Ateneul, evident. Dar şi Casa Poporului. Modernismul, mult mai puţin apreciat de publicul larg. Mititei, Ceauşescu, Nadia, omuleţul lui Gopo, oraşele ardeleneşti, cozonacul, câinii vagabonzi. Unele exemple sunt vechi, uneori aproape uitate sau măcar foarte discrete, altele foarte actuale. Proiectul editorial şi grafic e o cartografiere veselă, dar de fapt foarte atentă şi serioasă atât a elementelor identitare tari, cât şi ale clişeelor despre România – cele proprii şi cele exterioare. Cartea cu desenele lui Alexe Popescu și textele lui Doru Someşan a fost lansată în vara lui 2015 la Editura Publica și a primit mențiunea specială a juriului în cadrul concursului național de design de carte „Cele mai frumoase cărți din România”, ediția 2015. (S.G.)
RO KIT are ca sursă de inspiraţie un proiect similar, „idarg“, descoperit de Alexe Popescu la Buenos Aires, în anul 2009. Ambele încearcă prin mijloace minime de exprimare să prezinte specificul unei ţări. De asemenea, RO KIT este rodul întâlnirii dintre doi oameni care au găsit în egală măsură provocatoare realizarea unui „concentrat“ de România, dintr o perspectivă personală. Cele 50 de elemente identitare constituie una dintre limitările auto impuse. Prea puţine pentru a acoperi întreg românescul, dar un număr suficient cât să ofere o imagine reprezentativă a României. Provocarea grafică a fost găsirea unei soluţii expresive, dar geometrice pentru fiecare simbol, folosind o singură grosime de linie. Cea literară a fost abordarea subiectelor intr o manieră concisă. Cele 50 de componente ale „kit ului“ pot fi pentru români sau străini elemente de construcţie în asamblarea propriei imagini despre România:
Arhitectura modernistă / Arta neolitică / Ateneul / Balconul închis / Bara de bătut covoare / Câinii maidanezi / Casa Poporului / Castelul Peleș / Cheia la gât / Coada / Coliva / Coloana infinită / Comunismul / Covrigul / Cozonacul / Dacia 1310 / Damigeana / Emil Cioran / Eugenia / George Enescu / Gopo / Grătarul la marginea drumului / Insula de latinitate / Ion Luca Caragiale / Marea, delta și muntele / Marin Preda / Mărțișorul / Micii / Monarhia / Mucenicii / Nadia Comăneci / Nichita Stănescu / Nicolae Ceaușescu / Omul cu punga / Opinca / Pegas Kent / Plicul / Sarmalele / Sfinxul / Sighișoara / Slănina / Statu n poartă / Sticlele de lapte și iaurt / Șprițul / Tăiatul porcului / Transfăgărășanul / Vama Veche și 2 Mai / Veceul din curte / Vlad Țepeș / Zacusca
Extrase:
Arhitectura modernistă este rezultatul celei mai prospere perioade din Istoria Bucureștiului. În contextul arhitectural de după Primul Război Mondial, unul caracterizat prin coexistența stilurilor neoclasice, bizantine sau eclectice, o tânără generație de arhitecți se va alinia mișcărilor culturale europene de avangardă. Folosirea betonului armat a reprezentat noutatea în modul de construcție a clădirilor și a acționat direct asupra opțiunilor estetice. Duliu Marcu, unul dintre arhitecții acelei perioade, a exprimat cel mai bine crezul acestei generații: o arhitectură simplă, fără belșug de ornamente, care, prin justețea proporțiilor, trebuie să confere ochilor și rațiunii cea mai deplină satisfacție.
Statu-n poartă este modalitatea prin care țăranul român se pune la curent cu tot ce e nou în sat. Așezat pe băncuța din fața gardului casei, la limita dintre spațiul privat și cel public, acesta observă, face note mentale și culege material pentru mica bârfă de seară purtată împreună cu partenerul de viață sau cu vreun vecin aflat în trecere. Extrapolând puțin lucrurile, statu‐n poartă poate fi considerat versiunea analog de Facebook, în care poza de profil, header‐ul și postările își găsesc corespondent în realitate.
Balconul închis reprezintă elementul care desăvârșește habitatul social pentru românii care locuiesc la bloc. În România, balconul închis se folosește fie drept extensie a unei camere, fie drept spațiu pentru depozitare. Cu termopan, lemn sau cadru de metal, un balcon închis arată lumii natura relației pe care locatarii aleg s-o aibă cu exteriorul. Aceștia mai degrabă intră decât ies pe balcon.
Alexe Popescu (foto – stânga) – născut în 1974, la București, a studiat inginerie mecanică în limba franceză la Universitatea Politehnică din București, apoi design grafic la Universitatea Națională de Arte, unde a și predat timp de un an. A continuat cu experiențe în diverse zone creative: fotografie, video art, stencil, fanzine, publicitate, branding, ambalaj, design de produs, type design. Din 2007 face design de carte la editura Publica. Este de asemenea implicat într-un proiect independent de educație în design grafic.
Doru Someșan (foto – dreapta)- născut în 1980, la Bistrița, a studiat psihologia și filozofia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În 2006 s-a stabilit în București unde pasiunea pentru carte și lectură l-a îndrumat spre o carieră în domeniul editorial. Pentru început, a coordonat colecțiile de psihologie, apoi cărțile de non-ficțiune ale editurii Curtea Veche. A dezvoltat proiectul editorial Bizzkit Publishing, iar între 2011 și 2015 a făcut parte din echipa editurii Publica. Este editor, traducător și redactor.
Cartea:
Editura Publica, 2015
paperback, bilingv (română/ engleză)
Traducător: Marina Cordun
Format: 145x205x10mm/ 120 pagini