Rowmania e un proiect cu obiective atât de complexe și cu atât de multe activități, încât nu prea știi de unde să începi să-l descrii. De fapt, trebuie început cu siguranță de la Ivan Patzaichin. Multiplul campion olimpic originar din Delta Dunării a inițiat prin Rowmania un program ecologic, cultural și de antreprenoriat social, bazat pe un turism mai inteligent și mai responsabil. (S.G.)
Intro
Text: Mugur Grosu
Foto: Dragoș Lumpan
Începutul săptămânii ar fi trebuit să mă prindă pe ape, la Tulcea, pe Brațul Sfântul Gheorghe, vâslind pentru prima oară într-o canotcă, în caravana acvatică a festivalului Rowmania, la care-am tot amânat să ajung, învins mereu de urgențe presante. Și uite-așa au trecut 10 ani; m-am jurat să mă dau peste cap, să ajung la ediția aniversară, „Vâslim pentru comunități verzi albastre“. Acum fix 10 ani eram cel mai proaspăt membru al echipajului Zeppelin, și documentam proiecte remarcabile pentru expoziția Activări Urbane în România*, printre care și inițiativa Rowmania – Canotca. A fost prima oară când l-am văzut pe viu pe Ivan Patzaichin, de care mi se mai întâmplase să fiu întrebat ce mai face, de cei care, din cauza părului lung, a alurii sau originii dobrogene, credeau c-aș fi rudă cu el. Îmi venise ideea ca fiecare proiect să fie prezent în expo și cu un obiect expresiv, și el a adus o pagaie – nu aia legendară, ruptă, cu care-și croise drum spre titlul olimpic la München, ci una parcă abia lăcuită, a unei ambarcațiuni născocite de el împreună cu unul dintre ultimii meșteri de bărci din Deltă, pentru promovarea turismului lent. Inițial scrisem „și responsabil”, dar cuvântul ăsta tocit de prea mult uzaj aiurea provoacă spontan căscături, așa că are nevoie de întăriri. Am o mică poveste: cu două decenii în urmă, când am ajuns prima oară în Deltă, am tot văzut prin stufărișuri câte o lotcă arsă de soare, ca scheletul unui cetaceu eșuat, și un pescar care s-a recomandat „rus starover“, sau lipovean, mi-a spus că o lotcă nu era niciodată distrusă, după ce-i trecea timpul, era lăsată să adoarmă pe ape, să se stingă în pace. Fiecare purta o poveste, pentru fiecare pescar pe care l-a purtat și hrănit. Am încercat atunci să-mi imaginez ce povești, despre oamenii lumii mele, aș fi putut culege din cimitirele de mașini. Între timp, motoarele au năvălit și în Deltă, apele ei sunt brăzdate obraznic de șalupe în cea mai mare viteză, pe canale e ca pe bulevardul Magheru. Anul trecut am vrut să vâslesc cu caiacul pe canalul din Letea, în fapt doar m-am căznit să-mi păstrez echilibrul în valurile nesfârșitelor hoarde de nehămesiți. „Tourists, you are the terrorist”, citisem pe-o pânză întinsă pe-un acoperiș din Barcelona, să-mi strice bucuria panoramei promise de culmea parcului Güell; iar puțin mai încolo, pe-un zid istoric: “Why call it tourist season if we can’t shoot them?“. Atunci m-au apucat dracii, nu dibuiam încă plaga care s-a-ntins peste tot: turismul espresso, la foc automat, de masă. Nimeni nu e scutit. Nici măcar pescarii, convertiți în piloți de când concesionarea luciului de apă de către „băieții isteți“ le-a tras Dunărea de sub barcă. Bărci de lemn mai vezi doar pe lângă bodegi, ca decor, ca roțile de căruță pavoazate cu flori de plastic. Imaginați-le pe cele care le-au luat locul, când le-o trece vremea: cum vor adormi pe ape aceste carcase de fibră de sticlă și plastic?
Dar nu e totul pierdut. Uite, s-au făcut 10 ani de când canotcile lui Ivan, Teodor Frolu et co sfidează terorismul global al turismului industrial și se „canonesc“ să ne convertească la tihnă. Astea au fost primele mele gânduri când am primit vestea că Ivan Patzaichin s-a stins. Ediția aniversară Rowmania a devenit in memoriam, traseul caravanei acvatice s-a scurtat, cu destinație finală Mila 23, satul de baștină al pescarului olimpic Ivan. Eu însă am despachetat și-am rămas acasă, pentru prima oară justificat, să pun cap la cap aceste rânduri, foarte necesare acum. Fără reverențe de complezență. Moștenirea-i bogată. Poftiți.
Republicăm mai jos două materiale Zeppelin, despre Rowmania și Canotca, scrise chiar la-nceputuri. Sunt printre puținele proiecte documentate atunci care au continuat să crească. Să le ducem mai departe. Lin.
Rowmania
Proiect: Asociaţia „Ivan Patzaichin – Mila 23“
Text: intro – Ștefan Ghenciulescu; CER – skaarchitects
Foto: Rowmania, skaarchitects
Loc: Rezervația ecologică Delta Dunării, Bucurește, alte locuri în România și Europa
Ne gândim la Deltă ca la un paradis aproape complet prezervat, uitând de obicei teribilele probleme sociale: izolare, sărăcie și subdezvoltare, dispariția accelerată a unei întregi culturi tradiționale…… turismul este, în mod evident, un colac de salvare, însă deocamdată se dezvoltă sub forme agresive pentru mediu și, de fapt, pentru un întreg peisaj cultural, și, oricum, nu profită decât unei foarte mici părți din populație.
Ivan Patzaichin și arhitectul Doru Frolu au gândit o alternativă la modul de dezvoltare actual: un turism bazat pe bărci cu vâsle, și nu cu motor. Iar barca cu vâslă este “canotca”, al cărei prototip a fost realizat împreună cu unul dintre ultimii marangozi ai Deltei. Canotca este o hibridizare a lotcii cu canoea: o lotcă mai uşoară şi în care poţi vâsli cu faţa.
-
+4
De aici începe totul: bărcile cu vâsle, evident, nu poluează, un deranjează flora și fauna, un au nevoie de mega-debarcadere; dar ele și ajung în locuri altfel aproape inaccesibile – deci pot activa zone din afara marilor trasee; construcția lor poate salva de la dispariție și aduce în secolul XXI un meșteșug tradițional. Este vorba despre un „turism slow”, responsabil și care să fie cu adevărat benefic unei comunități. În plus, faci puțină mișcare (într-un mod extrem de agreabil însă). Traseele de canotci vor integra zece noduri – zece centre de ecoturism, puncte pe traseu unde vei putea lua și lăsa bărci (cam ca închirierea de biciclete la oraș), primi informații, dar și avea acces la pensiuni eco-turistice ce vor fi realizate de către localnici.
Rowmania pornește nu atât de la proiecte punctuale cât de la idea unei infrastrucutri alternative. Dincolo de aceasta, în cadrul puținor proiecte sociale sau culturale din România se fac atât de multe și de diverse lucruri. E un proiect cu o identitate locală puternică, însă prezent constant și intens în toată țara. În Deltă se organizează competiții de canotci cu 10 + 1 locuri (între timp chiar un triatlon), excursii și tururi, și, la Tulcea, Rowmania Fest. Între timp, însă proiectul cucerește orașe mari din România care au cursuri de apă. Canotcile au juns la Călărași, Târgu Mureș și Giurgiu, dar și la București. În 2012 te puteai plimba cu ele pe Dâmbovița, pe luciul de apă dintre Biblioteca Națională și Podul Uniri, în cadrul festivalului Plug To Nature. Evenimentul care integra instalații în clădirea bibliotecii, și în spațiul mort dintre aceasta și râu promova transformarea zonei într-un Centru de Cultură Eco-Urbană: un loc care să lege orașul de râul său. Între timp, a fost lansat și un brand de fashion sub numele Ivan Patzaichin. O linie specială a fost purtată de către sporticii români la Olimpiada din 2012. Greu de găsit un exemplu mai clar promovare și finanțare încrucișată și de legături între o inițaitivă locală și o activitate internațională (S.G.).
-
+5
Centrul de Ecoturism Rowmania
Centrul de la Crișan este primul dintr-o rețea de centre Rowmania ce vor fi create în Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, printr-un parteneriat dintre Asociația de Ecoturism din România și Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23.
Centrele de ecoturism din rețea vor oferi vizitatorilor Deltei Dunării trasee de turism lent, cu ghidare și interpretare atât la centru cât și prin intermediul însoțitorilor în tururile cu canotca. Deasemenea ele vor funcționa ca puncte de informare, responsabilizare socială și educație privind protejarea rezevației naturale și a patrimoniului său material și imaterial.
Constructia astfel realizată a fost concepută pentru a fi autonomă, multifuncțională și modulară. Într-un spațiu minim sunt adăpostite zone deschise pentru acostare și îmbarcare și o zonă protejată, la interior, pentru echipamente, birou, spații de depozitare și prezentare. În zona acoperișului se găsește un spațiu de odihnă ce poate găzdui până la șase persoane. Ventilarea întregii construcții se face printr-un sistem de obloane și trape special proiectate astfel încât temperatura interioară să fie optimă atât ziua cât și pe timpul nopții.
Întregul ansamblu a fost proiectat pentru a optimiza consumul de materiale și timpul de asamblare. Materialele și tehnicile de construire folosite sunt cele locale, construcția fiind realizată într-un timp record de două săptămâni cu ajutorul unei echipe de 4 meșteri din zonă.
Construcția este simplu și eficient de administrat, având costuri minime de intreținere, iar datorită conformării spațiale și a amenajărilor exterioare este folosită atat de turiști cât și de comunitate.
*articol publicat in cartea Dincolo de oras, octombrie 2013. O puteți citi integral sau o puteți descărca gratuit în format pdf aici:
Canotca – un model de recuperare inovativă a tradiţiei
Iniţiativa Rowmania a Asociaţiei Ivan Patzaichin – Mila 23 și-a propus să susţină locuitorii și tradiţiile din Delta Dunării.
Text: Cosmina Goagea
Foto: Dragoș Lumpan
România văzută din barcă poate părea o lume mai bună. Dar șansa acestei lumi constă tocmai în păstrarea și recuperarea firescului care o definește, a ne-contaminării ei și a unor gesturi naturale, cât mai discrete, mai puţin invazive, mai bine gândite. Cum facem totuși să găsim echilibrul între necesitatea de a dezvolta economic o zonă, oferind un viitor oamenilor locului, și protecţia patrimoniului natural și cultural? Cât de mult este ruralul conectat la urban și care este modul în care aceste două tipuri de dezvoltare pot crește împreună fără să se saboteze? De la astfel de întrebări pornește iniţiativa Rowmania a Asociaţiei Ivan Patzaichin – Mila 23, care își propune să susţină locuitorii și tradiţiile din Delta Dunării printr-o serie de programe de eco-turism bazate pe antreprenoriat social, campanii de popularizare a vâslitului, proiecte de dezvoltare durabilă valabile și pentru alte zone protejate. Câteva răspunsuri și un nou tip de ambarcaţiune apar în continuare, în discuţia cu Teodor Frolu, vice-președintele asociaţiei Ivan Patzaichin și unul dintre iniţiatorii mișcării.
-
+10
C.G.: Care este strategia de impulsionare a antreprenoriatului, cine sunt partenerii locali, ce li se cere și ce li se dă?
T.F.: Proiectul Rowmania trebuie înţeles ca o lucrare de infrastructură turistică de mobilitate, ce poate constitui coloana vertebrală a unei dezvoltări echilibrate și puţin intruzive faţă de natură. Drumurile și utilităţile sunt principalele instrumente de dezvoltare cu care ne-am obișnuit să operăm. Dacă discutăm despre zone naturale protejate, observăm că această infrastructură existentă se află într-o mare contradicţie cu normele de protecţie a biodiversităţii. Rowmania este un proiect gândit pentru a sprijini localnicii ce au preluat în general modele greșite de dezvoltare în turism sau agricultură, practici care, odată cu impunerea normelor de protecţie a mediului, se dovedesc extrem de nocive și falimentare în același timp. Este nevoie de alte modele dar și de o piaţă pentru ele. Proiectul Rowmania oferă un format deschis, la care se pot alia de la antreprenori și consultanţi de diverse specialităţi la autorităţi locale și ONG-uri, dar cel mai important este rolul central de beneficiar pe care îl deţine localnicul și recuperarea tradiţiei și a resurselor locale. Pensiunile admise în reţeaua Rowmania vor fi selectate pe baza unor criterii ce ţin de valorile slowturism. Acest proces de acreditare se va face cu asistenţă de specilitate prin diverse organizaţii partenere, devenind un stimulent pentru cei care doresc să se reîntoarcă la ecoturism (unde mai este posibil desigur). Dezvoltarea turismului slow în Deltă va fi un proces de lungă durată și își propune o schimbare a proporţiei de turiști de weekend cu un alt tip de ofertă, axată prepoderent pe patrimoniul natural și cultural al locului și pe creșterea timpului petrecut în Deltă.
C.G.: Exista o componentă de construcţii (module pentru pod, turn de observaţie, infopoint, debarcader etc.). Acestea sunt doar un manifest pentru o interventie soft, sau vor fi construite?
T.F.: Vor exista niște centre Rowmania de unde se intră în trasee (noduri intermodale pentru cunoscători) și pe parcurs sunt centre-camping Rowmania și „refugiile” ce oferă câteva facilităţi necesare. Centrul Rowmania este realizat de grupul de arhitecţi SKAA (Sorin Istudor și Kalliopi Dimou) și utilizează materiale locale cu impact minim asupra mediului. Amplasarea este în spaţiul intravilan dar în general la marginea localităţilor. Această infrastructură va fi finanţată din fonduri europene și dată în administrare localnicilor, după o selecţie și instruire adecvate. Asociaţia Ivan Patzaichin, alături de mai mulţi parteneri, coordonează construcţia, finanţarea și managementul integrat al proiectului, iar după finalizarea acestuia va monitoriza și asigura buna utilizare a resurselor.
C.G.: In ce fel este inovativă funcţional ambarcaţiunea canotca și cine o produce, pentru cine?
T.F.: Canotca este un exemplu de inovaţie în care tradiţia este upgradată din punct de vedere funcţional. Lotca este o barcă cu personalitate, dar gândită ca barcă utilitară, robustă. Vâslele obligă utilizatorul să meargă cu spatele. Acest lucru nu este touring friendly. Ambarcaţiunea folosită de obicei este canoea sau caiacul, ambarcaţiuni ușoare ce permit traversarea unor porţiuni de uscat și oferă independenţă și maximă mobilitate în relaţie directă cu natura. Așa a apărut necesitatea de a realiza canotca, ce împrumută ușurinţa în manevrare și transport cu identitatea lotcii în peisajul Deltei. Asta nu înseamna că lotca va dispărea, dimpotrivă, lotca condusă de un localnic rămâne o opţiune de turism pe distanţe scurte. În prezent nu mai există construcţie de lotci în atelierele din Deltă. Recuperarea meseriei de marangoz înseamnă să relansezi interesul și dragostea pentru acest gen de bărci. Așa am apelat la un creator de bărci local, poate singurul care mai are în lucru bărci din lemn în atelierul său, împreună cu care am realizat prototipul. Canotcile vor avea același sistem de management ca închirierea de biciclete: poţi lua canotca dintr-un punct și să o lași în altă „staţie”. Turistul ce gustă traseele cu canotca este educat, deci puţin intruziv, preferă infrastructura minimă, se bucură de bucătăria tradiţională adevărată, vrea să aibă linște și să se simtă liber. Protejaţi-l, că este în România ca Pelicanul Creţ.
*articol publicat în Revista Zeppelin #96, iulie-augst 2011
Info & credite
Canotca:
Ivan Patzaichin, președinte Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23
Teodor Frolu, vicepreședinte
Paul Vasiliu, constructor bărci
Claudia Vilceanu, expert comunicare
Sorin Istudor și Kalliopi Dimou, arhitecţi
Grigore Mitrea, ebenist
Șerban Alexandrescu, art director
Alexandru Băiatu, antreprenoriat social
Olah Gyarfas, designer
CER
amplasament: bratul Sulina, comuna Crisan, Tulcea
client: Compania de Turism Lent
Proiect finanțat prin Programul de granturi mici GEF-SGP,UNDP;
Echipa de proiectare: skaarchitects, SC ESTACONS PROIECT SRL.-ing. Florin
Cimpanu, SC AMS Instal SRL – ing. Ana-Maria Florescu
Constructie: Geneza SRL.
anul: 2012
*Ivan Patzaikin si pagaia primei canotci, la expoziția Activări Urbane în România de la MNAC, noiembrie 2011; de la minutul 1:53.
