SUMAR

Edito: Cădem cu tencuiala

Text: Ştefan Ghenciulescu

Mărturisesc că acest editorial trebuia să fie inițial despre Ucraina. Evident, indiferent că vorbești despre arhitectură sau despre orice altă parte a culturii, nu avem dreptul să ne continuăm pur și simplu activitatea și preocupările și să ignorăm tragedia de lângă noi. Am vrut să scriu despre război și arhitectură, despre orașele distruse, despre blocurile și clădirile publice la fel ca ale noastre făcute una cu pământul, despre transformarea metroului din Kiev în spațiu de locuit și despre multe altele. Ne-am hotărât să o facem însă mai temeinic și în mod continuu, cu articole informate, pe site și în numerele următoare. Nu war-porn, nu ruin-porn, ci prezentări respectuoase și puse în context. De fapt, începem chiar de acum (…)

DOSAR: SuperBANAL

Intro

Text: Ștefan Ghenciulescu

Titlul de lucru al acestui dosar a oscilat între „arhitectură discretă”,, „arhitectură tăcută” și „arhitectură invizibilă”. Ne gândeam de la început la proiecte mai puțin spectaculoase – cel puțin la prima vedere –, reținute și elegante, mai puțin pitorești, dar mai profunde. Însă nu ne interesa doar simplitatea rafinată, ci și acel tip de arhitectură, foarte greu de definit, care la prima vedere pare banală, mundană, parte a masei mari de construcții, a cărei valoare se lasă mai greu descoperită; o arhitectură în același timp tolerantă și care își asumă contradicții subtile și care permite niveluri multiple de lectură. (…)

Banal, iritant, fermecător. Fala Atelier: șase proiecte recente

Intro: Ștefan Ghenciulescu

Oglinzi rotunde… hm; cam banale, dar merg. Le poți, de altfel, da ușor jos și să obții un sopațiu mai curat. Decorații cu motive geometrice pe pereții interiori și exteriori: discutabile; da, împărțirea în panouri abstracte o practicau și cei de la De Stijl, dar ei nu ar fi pus elemente cu rol de ornament (oroare). O coloană puternică din beton care la nivelul parterului e tăiată chiar deasupra pardoselii: nu e bine deloc, pentru că gluma e periculoasă în arhitectură, nu facem decorație cu (pseudo)structură, unde trebuie să fim serioși și ce pare că poate chiar trebuie să poarte. Dar poate cele mai scandaloase sunt balustradele unduitoare, un simbol suprem al kitsch-ului și al amenajărilor fără arhitecți.

Rezultatele ar trebui să fie îngrozitoare, dacă ne luăm după liste precum cea de mai sus, și, fără îndoială, pentru arhitecți puriști, ele chiar sunt. Există o aparentă și profundă relaxare în modul în care cei de la Fala Atelier folosesc în proiectele lor motive din vernacularul urban și arhitectural modern sau din cultura pop. Am zis „aparentă” pentru că nu e vorba de vreo cedare în fața presiunilor clienților sau de arhitectură comercială – un domeniu care, fie vorba între noi, înghite și regurgitează astăzi și temele moderniste, minimaliste, parametrice și așa mai departe. (…)

• fala 050

un palazzo foarte mic, porto

Un palat mititel într-o grădină îngustă. Mediul luxuriant a sugerat o abordare ambivalentă a obiectului arhitectural. La înălțimea umană, pavilionul este transparent, însă coronamentul său este mândru, ornat cu pietre prețioase, și se întinde de-a lungul întregului perimetru.

• fala 077

casa din jurul coşului de fum, amarante, 2020

Unii spun că renovările clădirilor frumoase trebuie să fie pline de respect și politețe. Alții, că ar trebui să fie îndrăznețe sau cu o atitudine punk. Ar fi plicticos să nu alegi. Iată o încercare de a le face pe amândouă.

• fala 079

casă suspendată, porto

Pe o arteră care face legătura dintre centrul orașului și suburbii, unde în fiecare zi se demolează case individuale pentru a face loc dezvoltărilor imobiliare mai mari, proiectarea unei noi case unifamiliale este o sarcină delicată. Fațadele proiectului au izvorât dintr-o conjugare brută a ambelor tipuri de construcții, așezate într-o ambiguitate fragilă. Unei ordini raționale, care urmează logica planurilor, i se suprapune un set de elemente aparent dezordonate: ferestre înșiruite, frontoane răzlețe de marmură, conducte de scurgere aparent arbitrare și discuri de marmură roz care dezechilibrează compoziția. Casa este în aceeași măsură un exercițiu de unicitate și unul de banalitate.

• fala 097

apartament. valuri de cărămidă de sticlă şi nori de plasă metalică, porto

Un magazin de la parterul unui bloc banal și îngust din anii ’70 urma să fie transformat într-un apartament pentru două persoane. Programul este clar, configurația nu prea. Valurile de cărămidă de sticlă și norii de plasă metalică rezolvă un spațiu nondomestic care ar fi putut rămâne ca atare. Proiectul este un răspuns spectaculos la o întrebare nonspectaculoasă.

• fala 098

artificii pe alb, porto

Cu un interior aproape pur, spațiul este o compoziție elaborată de geometrii curajoase. O intrare principală și o fereastră elegantă din cărămidă de sticlă devin postamentul unei rățuște urâte, completând compoziția timidă, dar complexă a întregii clădiri.

• fala 101

case din cărţi de joc, tuias, porto, 2021

Volumul maxim construibil era, de fapt, o cutie distorsionată, pe două nivele. Refuzând fragmentarea caracteristică împrejurimilor, cele cinci case pretind a fi una singură. Un obiect tensionat între comun și privat – un tort de nuntă plural.

Opt case mari

ADN BA: Imobil de apartamente, Braşov

Operația imobiliară de care vorbim aici își găsește loc într-un cartier care era deja destul de construit înainte de 1990 și respectă cu strictețe regulamentul local. Densitatea e totuși considerabilă, și punea arhitecților o serie de probleme esențiale: cum să introduci un volum mare astfel încât să nu agresezi vecinătățile, cum să croiești un ansamblu de câteva zeci de apartamente și garaje pe un teren cu o pantă accentuată, astfel încât toată lumea să beneficieze de aer, lumină, intimitate și, pe cât se poate, de vederi, și, în sfârșit, cum să te înscrii într-un context urban (și natural – pentru că, pe dealurile Brașovului, natura e încă foarte prezentă).
Soluția de principiu nu doar rezolvă, ci profită de pantă: construcția este parțial înfiptă, parțial acoperă dealul.

ADN BA: ISHO A, Timişoara

Monumentalitate reținută și detalii delicate: clădirea înaltă de apartamente răspunde cu eleganță la scări și situații urbane extrem de diferite.
Proiectul a prilejuit în atelierul ADN BA  o bine-venită schimbare de scară, fiind prima clădire foarte înaltă ce urma a fi proiectată. Acest lucru a implicat un studiu atent al relaţiilor cu contextul urban (existent şi propus prin PUZ), din ambele direcţii: dinspre clădire către oraş şi dinspre zonele privilegiate ale oraşului către clădire, cu analiza noilor unghiuri vizuale ce urmau a fi create.

Garaj DESCHIS.

O cameră suplimentară în Buclă

Text: Alex Axinte

Autoritate, raționalism, utopie… și energia sălbatică a sumei de zeci de mii de transformării individuale. Drumul Taberei, proiectat și construit mai ales în anii 1960, este aproape un oraș, cu ai săi circa 300.000 de locuitori. Proiectul descris mai jos se compune dintr-o cartare și o serie de intervenții care aduc la lumină nevoile, dar și bogăția de locuri, activități și valori urbane dintr-un teritoriu văzut de obicei ca un simbol al uniformității.

142 m2 şi unsprezece uşi

SPEED Architects: Casa 1

SPEED e un birou de arhitectură cu sediul în Oslo, fondat în 2020 de Espen Robstad Heggertveit și Eirik Stokke, după ce au primit premiul DOGA pentru debut. Casa 1 a fost prima comandă privată a biroului, care a declanșat traducerea practicilor artistice și proiectelor pe hârtie în materie construită. Construcția unei case a devenit construcția unui birou, iar proiectul a funcționat ca teren de testare pentru dezvoltarea unei poziții și unei abordări arhitecturale.

Clădiri de tranziție, articulații

2 proiecte de Dyvik Kahlen

Introducere: Cătălina Frâncu

Echipă tânără, cu mai puțin de 10 ani de experiență, Dyvik Kahlen a reușit să integreze în practica sa atât proiectarea, cât și viața academică, prin masterul ADS5, la Royal College of Art.
Cele două proiecte sunt construite în acelaşi univers şi folosesc acelaşi limbaj. Cu toate că materialele folosite sunt lemn lamelar și respectiv beton, proiectele au unitate stilistică și sunt ușor recognoscibile drept ale Dyvik Kahlen, ceea ce nu le face totuși să iasă din context și să devină pure statement-uri sculpturale, cum e cazul de prea multe ori. La ambele, referințele la arhitectura clasică și la cea a modernismului interbelic sunt ușor deturnate și sublimate într-un ansamblu în același timp armonios și ludic.

• Creşă WGP şi centru comunitar

Creșa și centrul comunitar marchează intrarea în comunitatea de locuire West Green Palace din Haringey, Londra, dezvoltată de Pocket Living. Clădirea formează o legătură între piața de la intrare și comunitatea din aripa de est, sfârșitul caselor înșiruite din zona de sud și Parcul Downhill din zona de vest și cea de nord.

• Clădire 2, proiect rezidenţial în Klingelbeek, Olanda

Clădirea 2 este a doua dintre cele 8 proiectate de Dyvik Kahlen pentru Klingelbeek, un parc și o vilă situate în suburbia orașului Arnheim, în Olanda. Parcul are vedere către Rin și zonele mlăștinoase de pe cealaltă parte a malului. La începutul secolului XX, vila a fost transformată într-o mănăstire cu grădină și iaz, elemente care fac parte din noul peisaj în care sunt acum localizate clădirile. Arhitecții au proiectat un masterplan care constă într-o serie de clădiri dispuse în jurul a două piețe, o curte nouă în jurul grădinii și una lângă vila existentă, împreună cu o clădire de apartamente care se ridică dintre stejarii înalți și iaz. Proiectul constă într-o combinație de case terasate, apartamente, o vilă, o baie comună, atelier și restaurant. Scopul proiectului este de a permite crearea unei comunități care să locuiască și să folosească locul la orice oră din zi. Parcul aparține tuturor rezidenților și nu există îngrădiri între unitățile de locuire.

Muzeul Colectivizării

Etapa a doua

Pornit în toamna anului 2019 de la inițiativa unui grup de pasionați de istorie și antreprenori din satul Tămășeni, Muzeul Colectivizării a devenit realitate în scurt timp și și-a deschis expoziția în primele trei camere un an mai târziu. Între 2020 şi 2021, muzeul a avansat rapid și a reușit să finalizeze expoziția în alte patru camere și să deschidă un întreg circuit în casa de la stradă. În 2021, a fost nominalizat pentru premiul Anualei de Arhitectură de la București, secțiunea Expoziții, standuri și scenografie. În Zeppelin 160 a fost publicat un articol extensiv despre prima etapă a proiectului. Articolul de față se referă la cea de-a doua etapă, privită însă ca o parte a unui program coerent și pe termen mai lung.

Statornicie

Claesson Koivisto Rune: Centru pentru servicii administrative, Novi Sanzhary, Ucraina

Arhitectura ca act democratic: proiectul pro bono al prestigiosului birou suedez Claesson Koivisto Runesese  înscrie în contextul descentralizării administrative și dezvoltării spiritului civic și al responsabilității. Este un proiect-tip, puternic și adaptabil, o reinterpretare a arhetipului casei rurale și o expresie a transparenței și a unei monumentalități temperate.

ZOOM

Casa cu soare, casa pasivă, casa cu gemeni

Raluca Munteanu: Locuinţă pasivă, Otopeni

O poveste despre cooperare și răbdare, despre echipă și încredere, toate plecate de la o idee ambițioasă. Casa cu soare s-a născut dintr-un vis frumos – o casă care folosește soarele, construită din lemn, într-o grădină comestibilă. A avut norocul să fie realizată din pasiunea beneficiarilor, cu sprijinul unei asocieri nonformale (Cooperativa de Case) și cu dedicarea multor profesioniști. Urmează o mică istorie despre idei, stăruință, îngăduință și prieteni pe care ne-o spune echipa implicată.

Cazarmă, galerie, expoziţie

Articolul în două părți descrie amenajarea galeriei /SAC @ MALMAISON şi primul proiect public din acel loc: „Izolare într-o serie de stări liminale”. S-au întâlnit aici trei arhitecturi: o arhitectură istorică, permanentă şi grea (din toate punctele de vedere), o amenajare ușoară bazată pe o arheologie și o conviețuire a straturilor locului și o intervenție temporară care pornește de la experiențe corporale istorice şi de-acum din fosta cazarmă Malmaison.

Bucureştiul lui Mircea Eliade

O expoziţie în mansarda Muzeului Literaturii

Text: Constantin Goagea

Pornind de la cartea Andreei Răsuceanu, care dă titlul acestei expoziții, ne-am propus să construim o călătorie vizuală prin orașul real al perioadei interbelice, dar totodată și prin orașul ficțional București așa cum apare în scrierile lui Mircea Eliade. O geografie literară bucureșteană, realizată pe hărți din 1914, 1928, 1938 pe care am marcat locuri reale, case și străzi care au existat cu adevărat și care în bună măsură au rămas până astăzi. Pe hărți am semnalat nu doar străzile și clădirile reale, ci și personaje și momente narative sau pasaje literare care fac din acea stradă sau casă un loc semnificativ.

Proiectarea unei instituții queer. O abordare sucit-răsucită

Proiectul TRIUMF AMIRIA. Muzeul Culturii Queer

Imaginarea și punerea în scenă a unei noi instituții s-a dovedit un proces fascinant în cazul TRIUMF AMIRIA. Muzeul Culturii Queer – cu umor și cu o doză de realism descrisă drept cea mai posibilă~imposibilă~fantastică instituție de artă apărută recent în România.  Zeppelin i-a invitat să vorbească despre design de expoziție, contextul local și energie utopică, procese de queering, arhitectură instituțională și decizii curajoase pe cei responsabili de seria de expoziții SIMȚI ~ ALUNECI ~ CÂNȚI prezentată la București de TRIUMF AMIRIA în parteneriat cu MNAC: duoul curatorial KILOBASE BUCHAREST (Sandra Demetrescu, Dragoș Olea) și arhitecta Laura Paraschiv / CIRCA 1703–3071.

PLAN

O colecție de planuri de arhitectură, într-o revistă-album de colecție.

……..

Zeppelin #165 (primăvara, 2022) e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat aici, la prețul de librărie (30 RON), căci preluăm noi costurile de transport pentru toate livrările interne.

Sau, ca să ne ajutăm reciproc și mai tare, puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.

Râmânem la înălțime, împreună.