Cetatea Alba Carolina – o poveste despre distrugerea patrimoniului mondial cu finantare europeana si sub pretextul valorizarii culturale.
Nu demult, in numarul 93 al revistei, atrageam atentia asupra unei interventii cel putin discutabile operata la nivelul unuia dintre cele mai valoroase situri istorice din Romania, Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia, reper in ceea ce priveste citadelele Vauban.
Textul anterior contesta mai ales conceptul proiectului elaborat de catre arh. Gheorghe Lancrajan-Franchini contrar principiilor promovate pe plan european. Cele doua tendinte majore referitoare la amenajarea spatiilor de asemenea factura si ignorate in mod flagrant in cazul de fata sunt: 1) limitarea traficului auto in centrele istorice, favorizand deplasarea nepoluanta cu valente crescute in ceea ce priveste socializarea (mers pe jos ori cu bicicleta) si 2) conservarea si multiplicarea zonelor plantate si mai ales a arborilor.
Din pacate, vegetatia valoroasa din cetate a continuat sa fie eliminata abuziv (fara autorizatie de la Agentia de Protectie a Mediului si fara existenta vreunui PUZ). Plantatiile de aliniament de pe strazile din interiorul cetatii (Ecaterina Varga, Pacii, Mihai Vitezul, Nicolae Iorga) si palcurile de arbori din zona Catedralei Catolice au fost distruse in intregime, iar, pana in prezent, Parcul Custozza a fost taiat pe sfert, urmand probabil sa fie ras complet pana la aparitia acestui articol.
La acestea se adauga terfelirea siturilor arheologice suprapuse in zona de interventie. Conform declaratiilor din faza de inceput a lucrarilor, autorul si promotorii proiectului luasera in calcul posibilitatea descoperirii vestigiilor, promitand punerea lor in valoare. Aceasta s-a tradus insa prin scormonirea lor cu excavatorul si expunerea libera in fata intemperiilor urmata de acoperirea cu dale importate din China. Printre elementele scoase la iveala astfel se numara castrul roman ce a adapostit efectivele Legiunii XIII Gemina (sit de importanta nationala, cu gestiune speciala), templul dedicat zeitei Nemesis (cladire cultica foarte rar intalnita in castrele de legiune, considerata cea mai importanta descoperire arheologica autohtona din ultimul deceniu) si mormintele medievale din zona catedralei romano-catolice. Conform declaratiilor reprezentantilor Muzeului Unirii, sub Parcul Custozza, care urmeaza a fi escavat dupa definitivarea defrisarii, se afla ruinele Praetorium-ului roman, care probabil vor avea aceeasi soarta.
Pe scurt, pentru crearea unei ambiante artificiale, care nu are vreo legatura cu situl respectiv in niciuna dintre fazele evolutiei sale pana in prezent, continua sa fie distruse elemente esentiale de istorie urbana. Proiectul nu a fost supus consultarii publice si nici nu a trecut prin Comisia Tehnica de Urbanism deoarece documentatia a fost DALI si nu PUZ, asa cum ar fi fost necesar in cazul unui sit urban de clasa A. In plus, avizul Ministerului Culturii si Cultelor vizeaza doar reabilitarea pavajelor, a mobilierului urban si a sistemului de iluminare. La randul ei, autorizatia de constructie nu face vreo referire la situl arheologic care fi necesitat supraveghere speciala si descarcare de sarcina anterior oricarei interventii.
Culmea, lucrarea este finantata majoritar din fonduri europene (FEDR – Fondul European de Dezvoltare Regionala, gestionat de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului). Conform comunicatului oficial al MDRT din 24 februarie 2011, obiectivul general al proiectului este “restaurarea si conservarea patrimoniului cu potential turistic […] pentru cresterea economica a municipiului, dar si a regiunii din care acesta provine”.
Pentru aplanarea scandalului rezultat, autoritatile locale au initiat o licitatie publica pentru elaborarea „PUZ
Corelarea sitului istoric Alba Carolina cu traseele urbane latura Vest – Alba Iulia”. Anuntul a fost publicat foarte discret pe SEAP in data de 1 iunie si apoi retransmis doar la nivelul filialei OAR Alba. Temenul limita pentru depunerea propunerilor este 27.07.2011, ora 10:00. In urma concursului nu este prevazut vreun premiu, in schimb castigatorului ii este acordat contractul de servicii, „in mod evident”, aceasta nereprezentand totusi o obligatie a organizatorului. Juriul va fi stabilit prin dispozitia primarului municipiului Alba Iulia.
Pentru mai multe detalii: http://licitatiipublice.clubafaceri.ro/licitatie/puz—-corelationarea-sitului-istoric-alba-carolina-cu–184012.html
Post-scriptum. Absurdul tragic al noului spatiu public romanesc
Text: Stefan Ghenciulescu
Dincolo de construirea unei imagini pseudo-istoice cuplata cu distrugerea istoriei adevarate, urbanism non-democratic si altele de acest fel, recunosc ca m-a fascinat la tot acest proces absurdul atat de profund romanesc al modului in care reusim sa preluam, sa golim de sens sau chiar sa dam un sens diametral opus unor termeni si principii din practica contemporana.
Multa lume, printre care si echipa Zeppelin, propune tot felul de proiecte si strategii alternative pentru non-spatiul public din Romania. Printre instrumentele acestor proiecte se numara si asa-numita „mineralizare” sau conceptul de „shared space”. Insa prin mineralizare am inteles intotdeauna transformarea unor locuri inaccesibile si moarte in spatii publice si active, lucrand de obicei asupra maidanelor ingradite sau nu din orasele noastre si neatingandu-ne niciodata de copaci. Iar ”shared space” inseamna in practica urbana internationala pur si simplu domolirea traficului auto intr-o zona, astfel incat masinile sa poata coabita cu pietonii. Mai simplu, un fel de semipietonal, atunci cand vrei sa scapi de cat mai multe masini, insa nu le poti totusi scoate pe toate.
Ei bine, la Alba-Iulia se preiau acesti termeni si se intelege mineralizarea ca distrugere a unui parc si taierea masiva de copaci, iar „shared space” drept o operatie in care intr-un spatiu pietonal se introduc masini si parcaje. Foarte tare. Pana acum, operatiile distructive se prevalau de „modernizare”, fluidizarea traficului”, „atragerea investitorilor”…. acum incepem sa le travestim in operatii in spirit european. Si sa le facem astfel mai digerabile. Ingrijorator.
