demonta toate miturile de la rădăcină și s-o facem totuși într-un mod blând, păstrând mereu respectul pentru credințele oamenilor.

Pe lângă toată munca directă la firul ierbii cu tinerii care participă la atelierele noastre, profesorii și părinții lor cu care interacționăm, știm că pentru a vedea schimbări pe termen lung, sustenabile și cu impact, e nevoie de un activism asumat și susținut. Activismul e prezent în toată munca noastră, de la modul în care ne comunicăm cauza și misiunea, până la modul în care lucrăm direct cu tinerii și cu oamenii din comunitate.

Flavia Dima, critic de film

Cred că totul începe de la simplul fapt de-a scrie, de-a îmi exprima gândurile critice într-un for public. Știu că sună imodest (sic!), dar considerând că acesta este unul dintre factori primi ai patriarhalismului – marginalizarea vocilor feminine, reducerea la tăcere – până și acest lucru este un pas. Mai mult decât atât, încerc mereu să expun gânduri critice la adresa reprezentării rolurilor de gen în cinema, să văd o perspectivă de ansamblu a acesteia, să chestionez concepte care sunt folosite pentru a nega validitatea criticii feministe (precum cel al autonomiei esteticului) – din același motiv: fiindcă doresc să nu fiu tăcută pe aceste teme. Nu în ultimul rând, încerc să aduc un aport la mai buna reprezentare și răspândire a cinemaului feminin prin munca mea de curator – mereu sunt atentă ca orice selecție să conțină filme realizate de persoane de gen feminin și încerc să combat, pe cât posibil, narațiunile toxice și reacționare apărute în ultimii ani la adresa mișcării de incluziune a vocilor marginalizate în cinema, atât la nivel discursiv cât și practic.

Identity. Education

Când căutam un nume pentru organizație, ne-am raportat la existența noastră, ca persoane LGBTQIA+, într-o societate patriarhală și heteronormativă. O societate patriarhală și heteronormativă care respinge identitățile noastre, tocmai pentru că nu se integrează într-un scenariu politic-social-istoric-religios agreat de normă. Așa că, ni s-a părut o idee bună să apărem ca un curcubeu, în 2018, la Timișoara, în miezul referendumului așa-zis pentru familie, dar împotriva familiilor și persoanelor LGBTQIA+. Nevoia acută de comunitate, de un spațiu timișorean în care să ne simțim mai puțin singurx, era acolo de mult, dar 2018 a fost momentul în care ne-am asumat o prezență pentru comunitate, folosind munca comunitară, cultura, arta, educația ca mijloace principale de expresie. Cum răsturnăm scenariile patriarhale? Însăși simplul fapt că ne expunem corpurile non-normative, trans, non-binary, că am avut curajul să organizăm primul marș Pride din Timișoara, că inițiem spații sigure, că scoatem din invizibilitate istorii uitate ale comunității, dar, mai ales, simplul fapt că existăm este o răsturnare a scenariilor patriarhale.

Monica Tudorache, coordonatoare comunicare & advocacy, Asociația A.R.T. Fusion

Egalitatea este una dintre valorile noastre organizaționale pe care încercăm să o adresăm în diferite moduri prin care, sperăm noi, reușim și să supărăm patriarhatul. Implementăm proiecte feministe, care se focusează pe egalitate de gen, organizăm un festival de film feminist, folosim o comunicare incluzivă, în care nu punem totul la masculin, ne semnăm cu funcțiile puse la feminin chiar dacă uneori ni se reproșează că nu e corect gramatical, folosim metode de educație non-formală prin care deconstruim stereotipuri de gen și lucrăm, cel mai adesea, cu tineri/e/x, mergem în licee și povestim despre de unde vin aceste norme și despre cât de relevante sunt ele, creăm spații intersecționale și vorbim despre identitățile noastre multiple, căutăm să avem o reprezentare de gen egală sau echitabilă la evenimentele pe care le organizăm, mergem la proteste, încercăm să construim și să co-creăm spații sigure. Și bineînțeles, și când plecăm de la birou, ne întoarcem acasă la filmele și cărțile noastre feministe și căutăm să învățăm moduri noi în care să ne facem treaba mai bine.

Feminism Romania/Asociația Front

Patriarhatul este peste tot în noi și în jurul nostru. L-am interiorizat de mici, l-am integrat ca un firesc al vieții noastre, i-am găsit scuze, explicații, i-am construit loialități, valori, identități, totul ca să putem trăi cu și în el. Așa că și munca noastră încearcă sa meargă acolo unde este patriarhatul, prin pâclă, prin multă rezistență. Îl străbatem, numim și deconstruim, cât să putem găsi viața de dincolo de patriarhat. Încercăm să construim spații noi, forme noi, înțelegeri noi, relații noi, sisteme noi, fundamentate în egalitate și în non-violență radicală. În asta credem și pentru asta luptăm. Feminismul nostru este și va fi unul eminamente liberator pentru toate sau pentru nimeni.

Platforma de Teatru Politic

Conștientizăm, la fiecare proiect sau demers, necesitatea de a construi povești în care femeile să ocupe poziții centrale și autonome, iar reprezentările să fie non-stereotipe, non-clișeice și emancipatoare. Suntem atente și atenți la felul în care se articulează dinamicile de gen, atât în procesul artistic cât și în cel de administrație și producție. Încercăm să deconstruim cu grijă raporturile de putere și constructele care țin de socializarea de gen. Suntem intr-un continuu proces de învățare privind pozițiile și rolurile noastre în echipele de creație.

Colectiva CUTRA

CUTRA – revista queer feministă – și-a propus să fie o platformă deschisă, tandră dar și critică, unde vocile marginale își găsesc loc, spațiu, rezonanță. Prin activitatea noastră, vrem să inversăm privirea, să nu mai fim cele observatx, criticatx, și să (ne) facem loc, astfel încât instanțele patriarhale și normative să nu ne mai reprezinte. Viețile queer, trans, experiențele tuturor femeilor și tuturor fetelor, cunoașterea „de la margini”, din comunități precare și minoritare sunt puternice și sunt valoroase. Crearea de spații pentru experiențele situate, trăite, personale înseamnă, pentru noi, să deconstruim regulile patriarhale ale reprezentării. Pentru că vrem să transmitem un mesaj important: ce constituie literatura, jurnalismul, scrierea și arta feministă și queer are multe forme și profunzimi + refuzăm binaritatea instituită în regulile reprezentării, care ne împarte în experte și obiecte ale privirii, în subiectiv și obiectiv, în emotiv și serios. Vrem să fim parte în procesul reformării cunoașterii, care devine, astfel, colectivă și din ce în ce mai diversă.

Ioana Țurcan, regizoare

Cred că e un proces continuu și dens de dezvățare. E prezent nu doar în muncă ci și în modul în care privești, acționezi și te raportezi la diferite concepte și dinamici create de-a lungul timpului, atât în spațiul social cât și cel domestic. E de fapt o reformulare relațională complexă care se extinde nu doar spre dinamicile umane. De-a lungul timpulu,i am internalizat multe: de la permisiuni și libertăți, la identitate și sexualitate, meserii și relații de putere până la glume, vestimentație, bani, limbaj și culori.

Cred că în ultimii ani am reușit să fiu mai aproape de mine într-un mod mai constant, mai așezat și să scriu din acest loc. Însă cel mai valoros și util în munca mea e că acum pot să am spațiu să conștientizez când și cum apelez la mecanismele pe care le-am învățat, să mă pot opri și recalibra, pentru că aceste mecanisme sunt orientate pe supraviețuire și crisparea lui en garde! în loc de un let’s thrive! spre care aspir. 

Elena Marcu, Black Button Books

Am pornit Black Button Books când aveam 31, respectiv 37 de ani. Nici prea devreme, nici prea târziu, ni s-a spus. Deși n-am înțeles ce-ar trebui să însemne asta în viața unei femei. Am știut de la început că suntem prima editură fondată și condusă de femei, că trebuie să creăm un altfel de spațiu care să funcționeze, cumva, în pofida practicilor capitaliste, noncolaborative și noninclusive. Să funcționeze ca un refugiu și ca un lansator de rachete, să adăpostească mai multe voci de femei, de persoane queer, mai multe backgrounduri culturale, mai multe tipuri de experiențe. Un spațiu în care se comunică onest, am creat o comunitate care deschide discuții incomode, abrazive, dar și discuții intime și vulnerabile, o comunitate bazată pe susținere și intoleranță față de toxicitate, și inflexibilitate. Un spațiu în care se crede în soluții colective. Am înțeles că editura noastră nu se va contoriza niciodată doar în Excel, că trăiește în cuvinte la fel de mult cât trăiește în cifre. Poate chiar infinit mai prosper în cuvinte. Iar asta e o balanță pe care ne-am dori-o echilibrată, dar niciodată înclinată invers.

Queer Sisterhood Cluj – Hilltop Org

Pentru a răsturna scenariile patriarhale, Queer Sisterhood Cluj – Hilltop ORG, ca orqanizație de femei LGBTQIA+ am folosit o serie de tactici și strategii care provoacă și perturbă structurile de putere existente care perpetuează inegalitatea și nedreptatea. Unele dintre aceste practici și metode includ:

– Organizarea de la bază: implică construirea de legături și relații cu indivizi și grupuri din comunitățile locale pentru a mobiliza acțiuni colective. Această abordare implică adesea munca pentru a construi încredere și solidaritate în cadrul comunităților, identificarea obiectivelor și intereselor comune și dezvoltarea strategiilor pentru atingerea acestor obiective.

– Acțiune directă și nesupunere civilă: pentru a contesta legile, politicile și normele sociale nedrepte, prin organizarea de proteste, sit-in-uri sau alte forme de rezistență nonviolentă care perturbă status quo-ul și atrag atenția asupra problemelor de îngrijorare

– Advocacy și reforma politicilor: implică colaborarea cu factorii de decizie și alte părți interesate pentru a schimba legile și politicile care perpetuează inegalitatea și nedreptatea. Am făcut lobby pentru schimbări legislative specifice sau munca pentru dezvoltarea și promovarea politicilor care sprijină drepturile și interesele femeilor LGBTQIA+.

– Educație și conștientizare: implică furnizarea de informații și resurse persoanelor și comunităților pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la problemele legate de drepturile și experiențele femeilor LGBTQIA+. Am dezvoltat de materiale educaționale, găzduirea de ateliere sau evenimente sau utilizarea rețelelor sociale și a altor platforme pentru a crește gradul de conștientizare și a interacționa cu publicul.

– Intersecționalitate: am recunosc natura intersecțională a opresiunii și lucrăm pentru a construi coaliții și parteneriate cu alte grupuri care împărtășesc obiective și interese comune. Aceasta includ colaborarea cu organizații care lucrează pe probleme legate de etnie, clasă sau alte dimensiuni ale identității și am lucrat pentru a dezvolta strategii care să abordeze aceste forme de opresiune care se intersectează.

Teona Galgoțiu, organizatoarea Festivalului Super

La Super ne mândrim că majoritatea filmelor din competiția de scurtmetraje și videopoeme, majoritatea poeziilor și majoritatea lucrărilor de artă sunt realizate de „regizoare”, „poete” și „artiste”. De aceea, ni se pare esențial să folosim în comunicarea noastră fie ambele genuri, fie varianta cu x la sfârșit. E o mică schimbare mare, care sperăm să devină tot mai răspândită.

Cenaclul X

Lucrăm constant ca să menținem un spațiu (mai) sigur în care să ne simțim, unx alături de altx, văzutx și ascultatx. Ne dăm feedback blând, respectuos și cu compasiune la întâlnirile unde citim din textele noastre, refuzând autoritatea canoanelor literare și normativitatea lor. Respingem competiția – scopul întâlnirilor nu este afirmarea de sine individualistă, ci creșterea împreună. Nu acceptăm atitudini queerfobe, transfobe, rasiste, misogine, abiliste, saniste, clasiste, elitiste, speciiste sau fasciste. În cazul unor comportamente neintenționate politica noastră nu este una de a pedepsi și a învinovăți, ci a discuta și învăța sau dezvăța împreună.

Cenaclul X – grup auto-organizat în mod orizontal și non-ierarhic, autonom și anti-autoritar, care funcționează după principiile feminismului queer.

Elena Vlădăreanu, echipa Sofia Nădejde

Pentru mult timp, prin însuși actul de a scrie ne poziționam împotriva patriarhatului. Mai târziu, am ieșit din scenariile prestabilite scriind despre viața noastră, despre corpul nostru, despre propria intimitate, continuând să scriem chiar și când s-a spus despre literatura noastră că este una ”minoră”, a temelor facile, a domesticului. În prezent credem că ne ajută să rămânem outsiderițe dacă nu ne lăsăm afectate de ierarhii și jocuri de putere, scriindu-ne literatura pe care dorim să o scriem, dar totodată rămânând vigilente, vorbind despre ce nu ni se pare în regulă, încercând să schimbăm, chiar și foarte puțin, și creând solidaritate cu femeile care scriu. 

Laura Mușat, Films in Frame

Am fost crescută de doi părinți care mi-au spus mereu că orice îmi doresc să fac, se poate. La noi în casă n-au existat niciodată discuții cum că unele cariere, sau profesii sunt strict pentru bărbați. Cred că, din acest punct de vedere, am fost extrem de norocoasă pentru că, de la primul vis, am simțit mereu că se poate dacă ai și ceva determinare. Nu m-am lăsat niciodată influențată de faptul că lucrez într-o industrie (poate) dominată de bărbați (ca multe altele), însă m-am bucurat mereu să descopăr femei puternice în poziții de conducere, cu drept de decizie, care mă inspira. Cred că, pe lângă această încredere pe care mi-au inspirat-o părinții mei, ce mă ajută pe mine cel mai mult în munca mea sunt colectivul pe care mi l-am creat în jurul meu, din dorința de a mă înconjura de oameni cu principii asemănătoare, dar și faptul că îmi văd de drum, de planuri și vise, inclusiv de eșecuri, fără să mă las influențată de progresul altora, de opiniile lor; în general, de modul în care societatea decide că ”trebuie” să fim, să gândim, să ne comportăm. Și cred că, dincolo de mentalitatea patriarhală cu care (încă) ne confruntăm, ne confruntăm și cu multe altele. E o lume în care există multă confuzie și mi se pare cu atât mai important să îți vezi de drumul tău. Să fii determinată, dar să ai răbdare cu tine. Să fii conștientă că ești, totuși, norocoasă să te fi născut și să te formezi într-o lume mult mai liberă, în care chiar orice îți dorești, poate fi posibil. Și să te înconjori oameni de calitate, cu care împărtășești valori și o mentalitate deschisă. Cel puțin, eu așa răzbesc :)

Alina Pietrăreanu, Șangri-La Artistic Ground

În primul rând, încercăm să ne armonizăm ideile pe care le abordăm în proiectele noastre, cu modul în care lucrăm, dar și felul în care suntem în viața de zi cu zi. De la felul în care sunt predate cursurile noastre de performance, la cum organizăm evenimentele, la metodele artistice abordate în proiecte, la comportamentul nostru când ieșim la o terasă, ținem la valori precum colaborare, înțelegere, vulnerabilitate, comunicare, blândețe. Artistic vorbind, încurajăm formele de exprimare hibride, jucăușe. Am fost crescuți în scenarii total opuse, patriarhale capitaliste, pe care ne-a trebuit mult timp să le vedem și să înțelegem că ele nu sunt „naturale” sau firești, și că lucrurile se pot face și altfel. Anul trecut a fost anul în care ni s-a cristalizat direcția socio-artistică, odată cu nașterea Ecosistem – Festival de Arte Performative, un festival interdisciplinar și incluziv, abordând o viziune eco feministă, care e interesat de arta implicată social și politic și de modurile în care poate funcționa o comunitate bazată pe colaborare și nu pe competiție. Încercăm să punem în lumină voci care până acum au fost mai puțin privilegiate și discursuri care abordează intersecțional teme actuale.

Odată, după un eveniment de storytelling numit Tough Talk, în care am avut invitați câțiva ca speakeri mai mulți artiști și activiști queer, o persoană din public mi-a spus „E prima dată când văd oameni care arată și care vorbesc așa. Nu am mai simțit atâtea emoții de mult, a fost extraordinar, mulțumesc.” Încercăm să creăm cât mai multe contexte în care să ne aducem împreună și să ne susținem, așa cum, într-un ecosistem, fiecare element depinde de toate celelalte, direct sau indirect.

Letiția Popa, regizoare

În ultima vreme mi-am concentrat aproape toată energia asupra organizării unei rezidențe internaționale de film ce a avut loc în luna precedentă, unde toate participantele, dar și organizatoarele am fost femei. Scrierea, organizarea și facilitarea mi-au schimbat foarte mult perspectiva asupra a ceea ce înseamnă să fii de partea cealaltă a procesului artistic, în poziția de facilitator, și cât de importantă este acea persoană care te susține, în special la început de drum, dar și cât de receptiv și fluid trebuie să fii în acest proces în care îl susții pe celălalt.

Am simțit cu toate astea că s-au întâmplat câteva lucruri extraordinare în timpul rezidenței – am putut să construim împreună un spațiu deschis pentru experimentare la nivel formal, dar și pentru deschidere la nivel interpersonal.

Am avut o participantă care și-a dezvoltat video poemul după o experiență personală, iar pentru mine a fost aproape cathartic să fiu martoră la procesul ei artistic, în special pentru că am trecut și eu printr-un proces asemănător în cadrul unui atelier de film, iar persoanele care m-au susținut atunci au rămas și astăzi importante pentru mine. Cred că e important să construim genul ăsta de spațiu ce încurajează o expresie liberă a propriei autenticități, dar care și împinge la deconstruirea diverselor patternuri învățate și internalizate în școală, facultate, societate, ș.a.m.d.

F-SIDES Cineclub

Chestionăm reprezentările femeilor în film & beyond. Căutăm în experiența culturală un spațiu al empatiei unde punem pe pauză prejudecățile cu care am crescut și recuperăm acele viziuni complexe ale femeilor care nu există numai în scop utilitar pentru ceilalți. Aducem în prim-plan perspectivele creatoarelor asupra lumilor lor – lumi și priviri până acum invizibile, subrecunoscute, subfinanțate, subdiscutate – și le lăsăm să umple lacunele. Facem asta prin film, dar și prin discuții, programe educaționale, expoziții și prin a crea dialog cu alte medii creative. Cu fiecare sezon învățăm împreună să construim alternative la scenariile patriarhale care au limitat felul în care existăm.

Mai multe articole