Stefan Tuchila s-a urcat pe 80 de cladiri si a facut cateva mii de fotografii cu Bucurestiul: un proiect de cercetare urbana, o cartare urbana metodica si spectaculoasa. Si un suport pentru memoria unui oras care se reinfiinteaza permanent.
Introducere: Stefan Tuchila
Un oras cercetat de sus
Evolutia rapida a Bucurestiului a incetat de mult timp sa-i mai surprinda pe locuitorii sai. Recenta criza financiara a reusit sa mai domoleasca avantul schimbarii, insa nu rare sunt momentele cand, vizitand un cartier ce nu se afla pe parcursul nostru obisnuit, descoperim cu surpriza cat de tare s-a schimbat. Surpriza este cu atat mai mare cand nu vezi orasul pentru cateva luni. Iar efectul nu este nicaieri mai impresionant decat atunci cand te afli la inaltime.
In ciuda unui tesut urban de o inaltime relativ scazuta, peisajul acoperisurilor bucurestene vazut de la inaltime este spectaculos. Fiecare intalnire intre doua epoci a dat nastere unei falii, unei ciocniri, unei situatii speciale, relatiile fiind aproape intotdeauna conflictuale. De la blocurile moderniste ce se ridica amenintator peste casute cu un nivel, trecand prin suprapunerea absurda a tramei comuniste peste cea a tesutului vechi si ajungand la goana dupa inaltime inceputa in anii 2000, aproape nimic nu poate fi definit ca „tranzitie armonioasa” in topografia urbana a Bucurestiului.
Totul a inceput in 2004
cu o fotografie facuta dintr-un bloc de locuinte de pe strada Hristo Botev. Am intrat fascinat de bogatia mozaicului din holul de acces, am iesit uimit de viziunea unica asupra unei parti de oras pe care o credeam banala. Au urmat ani intregi de negocieri, discutii, totul pentru a putea urca pana la ultimul etaj al cladirilor inalte descoperite in oras. Am reusit astfel sa fotografiez Bucurestiul din banci, hoteluri, apartamente particulare, cladiri abandonate, terase de bloc si cabinete medicale. Dupa multi ani si cateva zeci de mii de clisee, proiectul a intrat in faza a doua, si cea mai dificila: urmeaza sa revin in acelasi loc si sa realizez aceeasi imagine, urmand a trasa diferentele si evolutia orasului.
Falii, coliziuni, adaptari, ocupari: un oras si o locuire ascunsa
Metoda de lucru este relativ simpla, dificultatea principala fiind de a gasi o cale de a ajunge la „ultimul etaj”; odata ajuns acolo, nu mai ramane decat sa admiri orasul si sa observi fiecare detaliu. Atmosfera este paradoxala, linistea creata de distantarea de nivelul strazii contrastand cu haosul vizual al tesutului urban. Straturi de istorie se suprapun, fiecare epoca incearca sa stearga si sa anihileze pe cea de dinaintea ei. O serie de elemente omniprezente ritmeaza fiecare vizita la inaltime: Casa Poporului, hotelul Intercontinental, Turnul de Ascensoare, Podul Basarab sau Turnul de Parasutisti. Ordinea de lectura este aproape intotdeauna aceeasi: identificarea unor puncte de reper la orizont, analiza skyline-ului orasului, analiza tranzitiilor si ciocnirilor de mase construite, stiluri si intentii urbane. De fiecare data incerc sa gasesc o regula in imaginea acestui oras. De fiecare data ajung la concluzia ca haosul este acea regula.
Imaginile captureaza caracteristicile urbane generale ale orasului (regim de inaltime, profil urban, accente), marcand astfel punctele de dezvoltare majore, dar permit in acelasi timp evaluarea impactului adus de oameni cadrului lor de viata: reconstruiri, adaptari, ocupari, etajari. Imaginile realizate sunt mai mult decat martori sterili, puncte descriptive ale dezvoltarii orasului: ele devin inainte de toate un document al aproprierii Bucurestiului de catre locuitorii lui.
Asistam in ultimii zeci de ani la o alterare profunda a identitatii orasului. Arhiva creata in cadrul proiectului este deci cruciala pentru a putea reconstitui aceasta identitate, dar mai ales pentru a putea identifica si analiza viitorul si transformarea cadrului urban bucurestean.
Panorame si detalii
Incercand o clasificare pur tehnica, proiectul este impartit in doua parti: imagini panoramice la 180/360° si imagini de detaliu, fotografii realizate pentru a captura anumite relatii, obiecte sau situatii deosebite. Cele doua componente se completeaza in descrierea cat mai fidela a tesutului urban, permitand atat o imagine ampla, generala, dar si un cadru strans, echivalentul fotografic al unui comentariu critic.
In ciuda faptului ca am inceput sa colectionez imagini acum 8 ani consider ca proiectul „Ultimul Etaj” este doar la inceput. Urmeaza sa continui maparea Bucurestiului pe durata urmatorilor zeci de ani, cu speranta de a putea captura evolutia unica si particulara a orasului in care nici un acoperis nu se aseamana sau se aliniaza cu cel de alaturi.
Texte despre diferitele locuri: Stefan Ghenciulescu
Bucharest Financial Plaza (Aprilie 2008)
Fosta cladire Bancorex a fost una dintre primele mari investitii speculative din otel si sticla a anilor ’90 in inima Bucurestiului. Privind catre sud, se vede perfect cea mai brutala ruptura din oras – limita dintre partea care a supravietuit din centrul istoric si operatia lui Ceausescu. Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului) continua sa ramana un teritoriu interzis, complet izolat de restul orasului.
Catre nord, se vad tesutul dens al centrului istoric si varietatea sa uriasa de acoperisuri, in dreapta, hotelului Intercontinental, si, in departare, cortinele de beton ce inchid inelul central de circulatie.
Detaliile arata o uimitoare ocupare a teraselor centrului: de la folosiri strict utilitare la gradini suspendate si alte lumi ascunse.
Hotel Intercontinental (August 2008)
La Grande Croisée a Bucurestiului: axele nord-sud si est-vest se taie intr-un ansamblu disparat de locuri numit generic Piata Universitatii. Lipsa de unitate spatiala este compensata de o valoare identitara uriasa, inclusiv pentru istoria recenta.
Hotelul Intercontinental a fost construit in anii ’70, ca parte a unui ansamblu unitar, format impreuna cu spatiul public si Teatrul National. Din Intercontinental s-au observat, fotografiat si filmat manifestatiile din decembrie 1989, inabusite sangeros, iar in anii `90, manifestatia-maraton din Piata si represiunea cu ajutorul trupelor de mineri.
Bloc turn, Piata Palatului (Aprilie 2009)
Sala Palatului si blocurile de pe strada Campineanu compun un ansamblu reprezentativ pentru tranzitia de la inceputul anilor ’60, de la urbanismul stalinist, bazat pe fronturi inchise, la cel deschis si de la clasicismul pompos la neomodernism.
In dreapta, micul Versailles de Bucuresti – fostul Palat Regal reconstruit in anii ’30, azi Muzeul National de Arta. In fundal, controversata Cathedral Plaza, in constructie.
Cladirea Radiodifuziunii (August 2008)
Este situata in partea de nord-est a zonei centrale extinse si permite observarea mai multor tipologii de tesut urban: primul strat semirural al orasului balcanic, cu case adunate in jurul bisericilor (practic disparut astazi, dar care a lasat urme profunde), la casele-vagon de sfarsit de secol XIX, densificarea progresiva in perioada interbelica si coexistenta relaxata a tuturor stilurilor si regimurilor de inaltime; privite de la inaltime, bloculetele moderniste interbelice nu au acoperisuri-terasa, ci sarpante cu panta foarte lina ascunse in spatele unor aticuri inalte.
In fundal, cladiri inalte din zona centrala: hotelul Dorobanti, Cathedral Plaza – situata imediat langa catedrala catolica Sfantul Iosif si probabil cea mai controversata cladire inalta de dupa 1990, hotelul Intercontinental; in dreapta acestuia se ghicesc siluetele blocului-turn din Piata Palatului si Bucharest Financial Plaza.
Crystal Tower (August 2010)
Terminat in 2011, Crystal Tower este una dintre cladirile de birouri asezate in ultimele locuri ramase libere pe marile bulevarde (in acest caz, bulevardul Iancu de Hunedoara, parte a inelului de circulatie din jurul zonei centrale). Privind catre nord, se vad in stanga cartierele-gradina ale Bucurestiului interbelic. Blocurile socialiste de pe Calea Dorobantilor (in diagonala, pornind din dreapta) sunt un exemplu foarte bun de „placare” a anilor ’70 – demolarea cladi¬rilor vechi de pe marginea unor axe principale de circulatie si inlocuirea lor cu cortine din beton. Cladirile inalte ale perioadei socialiste (Casa Scanteii si Turnul Televiziunii) se vad in partea din stanga. Stratul urban al tranzitiei este reprezentat de turnurile de birouri raspan¬dite pe fundal si de micul ansamblu de locuinte de lux tip „gated community” din prim-plan.
In detalii, inchiderile de balcoane si ocuparea terasei de catre locuitori la blocurile socialiste demonstreaza cum uniformitatea socialista impusa a lasat loc unui colaj haotic de actiuni individuale.
Ansamblul rezidential celebreaza luxul si izolarea.
Cladirea Bucharest Tower Center (August 2008)
Inelul central este privit de asta data dinspre nord: in spatele sirului neintrerupt de blocuri se afla zona centrala. In prim-plan si in stanga, zona verde din nordul orasului, in plan secund, Piata Victoriei, o gigantica intersectie la intrarea catre centru. Zona de nord ramane in continuare cea mai scumpa, cea mai ravnita si cea mai afectata de speculatia imobiliara.
Asmita Gardens (Aprilie 2009)
Un ansamblu imobiliar din perioada de varf a boom-ului imobiliar de pana in 2008. Privind catre sud (si marginea orasului), principalul element devine uriasul teren liber rezultat in umra demolarilor din epoca Ceausescu. Aici se afa minunata Manastire Vacaresti. Dupa 1990, toate proiectele imobiliare vizand locul au murit; intre timp insa, s-a nascut in mod spontan un ecosistem complex, un fel de delta in mijlocul orasului. Proiectele de prezervare si punere in valoare a unui loc cu potential urias se lupta acum cu cele speculative.
Catre nord, panorama orasului, presarata cu accentele inalte complet necorelate intre ele. In stanga, muntele construit al Casei Poporului.
Blue Tower (Aprilie 2012)
Primul val al suburubiei postsocialiste a fost cel al oamenilor care se saturasera de locuit la bloc si au cautat paradisul vilei de tip american in verdeata. Intre timp, suma visurilor individuale a dat nastere cosmarului colectiv al densitatii si lipsei de intimitate, al ambuteiajelor si lipsei de functiuni si viata urbana.
Cresterea preturilor la terenuri si saturarea zonei centrale au dus insa in ultimii ani la intensificarea constructiilor; resturi de zone rurale se invecineaza acum nu doar cu vile inghesuite, ci si cu blocuri si cladiri de birouri, centre comerciale sau insertii tertiare izolate. Periferia bucuresteana cunoaste acum o densificare in absenta urbanitatii.
Expozitia Zeppelin
Ultimul etaj. Bucuresti: cartare fotografica, 2004–2012
10–30 octombrie 2012, Muzeul National de Arta contemporana Bucuresti
Proiect cultural finatat de catre Administratia Fondului National Cultural
www.ultimul-etaj.ro. Navigare deasupra orasului
Situl recenzeaza o mica parte din imagini. Munca continua insa pentru a putea transpune intreaga baza de date (cateva zeci de mii de imagini si aproximativ 80 de cladiri / puncte de observatie) intr-o forma accesibila on-line.
Pagina de Facebook Ultimul etaj – aici.
