16.07 – 12.09.2026 la /SAC @ MINCU Gallery (UAUIM, str. Academiei 18-20, București).
deschidere: joi, 16.07., orele18-21
În plină febră a celei mai importante competiții sportive, /SAC – Spațiul de Artă Contemporană mută jocul la /SAC @ MINCU GALLERY, cu expoziția internațională de grup „Ofsaid. Planuri, goluri și puncte / Offside. Plans, goals and points”, al doilea capitol al programului curatorial „Tensiuni în ritm / Rhythmic Stress”.
artiști: 111invers1, Kader Attia, Justin Baroncea, Ioana & Matei Branea, Ion Bîrlădeanu, Pelle Cass, Sergiu Chihaia, Iulian Cristea, Nicolae Comănescu, Călin Dan, Willi Dorner, Anca Vintilă Dragu, Marcin Dudek, Harun Farocki, Neville Gabie, Dimitrie Luca Gora, Douglas Gordon & Philippe Parreno, Dumitru Gorzo, Camille Henrot, Miloš Jovanović, Hortensia Mi Kafchin, Michael Kliën, Mauricio Limón, Andrei Nițu, Linda Ottosson, Anri Sala, Karin Sander, Șerban Savu, Sandra Schäfer, Mara Schlecht, Massinissa Selmani, Denis Starkovsky, Mircea Suciu, Rebeca Ulici, Mihai Zgondoiu
curator: Alex Radu
design grafic/expozițional: Justin Baroncea, Horia Lungescu, Ioana Naniș, Larisa State
asistență producție: Răzvan Țurcanu
echipa /SAC: Iulian Cristea, Lidia Dobrea, Anne Marie Lolea, Elena Maxemciuc
Expoziția este organizată de /SAC – Spațiul de Arta de Contemporană și poate fi vizitată până pe 12 septembrie la /SAC @ MINCU GALLERY (str. Academiei nr. 18-20) de luni până sâmbătă, între orele 14 și 20. Mulțumiri Ambasadei Suediei, Institutului Polonez, Institutului Francez, Goethe-Institut, Institutului Cervantes, Forumului Cultural Austriac și Cărturești Modul pentru sprijinul acordat.
Ofsaid. Planuri, goluri și puncte
un pre/text de Alex Radu
Într-un moment în care mare parte din atenția globală este co-mutată pe o competiție sportivă (Turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal), propunem o meditație asupra rezonanței si rezilienței. Dacă prima expoziție a programului curatorial al /SAC @ MINCU GALLERY a explorat „Rhythmic Stress” ca pe o descărcare a fluxurilor individuale și a respirației „în lume”, cea de-a doua expoziție propune o continuare fluidă către mecanica grupurilor și efortul colectiv. Trecem de la „cum respirăm” la „cum ne corelăm mișcările” pentru a produce și înțelege forme/spații și ritmuri/reguli comune, dimpreună.
Sportul de echipă (precum și, mai general, munca și creația colectivă), perceput ca „arhitectură vie”, devine metafora supremă a con-lucrării. Terenul de joc este activat prin reguli care dictează fluxuri, colaborări și co-prezențe; acestea devin coregrafie și creează „geometrii de lucru” in/vizibile. Este o formă de „sym-poiesis” (Donna Haraway), o „facere-împreună”, un joc în care rezultatul nu aparține niciunui individ, ci întregului.
Această abordare rezonează cu modul în care preocupări comune din discipline artistice diferite (artele vizuale și cele performative, filmul și arhitectura) co-există și con-lucrează în cadrul acestui program curatorial.
Explorăm competitivitatea, dar o facem prin filtrarea mizei care aduce suferință, propunând o distincție clară între Competitivitate și Polarizare-Agresiune-Toxicitate. Ne interesează ce ne desparte și ce ne aduce împreună, co-prezențe, diversitatea și togetherness-ul, pluralitatea care revendică performativ spațiul public (Judith Butler) dar și acea dimensiune de playfulness regăsită în joc. Pe de altă parte, competiția rămâne generatoare de stres ritmic: vorbim, de exemplu, despre ritmul efortului, despre alternanța între repaus și intensitate maximă, despre presiunea timpului, echivalent al deadline-urilor din arhitectură sau al ritmurilor cadrelor în film. Însă acest „stres” al ritmului este tocmai ceea ce permite individului să simtă prezența celuilalt, transformând rezonanța dintr-un simplu ecou într-o vibrație responsivă (Hartmut Rosa). Titlul însuși, Ofsaid, reprezintă un moment de tensiune în ritm, o „eroare” de poziționare care alterează-oprește fluxul, forțând o re-evaluare in compoziția grupului.
Căutăm acel „compoziționism” (Bruno Latour) capabil să construiască o lume comună fără a recurge la polarizare-agresiune, pentru că „civilizația este un performance, un construct fragil susținut prin iluzie împărtășită, obicei și necesitate” (Charles Moore, pentru expoziția /SAC „Notes from Underground” la Malmaison). Trăim o contemporaneitate a diferențelor într-o lume care ne polarizează, un sistem care tinde să ne pună în competiție mai degrabă decât să ne ghideze spre a ne percepe ca parte din compoziții antropo-socio-politice și compoziții human-nonhuman (referință la expoziția /SAC „Individual All-Around” la Timișoara Capitala Culturală Europeană 2023).
Ar trebui să ne planificăm viitorul în cadrul unei agregări reimaginate a diferențierilor noastre (Terry Smith), o alternativă la universalismul omogenizator prin îmbrățișarea acelei Mondialité (conceptul lui Édouard Glissant explorat de Hans Ulrich Obrist), o deschidere globală care nu șterge particularitățile, ci le pune în dialog. „Terenul”, spațiul expoziției, un spațiu al togetherness-ului și al reprezentărilor, poate transforma stadionul/arena dintr-un loc al capturii într-un laborator de coregrafie socială (Michael Kliën), cu corpuri „arhive politice” (Paul B. Preciado) re-mapate/re-curatoriate, „poluate”/„contaminate” constant de norme și interacțiuni, de istoriile întâlnirilor noastre (Anna Lowenhaupt Tsing). Mişcările noastre transformă calitativ spațiul comun în sine (Erin Manning), iar co-ritmurile sunt forța de frecare din relații, o forță care produce energie.
Și, desigur nu întâmplător, în paralel cu o geometrie-gramatică vizuală arheologică a lui Aby Warburg, acest text curatorial pentru o expoziție viitoare își propune să construiască „geometrii de lucru” in/vizibile (în zoom-in/zoom-out) între citate-discursuri contemporane și expoziții-preocupări-explorări (colaborative) ale /SAC în diferite spații-contexte, urmărind o coerență programatică ce forează intersecția dintre artă/reprezentare și viața individuală și colectivă.
Fb event
