SUMAR:

Edito: Mai au cei săraci și clasa de mijloc loc în oraș?

Text: Ştefan Ghenciulescu

DOSAR: ORAȘUL INCLUZIV

Coordonatori: Cătălina Frâncu, Ilinca Pop

Intro: Orașul, pământul făgăduinţei

Text: Cătălina Frâncu

Orașul a existat încă de la început drept centru economic progresist, mereu în contrast cu ruralul „înghețat,” „regresiv” și tradițional. Odată cu Revoluția Industrială, orașul a devenit nucleul creșterii economice, transformându-se în platformă de dezvoltare pentru toți cei care lăsau în urmă ruralul, în speranța unui loc de muncă (în fabrică) și a unei locuințe moderne (într-un imobil de raport). Însă orașul și-a așteptat mereu imigranții în locuri bine pregătite, departe de locuitorii săi „de drept”, de cele mai multe ori transformându-se din „teritoriu promis” (the land of promise) într-un loc al nevoilor (the land of need). Pe măsura iluziei că posibilitățile sunt infinite, orașul își conturează nevoia continuă de creștere și fabrică noi obstacole în călătoria depășirii propriei condiții (…)

Intervenţii într-un loc fragil
Ansamblul de locuinţe și școala Benga Riverside, Tete, Mozambic

Proiect & text: Kéré Architecture, Diébédo Francis Kéré
Intro: Cătălina Frâncu

Arhitectura lui Kéré, prin locul unde se manifestă și prin felul în care contribuie la construirea unei vieți mai bune pentru comunități într-un mod cu adevărat sustenabil, scurtcircuitează procesul de evoluție european-capitalist eludând discursul despre necesitatea risipei și consumului întru dezvoltare economică. Blând cu propriii locuitori și cu vecinii din mediul înconjurător nonuman, masterplanul pentru Benga Riverside Housing din Tete, Mozambic, este exemplul de bune practici care conectează gesturi vehiculate în discursul contemporan de inclusivitate, ecologie și atenție la context. (…)

Atelier Ad Hoc: substandardPLUS sau redefinirea unei limite
Un proiect de infrastructură socială

Proiect, text & foto: Maria Daria Oancea, George Marinescu

Proiectul substandardplus a reprezentat o intervenție temporară de consolidare și extindere a resurselor disponibile pentru comunități marginalizate și a transformat timp de patru ani limita dinspre stradă a unui adăpost de noapte din București. Amenajarea a fost dată în funcțiune în septembrie 2018 și a fost folosită până în iunie 2022, când adăpostul de noapte a fost relocat la o nouă adresă. Adăpostul de noapte era amplasat la periferia orașului –în cartierul Pantelimon –, iar intenția proiectului a fost transformarea unei situații de margine, socială și spațială, într-un spațiu care să își arate identitatea, având utilizări multiple. Amenajarea limitei a schimbat imaginea adăpostului spre stradă, făcând vizibilă într-un mod asumat existența unui spațiu care se adresează unui grup vulnerabil. (…)

Orașul deschis
O conversaţie cu Doina Petrescu

Reporter: Cătălina Frâncu
Foto & desene: Atelier d’Architecture Autogéré

Doina Petrescu predă la Facultatea de Arhitectură din cadrul University of Sheffield şi, împreună cu Constantin Petcou, a fondat Atelier d’Architecture Autogérée, o asociaţie‑platformă la intersecţia dintre arhitectură, planificare urbană participativă, activism şi dispozitiv de adresare a problemelor societale prin activarea participativă a unor spaţii nefolosite. A editat volumul Feminist Politics and Poetics of Space (2007) şi a coeditat lucrări precum: The Social (Re)Production of Architecture (2015), alături de Kim Trogal, Architecture and Participation (2005), alături de Jeremy Till şi Peter Blundell Jones, Urban Act (2007), volum editat în cadrul Atelier d’Architecture Autogérée, Agency: Working with Uncertain Architectures (2009), împreună cu Florian Kossak, Tatjana Schneider, Renata Tyszczuk şi Stephen Walker, şi Trans‑Local‑Act: Cultural Practices Within and Across (2010), alături de Constantin Petcou şi Nishat Awan. Anul acesta, Atelier d’Architecture Autogérée a primit premiul New European Bauhaus, o recunoaştere care arată nu numai importanţa efortului lucrului „împreună” pentru dezvoltarea benefică a oraşelor, ci şi consolidarea unui model alternativ de a practica în arhitectură. (…)

Arhitectura incluziunii
AMAIS – studiu de caz pe marginea proiectării incluzive

Text: Teodor Călinoiu, Cătălina Frâncu

Spaţiul ne configurează prezenţa şi absenţa. Spaţiul ne poate aduce împreună şi ne poate separa, ne poate armoniza şi ne poate învrăjbi, poate fi primitor sau respingător, poate conferi putere şi poate marginaliza, poate determina cine îşi asumă centrul sub lumina reflectoarelor, cine stă la cârma societăţii prin acces şi vizibilitate şi cine nu. Incluziunea şi excluziunea sunt acte politice. Morfologia spaţiului este astfel şi rezultatul unui gest politic, iar arhitectura, ca responsabilă de articularea gestului, este un agent politic. Am vorbit cu Iris Popescu despre excluziunea prin spaţiul construit şi rolul arhitecturii în adresarea acesteia în contextul larg al eforturilor concertate către incluziunea socială. Iris este arhitectă şi doctor al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, specializată în accesibilizare şi proiectare incluzivă şi fondatoarea Asociaţiei Metodelor Alternative de Integrare Socială (AMAIS) cu misiunea de a crea o societate mai incluzivă prin morfologia spaţiului, pentru cei cu dizabilităţi temporare, permanente şi nu numai.

Grup, breaslă, colectiv
„Femeia-arhitect” în perioada comunistă

Text: Ilinca Pop

Cel puţin trei dintre cuvintele pe care le‑am folosit în titlu ridică semne de întrebare dincolo de registrul estetic. Întâi, „breaslă”. Ideea de apartenenţă la un „grup profesional cu interese comune” (o definiţie posibilă a breslei) conţine un anacronism cultural, fiindcă direcţiile în care se profesează astăzi în domeniul arhitecturii sunt definite tocmai de interese specifice. Apoi, alăturarea de cuvinte „femeie arhitect” sau „femei în arhitectură” ar trebui să mai fie folosită doar ca eventuală notă de subsol în problema ipotetic depăşită a îmbrăţişării diversităţii reperelor profesionale. Fără intenţia de a diviza sau de a simplifica istoria recentă şi privite cu aceste reţineri, cuvintele vor trebui totuşi folosite. (…)

Două case: 1925, 1926
Eileen Gray & Henriette Delavrancea-Gibory

Text: Ilinca Pop

Două arhitecte îşi încep practica în anii ’20: Henriette Delavrancea‑Gibory, în 1925, în Bucureşti, şi Eileen Gray, în 1926, în Franţa, la Roquebrune‑Cap‑Martin. Deşi nu există o legătură biografică directă între cele două figuri recent valorificate în cultura profesională, aşezarea în paralel a primelor case pe care le proiectează sprijină nu numai o înţelegere nuanţată a primilor ani de manifestare a modernismului arhitectural, ci şi un demers de recuperare a modelelor critice ilustrate chiar prin proiectul de arhitectură. (…)

UMT
Un proiect de María Luisa Blanco și Lluís Alexandre Casanovas Blanco

Text: Lluís Alexandre Casanovas Blanco
Foto: Pol Rebaque

Scaunul UMT este atât o piesă de mobilier, cât şi o investigaţie istorică asupra politicii tehnicilor tradiţionale de ţesut, cum ar fi dantela pe bobine şi utilizarea acesteia în decor. Numele său este atât un acronim pentru „Universal Military Training” (Instrucţie militară universală) – care înseamnă instruirea militară obligatorie în unele ţări –, cât şi expresia spaniolă „Una Mirada Tranquila” (O privire liniştită)”, care se referă la o descriere a publicaţiei fasciste Y: Revista para mujeres (Revista pentru femei), care asociază producţia de dantelă pe bobine cu o stare de relaxare şi transcendenţă. UMT porneşte de la o serie de probe materiale testate pentru prima dată în cadrul proiectului Real Estate Boom House (2018), distins atât cu un premiu Bauwelt, cât şi cu un premiu Simon. Această cercetare analizează tehnici artizanale tradiţionale generate de alţi agenţi decât bărbaţii heterosexuali. În ciuda contribuţiei lor fundamentale la construcţia locuinţelor moderne, agenţi precum femeile, indivizii queer şi alţii au fost trecuţi cu vederea atât în producţia arhitecturală, cât şi în istoria acesteia. Proiectul, care foloseşte contextul spaniol ca studiu de caz, explorează utilizarea dantelei pe bobine la feţe de masă, covoare, perdele şi multe alte piese textile ca element‑cheie în configurarea interioarelor domestice contemporane în Spania şi în alte ţări. (…)

Lectura estetică a orașului incluziv

Text: Daniela Calciu, Ilinca Pop & Cătălina Frâncu

În centrul acestei conversaţii apar, sub forma unor cuvinte‑cheie, o serie de subiecte care ar putea reprezenta sinteza preocupărilor noastre: oraşul, etica, estetica, marginile. Am plecat de la o întrebare comună: cum putem măsura calitatea locuirii într‑un oraş incluziv şi ce rol poate avea lectura estetică (lăsată, de multe ori, în afara dezbaterilor) a unui astfel de oraş?

Războiul caselor și străzilor
Sophie Yanow

Recenzie: Cătălina Frâncu

Volumul, tradus de Lucia Spînoiu și Alin Răuțoiu, cu letrajul refăcut de mână de Lucia cu ajutor de la Alexander Glonin, este un jurnal în bandă desenată despre protestele studențești din Canada din 2012, așa-numita Primăvară de Arțar, și represiunea acestora de către forțele de ordine. Autoarea, studiind arhitectura în perioada prezentată, transformă simpla consemnare a evenimentelor într-o meditație asupra orașului ca spațiu al descoperirii personale și al luptei pentru transformare socială, luptă unde arhitectura și urbanismul sunt arme pe atât de importante, pe cât de invizibile par unui ochi neantrenat. (…)

ZOOM

Modul urban
ADN BA: Clădirea de birouri Tandem, București

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Vlad Pătru, Ștefan Tuchilă

Pentru orice arhitect sau birou e un mare privilegiu (și din ce în ce mai rar, în orașele noastre europene hiperconstruite) să realizeze o lucrare importantă într-un loc important. Când ajungi să construiești un proiect lângă altul într-un asemenea loc, șansa, dar și responsabilitatea devin enorme. Este și cazul biroului adn ba și al celor două clădiri învecinate, Millo Offices și Tandem, de altfel ambele – și asta e foarte important – construite de către același dezvoltator. Am publicat proiectul pentru clădirea Millo Offices în Zeppelin 163/2022, deci voi vorbi mai puțin despre contextul urban general. Însă relația, asemănările și diferențele între cele două proiecte vor fi în mod inevitabil parte a discuției. (…)

Masiv, decupaje, colaj
ADN BA: Ansamblu de apartamente, Str. Sfinţii Voievozi, București

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Vlad Pătru, Sabin Prodan

Sfinții Voievozi este o stradă liniștită din zona centrală a Bucureștiului, ascunsă într-un patrulater definit de bulevarde importante: Calea Victoriei, bulevardul Buzești-Berzei, Calea Griviței și bulevardul Dacia. Ceea ce acum 150 de ani era un țesut semiurban – cu grădini mari, construcții mai degrabă rare și joase, străzi și parcele cu o geometrie organică –, acum s-a dezvoltat prin densificare și regularizare. Acțiunile majore conviețuiesc cu părți care păstrează în mare măsură caracteristicile vechi. Această logică a unui țesut poros, a suprapunerii și juxtapunerii de case și loturi patriarhale cu clădiri exprimând diferitele valuri de modernizare este exprimată foarte bine de parcela și vecinătățile ansamblului de locuințe despre care vorbim aici. (…)

Vinklu: Comun Café, Timișoara – 2022

Text: Ștefan Păvăluţă
Footo: ADMO Studio (Ovidiu Micșa)

Aproape de Piața Maria, în cadrul cvartalului interbelic ce ține linia bulevardului, se deschide o alveolă. Între farmacii, supermarketuri, patiserii, magazine de haine, clinici, o cafenea aduce energie și sugerează un alt mod de traversare a spațiului, creând un moment de repaos sau o destinație în sine. Spațiul cafenelei este poziționat perpendicular pe stradă și dezvoltat pe lungime. 90% din fațadă se deschide către stradă. Accesul se face urcând o singură treaptă, ce devine în același timp o bancă. Soluția susține ideea spațiului interior complet deschis către trotuar – o „cameră” la care ai acces din stradă (…)

Vinklu: CASA W17 (2017–2020), Piatra Neamţ

Text, foto: Ștefan Păvăluţă

Ca în orice oraș de provincie, pe măsură ce te îndepărtezi de centru, țesutul se rarefiază și scara fondului construit se micșorează. De obicei ieșirea din oraș e populată de diferite locuințe unifamiliale de-a stânga și dreapta drumului principal. În Piatra Neamț, o casă aflată pe un drum secundar, rupt din axul principal al unei ieșiri din oraș, primește o temă de locuire mai complexă. O familie numeroasă, cu membri de diferite vârste, dar stabiliți în diferite zone ale țării își dorește un loc ce poate să-i găzduiască pe toți membrii în ocaziile în care sunt toți acasă. Șantierul l-am primit la „roșu”, o vilă a anilor 2000 în care nu se intrase, cred, de mai bine de 10 ani. În acest sens, și clienții au fost, mai mult sau mai puțin, de toate vârstele. Tema principală a fost ajustarea funcțiunilor interioare, finisarea tuturor spațiilor și mobilarea lor cu strictul necesar. Proiectul a presupus și finisarea exterioară, refacerea gardului și accesului secundar. (…)

Pereţi, membrană și ce se întâmplă între
Iungo Studio: amenajare de apartament, București

Amenajarea interioară a unui apartament dintr-un ansamblu rezidențial nou-construit din nordul Capitalei a pornit de la nevoia de a aduce caracter și căldură într-un spațiu oarecum generic, așa cum a fost predat de dezvoltatorul imobiliar. Beneficiarul, o persoană tânără și activă, își dorea ca interiorul să înglobeze mai mult din caracteristicile primitoare ale unei case; o atmosferă liniștitoare care să contrabalanseze ritmul turbulent al Bucureștiului, dar și un loc potrivit pentru a-ți primi prietenii în vizită. (…)

Schimbări de scară
Narchitektura: Parcul memorial al fostei Mari Sinagogi din Oświęcim

Proiect: Narchitektura
Text: Levente Szabó
Foto: Piotr Strycharski, Bartosz Haduch

Un monument comemorativ mic și minunat, subtil și deschis interpretărilor, la ani-lumină distanță de ansamblurile emfatice și copleșitoare care par să fi revenit în ultimii ani. Levente Szabó, el însuși arhitect cu experiență în proiecte comemorative, încadrează acest proiect într-un context arhitectural, social și istoric mai larg, punând în același timp accentul pe importanța sporită pentru această epocă și pentru viitor. (…)

Cum putem face împreună o școală de arhitectură?
Proiectul educaţional Triplex Confinium și concursul Think Brick

Text: Cristian Bădescu, Irina Tulbure

Purtând numele simbolic al graniței triple între România, Serbia și Ungaria, proiectul Triplex Confinium reprezintă un parteneriat strategic erasmus+ având ca miză încercarea unui aport concret pentru îmbunătățirea învățământului de arhitectură. Una dintre coordonatele importante ale proiectului a fost ancorarea în spațiul Euroregiunii dkmt (Dunăre–Criș–Mureș–Tisa). Având educația de arhitectură drept element central, iar transdisciplinaritatea drept una dintre mizele proiectului, parteneriatul a cuprins cinci echipe provenind din școli de arhitectură de dimensiuni diferite (…)

PLAN

O colecție de planuri de arhitectură într-o revistă-album de colecție.

Zeppelin #167 (toamna, 2022) e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat aici.

Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.

Râmânem la înălțime, împreună.