Atelier MASS demonstreaza ca patrimoniul arhitectural aflat intr-o avansata stare de degradare poate fi reactivat, chiar si provizoriu, prin improvizatii inspirate, animate de o idee puternica.
Intre 29-31 iulie 2011 la Blaj a avut loc a Saptea editie a festivalului itinerant TransilvaniaFest. In cadrul acestui festival, pe langa evenimentele traditionale, organizatorii au ales sa se implice intr-un subiect cu mult mai dificil – patrimoniul arhitectural aflat intr-o avansata stare de degradare – prin organizarea unor evenimente in Palatul Cultural din Blaj.
Dupa foarte multi ani in care acest spatiu a fost ignorat si lasat in ruina, evenimentul a reusit sa ii redea temporar functiunea sa de spatiu de spectacol.
Principala provocare a constituit-o bugetul extrem de redus si cerinta ca materialele obtinute prin sponsorizari sa poata fi reciclate sau refolosite in totalitate. Intregul proiect a mizat pe contrastul interventiei fata de materialul construit existent: suprafetele de calcare au fost ridicate si detasate de pereti pentru a dirija si a oferi parcursuri sigure in exploatare. Lumina perimetrala accentueaza senzatia de separare si distantare dintre insertia temporara si trecut traumatic.
Zona de acces este destinata expunerii proiectelor participante la concursul de arhitectura. Traseul care leaga aceasta zona de platforma in aer liber este dirijat de un podest alb, suprainaltat, incadrat de lumina calda. Dispuse simetric fata de axul scenei, doua instalatii cinetice pornesc de la un desen geometric similar pentru a propune experiente cinetice diferite: o proiectie cartata ilumineaza aleatoriu triunghiurile decupate de firele textile adaugand spatialitate unui volum misterios. Cealalta instalatie este dinamizata de gestul uman fara a face apel la mijoace tehnice: prin actionarea directa a unui pendul luminos, umbrele desenului geometric pulseaza deformand imaginea initiala si multiplicand-o.
Zona platformei corespunde fostei sali de spectacole, a carei sarpanta a fost distrusa integral de incendiul survenit la inceputul anilor ‘90. Astfel, spatiul se prezenta ca o curte interioara in care vegetatia si-a intrat in drepturi. Platforma centrala a fost gandita ca o suprafata alba abstracta care, in extremitatea dinspre turnul scenei, se pliaza geometric pentru a forma o colina topografica suport al evenimentelor colaterale cinei onorifice: concert cvartet si piesa de teatru. Un turn cu rol de periscop permite perceperea vegetatiei din balcon de la nivelul pardoselii si adauga verticalitate si spatialitate vizibila interventiei. Ansamblul platforma –scena geometrica –turn constituie un obiect complex introdus prin contrast in ruina salii de spectacole si care contamineaza prin intermediul luminii albe pardoseala carbonizata si zidaria existenta.
Un nou spatiu este creat in care cina eleganta se desfasoara intr-o atmosfera de liniste si deschidere catre cer. Proiectia cartata ilumineaza sistematic anumite zone ale scenei: portalul, vegetatia sau fundalul cu aceeasi tematica a geometriei abstracte si a luminii albe.
Foto: Silviu Aldea, Victor Mech
