21 ianuarie – 21 februarie 2016 @ Muzeul de Artă din Cluj-Napoca
Expoziția organizată de Institutul Polonez din București conține 52 de afişe create între anii 1939-2014 și selectate din colecția lui Krzysztof Dydo. Acest renumit expert în arta afişului, autor a nenumărate publicaţii dedicate acestei teme și co-fondator al Galeriei Afişului din Cracovia deține cea mai mare colecţie privată din Polonia, care numără peste 20.000 de afişe, și-a prezentat până acum colecțiile în peste 350 de expoziții, în majoritatea țărilor Europei, precum și în Australia, China, Iran, Canada și SUA.
Foto: Sebastian Kubica
Selecția prezentată la Cluj-Napoca este compusă din două părţi distincte:
- afişe dedicate anilor 1939-1945, izbucnirii războiului, masacrului de la Katyń, lagărelor de concentrare, revoltei din Ghetoul din Varşovia şi Insurecţiei Varşoviene
- afişe din perioada 1955-2014 dedicate apărării păcii, conflictelor internaţionale şi diferitelor forme de terorism contemporan.
Sunt lucrări ale unei întregi pleiade de artişti polonezi, din diferite generaţii, care formează aşa-numita Şcoală de Afiş Polonez, printre aceştia aflându-se artişti renumiţi precum Henryk Tomaszewski, Tadeusz Trepkowski, Andrzej Pawłowski, Maciej Urbaniec, Marian Nowiński, Jan Sawka, Rafał Olbiński, Janusz Stanny, Tomasz Bogusławski, Franciszek Starowieyski sau Sebastian Kubica.
Istoria complicată a Poloniei a făcut ca aceasta să acţioneze întru apărarea păcii prin toate mijloacele posibile, inclusiv prin intermediul creaţiilor artistice, din rândul cărora face parte şi afişul. Afişul care militează pentru pace, afișul anti-război, care luptă pentru dezarmare, care atrage atenţia asupra atrocităţilor războiului şi avertizează împotriva lor, care semnalează conflicte vechi sau nou apărute, care condamnă terorismul şi orice agresiune internaţională a devenit cu timpul un fel de specialitate poloneză. Având în vedere faptul că afişul este una dintre formele de artă cele mai atractive pentru privitor, implicarea acestuia în condamnarea războiului şi apărarea păcii a avut în primul rând – şi are încă – un sens adânc, nu doar artistic.
