Tiraj epuizat
Ne plimbăm prin București, vizităm șase locuri pline de viață, design si poezie. Discutăm despre soluții inteligente, spațiu, lumină, materiale, amenajări și detalii, grădini ascunse sau plutind deasupra orașului, despre a fi acasă și despre locuri de stat cu vecinii.
Blocurile proiectate de biroul ADN BA pe străzile Dogarilor, Măicănești, Petru Rareș, Mora, Aaron Florian și Occidentului sunt inserții metropolitane și locuri ce par familiare; inovează și duc mai departe o cultură a locuirii; celebrează expresia personală și oferă un loc pentru construirea de comunități. Proiecte premiate sau complet inedite sunt descrise în profunzime, și nu doar din punct de vedere arhitectural. Aceasta este și o carte despre oameni, iar aceștia ne povestesc despre casele lor și felul în care le locuiesc.
Date tehnice album
Dimensiuni: 220×282 mm
Română/engleză
216 pag+copertă+supracopertă
Pret vânzare: 40 lei, tva 9% inclus
ISBN 978‑606‑638‑108‑6
Echipa
Autori: Ştefan Ghenciulescu (texte şi interviuri, cu excepţia p. 12–15, 214), Andrei Şerbescu, Adrian Untaru, Bogdan Brădăţeanu (coautori)
Carte editată de: Zeppelin şi Editura Universitară „Ion Mincu”
Editori: Ştefan Ghenciulescu, Constantin Goagea, Cosmina Goagea
Fotografii: Cosmin Dragomir, Andrei Mărgulescu, Oltin Dogaru, Ștefan Tuchilă
Design grafic: Radu Manelici (Faber Studio)
DTP: Aurelian Ardeleanu
Traduceri: Cristina Petrescu
Corectură română: Lorina Chiţan
Planuri şi diagrame: Ada Barbu, Carmen Petrea, Alexandra Petrişor
Tipărit la: Master Print Super Offset
Bucureşti, 2014
Bucurându-ne împreună
Text: Andrei Șerbescu, Adrian Untaru, Bogdan Brădățeanu
Facem probabil parte dintr-o generaţie în care plecarea a contat destul de mult. Mulţi din cei apropiaţi nouă au locuit deja în două-trei țări sau în şi mai multe oraşe. Au schimbat locuri, case, limbi, slujbe, au fost mobili şi curajoşi. I-am invidiat de multe ori. Amplitudinea mişcărilor noastre a fost mult mai mică, perimetrul nostru a fost unul mai restrâns, căci a te plimba şi a vizita nu au nimic de-a face cu a sta. Condiţia celui care trece printr-un loc este întotdeauna alta decât a celui care stă, care rămâne, care se aşază.
Dar să te aşezi nu e uşor. Nu doar pentru că trebuie să faci asta (aproape) de unul singur, ci şi pentru că implică o re-cunoaștere care durează şi nu întotdeauna dospeşte. Ne-am dat seama de la un moment dat că, aşa cum plecarea de undeva te preschimbă adesea mai intens decât ajungerea altundeva, există un ferment şi în a nu pleca. A fi „de pe-aici”, a fi „de-al locului” nu sunt puţin lucru. Iar noi, deşi privim adesea peste gard, trăim şi lucrăm încă în oraşul în care am crescut, ceea ce a început să conteze din ce în ce mai mult. De aceea, acest oraş, cu bunele şi relele sale, are pentru noi un şarm uneori necondiţionat, e o întâlnire şi o împreunare de care nu prea ne mai putem dezice.
În acest oraş plin de cicatrice şi petice, de bulevarde și ulițe, de blocuri și căsuțe și pomi și cotloane, ne bucurăm primăvara de vrăbii şi uneori chiar şi de streşinile care curg. Ne bucurăm încă vara de grădinile cu flori udate seara cu furtunul şi de gardurile prin care poţi să tragi cu ochiul la curţile strâmte, adânci, cu colţuri de soare şi umbră. Ne bucurăm toamna de mirosul bolţilor de struguri şi al frunzelor uscate, strânse şi arse la marginea trotuarului. Şi da, ne bucurăm că iarna miroase aici altfel decât la Viena şi că geamurile încă se aburesc.
Ce au de-a face toate acestea cu a locui împreună şi, în plus, la bloc? Păi au, căci a locui împreună înseamnă nu doar a locui „împreună cu altcineva”, ci şi cu un loc, cu un cartier, cu povestea şi cu urmele sale, cu poezia lui sau brutalitatea lui, toate mai vechi sau mai noi. Locul înseamnă ceilalţi, dinaintea noastră sau de lângă noi. Strada, cartierul, oraşul şi scrâşnetul acestora pe măsură ce cresc şi le rămân hainele mici sunt fundalul gândurilor, speranţelor şi dubiilor noastre de zi cu zi. Şi ale celorlalţi. Cu atât mai mult, fiecare situaţie pe care o întâlnim nu poate fi decât una aparte. Legăturile delicate care se ţes între oameni şi locuri, între case şi curţi, între înăuntru şi afară, între atunci şi acum sunt ceea ce ne interesează cel mai mult. De obicei, ce este cel mai greu este să nu stricăm ce găsim.
Ştim că oraşul se schimbă şi că are nevoie să se schimbe. Vrem la rândul nostru ca el să se schimbe şi ne interesează cum se întâmplă acest lucru. Nu confundăm amintirile cu nostalgia, după cum nu confundăm nici evoluţia cu schimbarea de dragul schimbării, sau creşterea cu umplerea până la refuz. Dar punem preţ pe timp şi pe savoarea acestuia. Şi ne gândim adesea că, deşi există multe feluri de „arhitectură bună”, există însă un singur fel de a îţi aminti – felul propriu. Desigur că se ascunde şi un pericol aici, căci limita e foarte fragilă, dar poate că vom fi ocrotiţi de el. Nu am vrea să ne rătăcim într-o bună zi pe străzile pe care am crescut.
Aşadar, 6 povești întrepătrunse despre 6 blocuri și 6 locuri, ce îşi propun, pe lângă cele de mai sus, să cultive buna aşezare şi statornicirea unor comunităţi, dar şi încuviinţarea diversificării ca esenţă a vieţii. 6 povești despre 6 blocuri cu asociaţie, administrator, grădină, casa scării, scări care coboară şi scări ce urcă, poştaş, vecinătate, vertical şi orizontal, palier, balcon, mutare, instalare, instalaţii, celălalt, densitate, aglomerare, apă caldă, încălzire centrală, confort, acasă, re-înrădăcinare. Chiar şi inundaţii.
