“Spre infinita mea satisfactie, pe la orele 3 si jumatate am zarit in departare Galatiul. Insa cand am vazut atatea turnuri si cladiri cum se ridica din apa si stralucesc in soare, construite toate din piatra, am fost uimit si am zis ca-i o vraja. Cativa dintre noi se intrebau daca lucrurile pe care le vedeam nu sunt vise. Nu stiu cum sa le descriu, vazand lucruri care nu au mai fost vazute sau de care nu s-a auzit, sau nici macar nu au fost visate. Doua ore mai tarziu, barca noastra ancora in port, intre alte ambarcatiuni negustoresti de pescuit de felurite dimensiuni si care dadeau impresia unei activitati comerciale deosebite. Nu am intarziat sa strabatem, fiecare pentru el, acest oras intins, ale carui strazi infatiseaza o mare forfota de populatie si care sunt ticsite de nenumarate pravalii. Ce uimeste mai mult in acest loc este pitorescul invalmasirii orasului cu apa Dunarii, pe care o infatiseaza in fiecare clipa numeroasele canale, balti si zavoaie deschise la tot pasul” (Calator anonim -Travels on the Lower Danube, 2050)
Cu aceste cuvinte incepe proiectul “Back to the future”, prezentat la “Concursul de Inventii urbane – Orasul posibil – Galati 2050”. Autorii sai (Alex Axinte, Cristi Borcan, Alexandru Balasescu, Doru Rusti, Ana Vlad si Adi Voicu) au indaznit sa proiecteze in viitor glorioasele vremuri cand urbea era supranumita Venetia Orientului (supranume revendicat, insa, si de cel mai estic oras al Uniunii Europene, Sulina, din vremurile cand gazduia Comisia Europeana a Dunarii).
Dunarea a fost, multa vreme, cordonul ombilical al Galatiului, i-a dictat intotdeauna destinul. Insa dupa ce-a fost bombardat si distrus aproape complet, in al doilea razboi mondial, orasul a fost reconstruit pe sablonul planificarii sovietice, ca orice localitate in care “se construia socialismul”, astfel ca noul Galati “s-a dezis de fluviu”, iar noul si giganticul combinat siderurgic avea sa devina noul motor al orasului. Asa i-a fost pecetluita soarta, similara oraselor noi, “ridicate dupa proiecte cu perioada de valabilitate inscrisa intr-un tipar social: el expira.” Autorii proiectului propun galatenilor sa-si intoarca fata la Dunare, considerand apa un instrument de regenerare urbana: “Asa cum tratamentul fobiilor consta in angajarea repetata a obiectului fobiei, confruntam Galatiul cu unul din pericolele de care, mai nou, parca se teme: apa. Transformam un pericol (inundarea) intr-un potential (irigarea) prin folosirea apei ca element infrastructural emergent, suprapus logicii existente a orasului. Fluiditatea teritoriala a apei se insereaza astfel in sistemul predefinit al planificarii de tip sovietic. Scurtcircuitarea logicii urbane si functionale, prin angajarea stereotipurilor sociale, relatiilor institutionale si a vietii economice, se face nu doar cu apa din Dunare ci si prin strategii de revigorare a unor componente cheie, cum sunt Combinatul, Portul si Universitatea.” Integrarea fluviului in oras a fost gandita in doua secvente: 1. Galati ca habitat de zavoaie si balti. 2. Galati – un Bauhaus fluvial.
1. Transformarea orasului intr-un mediu urban permeabil la apa, prin infiltrarea tesutului urban cu canale, balti, stufarii, lunci sau zavoaie, ce ar sustine agricultura urbana, productia de energie, recreerea publica, sportul sau transportul. Re-naturarea Orasului Gradina proiectat in anii 50, prin valorificarea apei si fortei fluviului, inversand astfel paradigma excluderii raului din viata orasului. In ce priveste viiturile periodice, permeabilitatea tesutului urban ar fi controlata de un sistem de supape de siguranta alcatuit din lacuri si mlastini capabile sa absoarba surplusul de apa, controland astfel riscul inundatiilor: sistemul exista cu un secol in urma (sunt evocate complexul Crapina-Jijila si studiile lui Grigore Antipa).
2. Utilizarea infrastructurii industriale deja existente (productia de otel si constructia navelor) prin cristalizarea unui nucleu universitar specializat, o Scoala Internationala de Arte si Meserii care sa ofere specializari artistico-tehnice si de arte vizuale. Orasul orientat spre o economie a cunoasterii ar exporta know-how si tehnicieni specializati in realizarea proiectelor si instalatiilor artistice si ar atrage designeri internationali in productia locala specializata in obiecte fluvio-maritime. De asemenea, halele industriale existente pot sluji atat productiei de arta de dimensiuni mari cat si productiei cinematografice, iar infrastructura santierului naval poate sustine diversificarea modelelor, de la ambarcatiuni de agrement la cele de transport public.
Pe scurt, „Back to the Future” propune “reinventarea unei infrastructuri umede, pierduta in procesul de antropizare a Dunarii, prin care se regenereaza treptat fondul fizic si moral al orasului, impiedicand cresterea necontrolata si favorizand intensificarea urbana, dezvoltarea localismului si construirea unei identitati comunitare mai puternice.”
Autorii proiectului (un arhitect, un naturalist, doi sociologi si doi cineasti) au realizat si un material video, chestionandu-i pe localnici in privinta perspectivei ca urbea lor sa redevina Venetia Orientului:
“-Pe-aici ar trece Dunarea…
-Da, dar n-ai cum, ca-i inalt, intelegi. Faleza-i inalta si n-ai cum, si-s blocuri..
-Dar se pot face-asa, canale.. chiar pe marginea blocurilor, in loc de strazi sa bagi apa, cu podet…
– Da’ ce, esti la Venetia?
– Pai se poate face Venetia aici, de ce nu? (…) daca dai drumul la apa..
– .. n-ai cum sa strici strada, e bulevard, nu? Is case… (…)
– Noi ne imaginam cum ar arata Galatiul cu apa, in loc de sosele.
– Aaa..
– Adica tramvaiul sa fie un fel de vaporas..
– Precum la Leningrad! Ati fost vreodata?
– Nu.
– Aaaa… Ati pierdut! Hehehe… Aveti timp sa mergeti..
– Asta vrem si noi sa facem, niste canale..
– Da, da…
– Si acolo cu ce se merge, cu vaporasul?
– Cu barcute! Am fost in 98 in excursie. Am fost si-n Moscova, si-n Leningrad, si-n Riga, Kiev (…)
– Noi ne gandeam asa, cumva sa ne imaginam ca in loc de strazi in Galati ar fi apa…
– N-ar fi rau. N-ar fi rau deloc… Galatiul deja e inconjurat de ape, ca sa zic asa. Siretul, ia uitati, se varsa acolo, Prutul e in partea cealalta, mai e ceva pe lacul Brates… Ce spuneti dvs., cu niste canale, is binevenite, s-ar putea face. S-ar putea amenaja niste lacuri in jur, pentru ca ape avem…”
