O interventie invizibila din exterior, delicata si complet reversibila pune in valoare Bastionul Postavarilor din Brasov si creeaza un spatiu interior complex si o noua relatie a ansamblului cu orasul.
In 2008, in cadrul programului de reabilitare si reconversie a incintei fortificate a cetatii Brasovului, am inceput sa lucram la restaurarea Bastionului Postavarilor.
La acea data, exista un proiect mai vechi, ce raspundea ideii initiale a beneficiarului de a restaura bastionul si de a-l inchide cu un capac de policarbonat cu scopul reconversiei spatiului intr-o cafenea.
Pe masura ce avansau lucrarile de consolidare, in urma sapaturilor, au aparut urmele zidului vechi de incinta si urme ale unor constructii care la un moment dat au parazitat turnul. Mai tarziu s-au descoperit fundatiile unui turn mai mic adosat vechiului zid care traverseaza bastionul.
Toate aceste urme au modificat tema de proiectare. In plus, acoperirea cu policarbonat sau sticla presupunea consolidarea cu beton a coronamentului bastionului. O centura inelara de beton ar fi trebuit sa preia incarcarile rezultate din montajul structurii metalice a invelitorii. Ar fi rezultat alterarea majora si ireversibila a substantei, structurii si imaginii bastionului.
Am optat pentru o solutie reversibila si cat mai putin intruziva. Asa am ajuns la concluzia montarii unui turn interior independent care sa nu afecteze din punct de vedere structural bastionul si care sa adaposteasca o cafenea si un punct de informare turistica. Bastionul Postavarilor a fost restaurat (inclusiv reconstruirea a doua dintre drumurile de straja) si si-a pastrat independenta fata de noua constructie. Noul turn da un sens functional operatiei de restaurare, creand un loc activ intr-o zona splendida, insa destul de putin folosita a centrului vechi si este complet invizibil din exterior, deci nu agreseaza imaginea istorica.
Geometria si golurile noii constructii sunt relationate direct cu gurile de tragere si drumurile de straja ale bastionului. Intre acesta si turnul nou se stabileste o relatie spatiala complexa. Constructia noua face de fapt posibila perceptia interioara a bastionului pe toata inaltimea sa. Se naste un spatiu intermediar neacoperit, un loc ambiguu si transparent – in interiorul bastionului insa in exteriorul interventiei noastre. Relatia cu orasul de reordoneaza: prin gurile de tragere accesibile prin reconstruirea drumurilor de straja poate fi perceput orasul, iar din cafenea sunt vizibile aceste guri si, intr-un plan mai indepartat, fragmente decupate din context. Nisele gurilor de tragere se integreaza in noua arhitectura. Turnul nou instalat devine mecanismul care il ajuta pe vizitator sa parcurga bastionul si sa experimenteze o noua relatie cu orasul si de fapt nu are sens fara raportarea la geometría, perforatiile si textura monumentului.
Se stabileste asa cum spuneam o dubla relatie spatiala, tinand atat de parcursul fizic intre cele doua obiecte cat si de legaturile vizuale surprinzatoare si complexe. Bastionul poate fi prefigurat si reconfigurat cu ajutorul noului turn.
Acesta din urma este realizat, cu exceptia fundatiei, din otel. Nu exista o separare neta intre structura si inchidere. Un sistem de stalpi din teava patrata de otel, prins intr-o retea de rigle din cornier este inchis si in acelasi timp contravantuit de panouri de 75×300 cm din otel Cor Ten. Planseele sunt realizate din tavi de tabla cutata umplute cu beton armat (pe principiul placilor cu cofrag pierdut).
Singurul material aparent de constructie, atat la interior cat si la exterior il constituie panourile de otel Cor Ten. Diferentele de textura apar la nivelul planseelor unde panourile sunt amprentate din motive de siguranta a utilizarii si la nivelul plafoanelor unde panourile sunt perforate pentru a lasa sa patrunda lumina artificiala.
Alegerea otelului Cor Ten a fost determinata in primul rand de dorinta de a reinterpreta un spirit si o memorie a locului ce nu tin, in opinia noastra, doar de forma si materialitatea ce au ajuns pana la noi. Bastionul a fost construit pentru aparare, era un loc in care se fierbea smoala, se pregateau galeti cu ulei incins si ghiulele.
Gurile de tragere erau gandite in asa fel incat aparatorii sa fie cat mai protejati si in acelasi timp sa faca cat mai multe victime. Zidurile erau burdusite de ghiulele in timpul bataliilor. Ne imaginam vacarmul, mirosul si fotogramele unei lupte. Intr-un asemenea loc trebuia sa propunem un info-cafe care sa povesteasca istoria fortificatiilor din Brasov. Cum sa bei cafea linistit si in acelasi timp sa fii constient ca te afli intr-o fosta oala sub presiune?
Materialul care putea sa redea in limbaj contemporan presiunea si inconfortul unui asemenea loc era otelul. Am vizitat in prealabil camera de plumb a lui Joseph Beuys din Caixa Forum, Madrid. Acolo te simti claustrofob, angoasat si deprimat dupa numai 5 minute de vizita. In cazul nostru, senzatia a fost distorsionata si oarecum indulcita de golurile care stabilesc relatia cu bastionul. Dar senzatia spatiului in care esti inconjurat de otel Cor Ten ramane suficient de puternica. Rezonanta spatiului, sonoritatea lui si iregularitatile oxidului te duc cu gandul la zanganitul de arme. Am construit un turn de asediu in miezul unui bastion de aparare, un oximoron care vrem sa functioneze la nivelul relecturarii spatiului ramas intre cele doua coji verticale.
Drumurile de straja reiau pozitia si geometria de baza a celor originale (din care nu au mai ramas decat urmele din peretii bastionului) si sunt realizate din podina de lemn de fag montata pe o structura metalica intr-un sistem in care consolele INP 100, montantii verticali din otel patrat si mana curenta din profil C de tabla ambutisata compun practic un singur obiect. Panourile de inchidere din tabla expandata, folosite atat pentru drumul de straja cat si pentru scara altereaza imperceptibil relatiile de transparenta din acest loc “intre”: intre vechi si nou, intre otel si tencuiala, intre nise impuscate in zidarie si ferestre de mari dimensiuni decupate in turnul de Cor Ten.
Geometria generala a noii constructii preia directiile zidului vechi de incinta si respecta reperele de pozitie ale urmelor istorice, strecurandu-se printre ele cu sprijinele verticale si extinzandu-se prin console deasupra lor.
Turnul porneste de sub cota accesului, dintr-o sapatura semicirculara care pune in evidenta fundatiile vechiului zi de incinta, intrerupt ulterior de constructia bastionului. Zidurile vechi din demisol au fost lasate netencuite, la fel ca si coronamentele fundatiilor care au ramas descoperite in planul pardoselii de la cota de acces. Se pun astfel in valoare toate urmele majore care compun palimpsestul numit Bastionul Postavarilor.
Importanta in strategia de proiectare a fost si reversibilitatea interventiei. Cu exceptia fundatiei, intreg turnul poate fi demontat fara a afecta bastionul, daca in viitor se va dori revenirea la configuratia initiala. Mai mult decat atat, turnul metalic este complet reciclabil. Atat panourile de Cor Ten cat si structura verticala se pot recupera integral.
Accesul actual in bastion este provizoriu, fiind adaptata o gura de tragere pentru a conecta monumentul cu pietonalul de sub Tampa. Intr-o a doua etapa se va realiza un parcurs, recuperand traseele drumurilor de straja care legau bastionul Cojocarilor cu restul fortificatiilor. Prin aceasta interventie se va redeschide publicului intrarea originala aflata spre interiorul cetatii.
