Text: Ștefan Ghenciulescu, Irina Tulbure, co-curatori
E o casă terminată acum? Nu, e din anii ’50 sau ’70! Construim o arhivă de arhitectură (mai ales românească) din secolul XX – cu fotografii și texte noi, planuri redesenate vectorial + arhive și articole vechi.
Jos de pe piedestal, înapoi în atelier.
Ca și în cazul literaturii (sau al muzicii), pentru multă lume, arhitectura istorică și arhitectura de acum intră în sertare foarte diferite. Sigur, iubim arhitectura veche, îi admirăm pe înaintașii noștri, recunoaștem că „de acolo venim și noi”, să o cunoști face parte din cultura profesională, dar și din bagajul oricărui om cât de cât cultivat. Cumva însă, producția contemporană pare totuși din altă poveste. Asculți Mozart, dar e un capitol încheiat, vezi bine; e istorie, nu e de acum.
Oamenii din teatru sunt mult mai relaxați, ba chiar devin obsedați în a reinterpreta, re-contextualiza producția istorică. Pe unii îi enervează să vadă spectacole cu Romeo și Julieta în blugi, dar majoritatea intre noi acceptă că Șhakespeare e total actual și azi și merită mai mult decât spectacole în costume de epocă.
Cam asta am făcut și noi, la Zeppelin, într-un fel de rubrică punctuală, numită, încă din 2002, „Istoria acum”. Am scos lucrări excepționale, de obicei mai puțin cunoscute, din cartea de istoria arhitecturii și le-am prezentat în revistă în exact același format ca la articolele despre arhitectura de acum: fotografii color, planuri redesenate, texte critice etc. Ne gândeam mai ales la studenți, dar nu doar la ei, și la surpriza de a răsfoi revista, de a vedea o casă extrem de proaspătă, care să pară făcută acum în Japonia sau Elveția și să vadă că e de fapt de acum 70-80 de ani.
Maeștrii noștri devin astfel contemporanii noștri, iar relația cu istoria și cu valorile esențiale una mai firească, mai legată de practică, de „furat meseria” în mod critic și avizat. Nu e însă vorba doar de arhitecți: o prezentare proaspătă te poate face să percepi valoare a unui patrimoniu altfel cu o reputație nu întotdeauna bună și corectă, sau măcar mai echilibrată.
Secțiunea specială de pe e-zeppelin
Dezvoltăm ideea mai veche și trecem de la articol la arhivă on-line. Vedem cum în ultima vreme, arhitectura postbelică, de pildă, revine la modă. Brutalismul e cool, arhitectura din estul socialist la fel, peste tot vezi postări, platforme, galerii etc. Dar: majoritatea acestor materiale se rezumă la câteva fotografii, de multe ori aceleași. Găsești enorm de multe clădiri, dar prezentate sumar. Pe unele site-uri, sunt și planuri și/sau bibliografii, dar cam atât.
Ce vă propunem noi sunt puține proiecte, (deocamdată), dar prezentate în profunzime și din mai multe unghiuri.
Avem astfel aproape întotdeauna:
- texte noi și originale, care vorbesc atât despre arhitectură, spații, compoziție, materiale, cât și despre context și despre modul în care a îmbătrânit clădirea.
- fotoreportajele realizate de către elita fotografilor de arhitectură (din România), care prezintă atât caracterul arhitectural, cât și evoluția, folosirea, relația oamenilor cu clădirea.
- imagini și un pdf descărcabil cu planuri redesenate vectorial
- o arhivă cu „materiale vechi”: reproduceri ale articolelor și fotografiilor de epocă, scan-uri cu planuri originale și alte desene ale autorilor.
Găsiți, astfel, gratis și la un loc, arhive complexe despre clădiri mai vechi, dar de fapt proaspete și admirabile. Exemplele variază, de la cele iconic la unele aproape complet ignorate. Începem și vom pune accentul pe producția românească, dar vom introduce și exemple internaționale.
Foarte important, proiectul nostru urmărește și cartarea stadiului prezent al unui patrimoniu aflat într-un proces de degradare accelerată și promovarea acțiunii urgente și responsabile pentru salvarea acestui patrimoniu.
Mulțumiri
Tuturor colaboratorilor (cercetători, critici, fotografi, celor care au redesenat planuri) dar și persoanelor și instituțiilor care au sprijinit realizarea acestui proiect.
Credite
Proiect cultural susținut de către Administrația Fondului Cultural Național – AFCN
„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”
