Fackelmann-Biserica Catolica Orsova 1976

Text critic: Marius Miclăuș

Inaugurat în 1976
Arhitect Hans Fackelmann, sculptor Peter Jecza, pictor Gabriel Popa

Text: Marius Miclăuș
Foto: Ștefan Tuchilă, Marius Miclăuș
Foto și prelucrarea imaginilor de arhiva: Dan Purice

 

23 septembrie 2018…

Ma apropii (a cata oara cu emotie?) de textura timpului gravat pe suprafata de beton aparent a Bisericii din Orsova a lui Hans Fackelmann… si ma intreb continuu daca într-adevăr clădirea a implinit 40 de ani de viata.

Cofrare (foto: Marius Miclăuș)

 

Lumina echinoctiului curge si slefuieste in continuare monovolumul masiv in fata caruia nu poti sa nu te intrebi, cum a fost realizat, cum s-a turnat fara sa se vada rosturile, și cata munca, inspiratie si mestesug se află in spatele acestei emotii.

Ce as putea sa scriu despre acest obiect / sculptura / arhitectura?, mai mult decat ce traiesc in fata-i?….

Se suprapune o amintire din anii ’90 din cadrul unui atelier de desen de la facultatea de Arhitectură din Timișoara, atelier condus de către Stefan Bertalan, monumentalul artist din grupul Sigma. Nu prea stiam noi, studenti fiind, cine era el cu adevarat  și cum a impregnat indirect, dar consistent, perioada nasterii acestui obiect de arhitectura si arta al anilor ’70. Însă mi-a rămas în minte cum ne vorbea despre cunoaștere și construire prin desen : „daca vreti sa intrati cu adevarat intr-un obiect, desenati-l…dar nu asa, oricum, intrati prin desen in viata lui…iar linia sa simta asta….”

Detaliu – mâner ușă de acces în biserică (foto: Marius Miclăuș)

 


O caut dupa turla, este anuntul, este semnul, sau ”balamaua” care in plan articuleaza rotatia dintre corpul bisericii si casa parohiala. O tusa compozitionala care se regaseste si in sectiune : casa – necesitatea imediata -, se scufunda pentru a da forta verticale. În același timp însă, formeaza și baza, orizontala compozitionala. Textura cofrajului este verticala la nivelul conturului bazei si devine orizontala la nivelul cornisei, un detaliu ce indică ideea profunzimii gandului din spatele edificiului.

Doar doua materiale – lemn si beton aparent….

Urci spre platforma de acces (ca spre orice edificiu eclezial care se respecta). Această platformă sustine volumul masiv și sculptural al bisericii. Chiar daca intrarea este vizibilă, in fata ta, simti nevoia sa mai studiezi “coaja”… sa observi tamplaria orizontala perfect integrata, detaliile de conectare a lemnului cald cu betonul rugos, modelat de maini de mesteri dulgheri pe care ti-ar fi aproape imposibil sa-i gasesti azi…

Peter Jecza: schițe pentru mânerul ușii de acces în biserică

 

Accesul in biserica, bine proportionat, relationat formal direct cu ritmul sculptural din fatada principala iti da din nou dimensiunea detaliului dus la extrem – foi de cupru inverzit in timp si manere ale usii realizate de acelasi sculptor care mai tarziu va face din acest studiu o tema a lucrarilor sale.

Înauntru te asteapta crucea de lumină. Suspendata ireal, ea filtreaza lumina în permanentă schimbare catre un spatiu in care, independent volumetric și perfect articulat, sta corul. Relatia dintre acces si spatiul principal este mediat de usi glisante care prin functia lor pot deschide orizontal si mai mult libertatea de miscare.

Într-o perspectiva accentuata de unghiul crucii de lumina, se înalță modest crucea fina din bronz, “sprijinita” de lucrarea in marmura pentru altar a aceluiasi sculptor; Peter Jecza a realizat inclusiv mobilierul fix al altarului, perfect integrat stilistic, în timp ce Fackelmann și-a rezervat pentru el proiectarea banchetelor (in minunate detalii de imbinare ce le confera suplete si eleganta), lampilor cu picior de la nivelul corului, precum și ascunderea inedita a sistemului de incalzire in baza peretilor dubli din spatiu principal…ca sa nu amintim decat cateva. Complet neobisnuita, dar rafinat integrata in atmosfera interioara, Calea Crucii, realizata de catre artistul Gabriel Popa (invitat in echipa de catre Jecza) determină o bandă orizontală îngustă ce amplifica subtil perspectiva.

Hans Fackelmann, sau “barbatul faclie” cum il numeau colegii si studentii, arhitect prin excelenta, profesor dedicat, era dispus la eforturi considerabile pentru ca desenul sa devina realitate.

Plin de verva si culoare, era mai mereu pe santier. Dealtfel, se stie, turla de la Orsova este de fapt o a doua versiune: prima a fot demolată la dorinta arhitectului, deoarece sincopele din urnare afectaseră calitatea vizuală a betonului aparent.

Despre echipa de proiectare ar mai fi de spus cateva lucruri : cred ca genialitatea lui Fackelmann se regaseste și în felul în care a stiut sa isi construiasca un suport profesional de exceptie, care l-a inclus, alături de Jecza, și  pe Victor Gioncu – unul dintre cei mai mari ingineri constructori pe care i-a avut, după părerea mea, Romania ; creativ, extrem de intuitiv, sintetic si practic, un profesionist de exceptie si un profesor cum si-ar dori orice generatie de arhitecti. Pentru ca, da, preda structuri arhitectilor si avea capacitatea de a face inclusiv critica de arhitectura…

Se mai suprapune, brusc, o amintire ceva mai recenta in care regretatul profesor Gioncu imi evoca entuziasmul cu care a primit de la Fackelmann, vestea ca vor face o biserica la Orsova. Era o veste aproape ireala: cum, in epoca demolarii, aveam sa facem o biserica noua? Un program atat de “liber”, pe fonduri germane[1]*, cu limitari aproape inexistente….si pe un buget generos pentru proiectare si executie?….un vis. “Hansi stia ca putea fi lucrarea vietii lui” mi-a povestit Gioncu.

Peter Jecza: schiță de volumetrie

 


Peter Jecza a fost un sculptor al esentelor si al sintezelor, un visator cu picioare bine infipte in materie, un artist mai cunoscut in strainatate decat in Romania pentru lucrarile lui mai mici. Si asa cum spunea Sorina Ianovici-Jecza in catalogul dedicat acestuia și editat in anul 2000, “Arta monumentala, care reprezinta o sectiune importanta a sculpturii sale, a ramas “acasa”. La fel s-a intamplat cu sculptura religioasa, nu doar necunoscuta, dar chiar voluntar ascunsa, pentru ca tangenta cu biserica catolica era un potential pericol”…

Am avut privilegiul de a mă scufunda in arhiva familiei sculptorului Jecza, fascinația și fericirea de a descoperi arhitectura din schitele sale, studiile nemaisfarsite asupra fatadelor, machete si inscrisuri dimensionale, materiale.

Cata unitate in echipa multidisciplinara tradează toate aceste lucruri ! In jurnalul lui, Peter Jecza nota “ Cu Hans Fackelmann, arhitectul care a primit comanda bisericii, prieten si colaborator excelent, am lucrat mai multi ani. Forma bisericii se nastea in mainile mele ca o sculptura: ideea de inaltare, prin trepte, de pe relieful fatadelor, raportul luminii cu volumele, totul a fost simtit, gandit, prelucrat in atelierul meu si transpus apoi in calcule si schite de arhitectura… Pentru mine, biserica ramane o Opera inchegata intr-un sens al credintei.”**

Faptul că Jecza a fost implicat de la început și în mod esenițial în proiectul de arhitectură nu este ndeobște cunoscut. O demonstrează însă, dincolo de citatul mai sus, schițe preliminare de volum și plastică a fațadei din arhivă.

Pentru a înțelege și mai bine nu doar rolul fiecărui membru în parte, ci cât de fertilă a putut fi această colaborare, colaborarea pentru fiecare dintre ei și pentru opera de arhitectură, va invit sa vizitati ultima lucrare in aceeasi formula, cea de dinainte ca Fackelmann sa se stinga din viata: Biserica din Dumbravita.

 

Mulțumiri

Se cuvine sa fac o reverenta doamnei Sorina Jecza pentru sprijin si pentru oferirea maginilor din arhiva familiei

 

Bibliografie

Arhiva familiei Jecza
Ileana Murgescu, „Arhitectul Ioan Fackelmann. 1933-1979” în Arhitectura, 1979, nr. 5, pp. 7-8
Liviu Voștinaru, „Orașul Nou Orșova” în Arhitectura, 1981, nr. 4-5, pp. 60-63
***, „Centru de cult romano-catolic de la Orșova”, Arhitectura, 1990, nr. 1-6, pp. 70-73
JECZA – Sculptură / Skulpturen, catalogul lucrărilor 1963-2000, Ideea Design and Print 2000/ p 147 **, p. 244
Vlad Gaivoronschi, Rudolf Gräf, Otilia Hedeșan et al., Proiectul 5060 : Universitatea de Vest din Timișoara Project 5060 : West University of Timișoara, Editura Universității de Vest, 2014

 

Notă biobibliografică (extrasă și adaptată din volumul Proiectul 5060)

Hans Fackelmann (30 iulie 1933 – 27 noiembrie 1979) : originar din Macea (jud. Arad). Hans Fackelmann urmează cursurile elementare
în comuna natală, după care devine elev al prestigiosului liceu teoretic ,,Moise Nicoară” din Arad, absolvind în anul 1952. Între anii 1952
– 1958 urmează Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București.
După obținerea diplomei de arhitect, din 1958 până în anul 1970, funcționează ca arhitect proiectant în cadrul Institutului de Proiectări Timișoara D.S.A.P.C. (Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor), ulterior I.P.R.O.T.I.M.
Din 1970 până la sfârșitul vieții este conferențiar în cadrul Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Construcții, secția de Arhitectură. În anul 1970 este ales vicepreședinte al Uniunii Arhitecților din România.

[1] Fondurile au venit din partea Asociatiei Caritas din Freiburg, Germania, ca urmare a constructiei Barajului de la Portile de Fier in anii 1971- 1972 ce a dus la inundarea a 13 localitati si mutarea Orsovei de jos, deci și la pierderea mai multor lăcașe de cult

1