Articol revista # 45

 

Editorial: Marile proiecte romanesti, astazi

Post de: arh. Mihai Dutescu
 

Daca inainte de 1989 orasele noastre erau transformate prin mari gesturi dictate de sus – statul fiind atat comanditar cat si proiectant pentru operatiuni urbane ample – azi, in 2006, in plina libertate, asistam deja la o dezvoltare urbana necontrolata odata cu aparitia unui nou val de lucrari comparabile ca scara cu cele de dinainte de Revolutie.

Turnul de langa catedrala Sf. Iosif sau cel de langa Biserica Armeneasca, proiectul Esplanada, noul proiect pentru Piata Palatului – despre care gasiti mai multe in revista – ori cladirea imensa de langa Palatul Telefoanelor, care reconstruieste aidoma o bucata din fostul Teatru National, dar cu arcade de gipscarton, impopotonate apoi cu decoratii, pe un fundal halucinant de perete-cortina fumuriu… Sunt doar cateva proiecte recente, si doar din centrul Bucurestiului.

Din punct de vedere legal, toate aceste lucrari sunt perfecte. Dar, prin scara lor urbana, influenteaza atat orasul construit, cat si pe aceia care-l locuiesc – oamenii, adica. Care nu sunt niciodata consultati si care lasa impresia ca, oricum, nu conteaza… Asa sa fie? Cu siguranta, nu. Despre a organiza in mod transparent concursuri de proiectare, deschise tuturor si cu jurii competente, nici nu se mai pune problema. Astazi, totul se desfasoara cu usile inchise si se rezuma la comisiile de avizare, sau la licitatii in care criteriile profesionale nu sunt intotdeauna prevalente.

Si in alte orase europene se face specula imobiliara, si poate mai mult ca in Bucuresti, insa chiar si pentru lucrari private care prin amploarea lor influenteaza orasul, Primaria si developerii organizeaza dezbateri si concursuri publice, si tin cont de ele, si toate aceste lucruri sunt firesti, si orasele arata altfel… Din multe exemple, sa luam doar cazul Barcelonei, o metropola sistematizata impecabil si plina-ochi cu arhitectura de calitate, unde pana si o cladire de 80 mp situata la periferie se proiecteaza in urma unui concurs si unde primarul Joan Clos continua sa fie reales, din 1997… Ar trebui sa fie un bun exemplu pentru politicienii nostri.

Sari la conținut