Nedecomandat, spațios, necesită îmbunătățiri
Ne simțim extra-bine într-o hală industrială. E perfect pentru funcțiunea asta – deși ar fi potrivit și pentru alte lucruri – dar e foarte bun pentru că e mare, e extrem de luminos și ne permite să facem ce vrem, e foarte flexibil. Nu mai ai problema cu vecinătățile, poți să faci cam ce vrei tu, poți să o modifici.
Interviu realizat de Iuliana Dumitru si editat de Andreea Ilinca, cu Florin Cobuz și Tamina Lolev, co-fondatori NOD Makerspace.
Romance de uzină
După ce am văzut spațiul – deși mai fusesem în el și îl știam, dar nu-l mai privisem din punctul de vedere al unui proiect – am fost pe Dâmbovița, era toamnă și am făcut niște poze în care toți copacii erau roșii, galbeni. Ne-am zis: ”uau, cît de frumos e aici, parcă e dintr-o poveste!”. Am văzut și geamul mare și ne-am dat seama că primăvara, când o să înflorească totul, o să fie o nebunie. Și nu numai geamul: are toată partea asta la stradă, din interior se vede totul verde, suntem la nivelul coroanei copacilor, e foarte frumos ca locație.
Actori principali, secundari și figurația oficialităților
Autoritățile s-ar putea implica ca și parteneri, dar eu nu văd oameni din partea statului care să fie interesați să dezvolte niște proiecte. Nu mă gândesc la proiecte creative, ci la proiecte de orice fel care să aibă legătură cu orașul, de creare de legături sociale strânse cu niște comunități. Numai de jos în sus se întâmplă acum. Dacă ar fi un actor important cum e IPP-ul [Institutul de Politici Publice] care aduce constant autorități publice într-un mediu de genul ăsta, oamenii ar putea să se îndrăgostească de idee. Inițiativele din partea statului ar fi foarte realizabile căci statul are o putere financiară mult mai mare decât multe organizații private sau non-guvernamentale.
Efectul bulgărelui de zăpadă
Vrem ca în 10 ani toată zona Industriei bumbacului să devină cluster-ul creativ al Bucureștiului. Dacă ești turist interesat de artă sau de spațiul creativ, dacă ești bucureștean sau vii din altă parte a țării – să știi că poți merge la Industria bumbacului pentru că acolo găsești tot ce înseamnă creație în București. De la expoziții, galerii, ateliere de lemn, metal, bricolaj, săli de conferință, săli de evenimente și tot ce mai ai nevoie cu rol complementar. Posibilitatea există pentru că spațiul e foarte mare, trebuie doar să ne găsim partenerii potriviți.
Când îi cauți pe cei ca tine, te găsesc ei
Simțim și vedem că facem parte dintr-o mișcare de revitalizare a spațiilor industriale Nu am văzut-o decât în momentul în care am apărut într-un comunicat de presă susținut de Zeppelin, într-un eveniment pe tema dezvoltării părții de sud a Bucureștiului. Am fost entuziasmați: cineva a luat-o inițiativa asta și se face lucrul ăsta, e clar că e de durată. Atunci m-am simțit parte integrantă dinr-o chestie mult mai amplă.
Efort susținut pentru un interes comun
Am scris un proiect în grup de inițiativă civică împreună cu Iulian Canov de la Wolfhouse Productions, cu Violeta Alexaxndru de la IPP și cu Alexandra Stoica de la Asociația Calup, pentru hala din spate, care e o hală foarte spectaculoasă. Noi propunem un spațiu de dezbateri, discuții publice, inițiative civice, iar IPP vine cu componenta asta legată de autorități, de societatea civilă. Va urma un festival aici, la Industria bumbacului – Creative East, organizat de Asociația Oricum. Încep să se întâmple lucruri.
Inițiativele din zona asta pot genera o ridicare a nivelului zonei. Unul din conceptele unui Maker Space este de a genera un trai mai bun pentru oamenii dintr-o comunitate.
De la oraș la sat de interese comune
Am început să ne împrietenim cu WASP. Pentru Urban Fest, un festival pentru regenerare urbană, am propus un proiect care se numea Bucureștiul nefolosit e mai interesant decât celălalt și am mapat industriile din zona asta, de pe malul Dâmboviței. Am mers la pas și ne-am consultat vecinii, am văzut puțin care-i atitudinea și încet, încet intrăm în legătură cu ei. Îi știm pe cei de la Flaros, unde se întâmplă mai multe lucruri, sunt tot felul de studiouri foto și alte activități. Proprietarii sunt foarte deschiși și vor să aducă multă lume acolo și nu e o treabă neapărat legată de bani, cât de activități, ei sunt deschiși la a reactiva industria Flaros, ceea ce e foarte important. În afară de Flaros mai e Pionierul, unde iarăși se întâmplă mai multe activități. Mai e fabrica Dâmbovița care e fascinantă ca și spații. Și la Abatorul la fel, unde nu se întâmplă neapărat alte activități.
15 minute cu bicicleta
Poate pentru unii oameni există un mic prag psihologic de trecut, de accesibilitate. Dar după ce ajung aici, nu am remarcat ca oamenii să mai aibă problema asta. Și în mintea noastră s-a conturat povestea asta – că e prea departe de centru, dar după ce am venit aici și după ce faci drumul de câteva ori, îți dai seama ca e la 5 minute de stația de metrou, iar metroul e la o stație de Unirii. Dacă o iei pe jos ajungi în 15 minute, adică e foarte aproape de fapt. S-a schimbat acum perspectiva asupra zonei. Pentru noi distanța de centru se micșorează din ce în ce mai tare, 15 minute cu bicicleta e perfect. Oricum noi nu vrem în mod special să avem o relație cu centrul, nu asta am urmărit, legătura noastră cu centrul e iarăși Dâmbovița.
Prinde momentul cât e potrivit
Oferim în primul rînd un loc nou ca posibilități de a-ți face o idee sau un vis. Multe dintre ideile pe care le au designerii, electroniștii, artiștii, arhitecții mor pentru că nu există spații de genul ăsta și mijloace (scule, echipamente, know-how). Și e păcat de ideile astea pentru că toată lumea le ține ascunse pentru când va fi momentul potrivit sau vor apărea mijloacele potrivite, dar momentul pootrivit dispare la un moment dat cu totul, apar alte priorități.
Splaiul Unirii 160
Inițiatori: Florin Cobuz, Tamina Lolev