Intr-o capitala in care spatiile pentru arta tind sa ajunga la nivelul unui orasel nu foarte dezvoltat, orice aparitie a unui astfel de spatiu devine un eveniment. PAVILIONUL UNICREDIT reprezinta insa un eveniment chiar si dincolo de acest context.
Si aceasta in primul rând pentru ca nu este de fapt vorba de o noua galerie, ci de un centru independent pentru arta si cultura contemporana – o operatie cu o identitate (inclusiv arhitecturala) foarte puternica. Centrul este al treilea pas din cadrul unui program initiat de catre Razvan Ion si Eugen Radescu, program ce a inceput cu revista PAVILION si a continuat cu evenimentul Bucharest Biennale (Bienala de Arta Contemporana Bucuresti). Fondatorii centrului isi asuma implicarea sociala si politica a artei si au dorit sa faca din acesta un loc de productie si cercetare, nu de expunere pasiva a unor opere autonome. De aceea, el nu este pur si simplu localizat undeva in oras, ci incearca sa fie un loc de reflexie si chiar de actiune asupra orasului si a societatii.
In afara gazduirii unor discursuri si actiuni artistice, in cadrul centrului functioneaza o zona de informare, compusa din Contemporary Art Archive (o arhiva creata de Lia si Dan Perjovschi) si Pavilion Resource Room (o non-arhiva creata de Razvan Ion si Eugen Radescu). Ambele sunt complet accesibile si in evolutie continua, fiind gândite ca instrumente de lucru si comunicare. Centrul functioneaza in mod absolut autonom, fiind sprijinit de catre UniCredit Tiriac Bank, care a si cedat spatiul, folosit anterior drept sucursala de banca.
Locul mi se pare foarte potrivit pentru identitatea acestui centru. Este vorba, in primul rând, de o pozitie centrala, cu vizibilitate mare si usor acccesibila (sa ne gândim, de exemplu, la problemele Muzeului National de Arta Contemporana). In al doilea rând, este o zona plina de coliziuni: o zona istorica peste care s-a suprapus intâi un proiect totalitar – cortina de beton a blocurilor lui Ceausescu – iar apoi, in perioada de tranzitie, insertia unui centru al puterii politice (sediul guvernului) si o dezvoltare tipica pentru capitalismul salbatic al tranzitiei. Ei bine, centrul isi asuma intr-un mod foarte fertil aceste vecinatati si aceasta logica generala: accentueaza si exprima deschiderea prin toate mijloacele posibile si accepta convietuirea cu vecinii si cu straturile istorice.
In România de azi, interventiile individuale in cadrul unor cladiri mai mari isi decupeaza de obicei un cadru propriu, pe care il amenajeaza in mod autist. Fie ca este vorba de magazinele de la parter sau de inchiderile de balcoane la apartamente, fiecare operatie devine o piesa a unui puzzle dezarticulat. Proiectul de fata transforma aceasta situatie in mijloc de expresie arhitecturala. Portiunea de fatada rezultata pastreaza atât portiunile degradate ale cladirii originale, cât si urme ale fostei amenajari, carora le contrapune insertia precisa si rece a unor pereti complet vitrati: nu doar o fata pentru un program interior, ci o expresie a unei atitudini. La interior, interventia consta in principiu dintr-o curatare radicala a tuturor compartimentarilor si finisajelor existente. A ramas structura din beton, lasata aparenta in zona tavanului, peste care se suprapun in plan vertical compartimentari usoare din gips-carton si reteaua de corpuri de iluminat. In acest mod, o expresie arhitecturala foarte puternica reusesste sa nu intre in conflict cu neutralitatea necesara functiunii.
Spatiul de informare, care reprezinta elementul principal al programului, devine si centrul de greutate al pavilionului; un centru permeabil si fluid, insa, care participa la spatiul general. Pentru viitor sunt prevazute compartimentari mobile in cele doua capete, care vor permite desfasurarea unor activitati educative in diferite forme de parteneriat. In perioadele in care aceste zone vor fi inchise, spatiul de informare va deveni, prin comparatie, zona cea mai deschisa a ansamblului, un spatiu de adunare si distributie a vizitatorilor. De fapt, intreaga amenajare isi asuma caracterul de proces si evolutie a centrului ca institutie, incercând sa imprime o imagine puternica fara a bloca evolutii viitoare si aproprieri diverse.
PAVILIONUL UNICREDIT reprezinta o implantare a unui program public si provocator intr-un context dominat de afirmarea puterii si de operatii comerciale; un gest arhitectural care depaseste pitorescul si cumintenia atât de caracteristice unei mari parti din productia autohtona. Prin aceasta, importanta sa depaseste cu mult scara efectiva a operatiei.
Adriana Mereuta: Centrul de arta si cultura contemporana PAVILION UNICREDIT, Bucuresti
Foto: Ioana Nitu
