Articol revista # 106

 

Integrare urbana a liniei de tramvai din Zaragoza

Post de: Iñaki Alday, Margarita Jover
 

Proiectul biroului Aldayjover este un exemplu excelent de integrare a conceptului de trafic, a unei viziuni la nivel de oras, a spatiului public si a designului de obiect.

Readucerea la viata a tramvaiului

Începand cu anii ’60, ca si în alte orase din Spania, s-a produs o transformare esentiala a sistemului de circulatie din Zaragoza. Anterior, circulatia era redusa si exista o slaba diferentiere între traficul pietonal si cel motorizat.

Tramvaiele supravietuiau cu cateva linii, vehicule si pasageri pana cand industrializarea din ultima parte a anilor ’50 a asociat progresul cu automobilele si marile bulevarde asfaltate. În Zaragoza, bulevardul principal Paseo de la Independencia a ajuns sa cuprinda 12 benzi ca omagiu adus modernitatii, starnind aplauze în presa vremii. Pana în anii ’70, tramvaiul din Spania a încetat sa existe, cel din Zaragoza fiind printre ultimele care au disparut. 

În anii ’70 Zaragoza era dominata de vehicule private care parcau pe strotuarul principal al bulevardului Gran Via. În anii ’90, aceasta prioritate acordata traficului cu masini a fost inversata în Zaragoza si s-au realizat reabilitari în piata Plaza del Pilar, Strada Alfonso si bulevardul Paseo de la Independencia. Prin eforturile combinate ale candidaturii pentru EXPO 2008, s-au amenajat cursurile de apa, s-a instalat o fasie de verdeata si benzi pentru biciclete si s-a propus o revizuire radicala a transportului public al orasului.

Un instrument de transformare urbana

Strategia a inclus o retea de transport cu tramvaiul în oras, cu o prima linie care îl traversa de la nord la sud, trecand prin centrul istoric si conectandu-l cu noile cartiere de la ambele extremitati ale orasului, ceea ce a transformat complet dispunerea radiala a transportului public. Pe langa aceasta, linia de tramvai a devenit o oportunitate pentru transformarea urbana. Ocuparea unei parti a carosabilului a implicat o pacificare a traficului, transferarea circulatiei de tranzit catre noile artere ocolitoare si acordarea de prioritate transportului public, datorita platformei separatoare care garanteaza o miscare fluida, fara interferenta traficului.

Aceasta schimbare a prioritatilor a permis recuperarea spatiilor pietonale, reformarea unor artere (paseos) obsolete si, datorita caracterului esentialemente longitudinal al liniei de tramvai, aducerea de solutii la problemele de continuitate a zonelor pietonale. Aceeasi logica a facut posibila încorporarea sistematica a unei benzi pentru biciclete pe toata lungimea traseului. 

Integrare urbana si încorporarea spatiului public prezinta toate tipurile de logica de care are nevoie un oras: pietoni – biciclisti – transport public – vehicule private; rezidenti – comercianti – vizitatori; istorie – cultura – evolutie urbana – vegetatie – apa. Cu alte cuvinte, o integrare care, printr-un tratament sistematic al spatiului public, stabileste culoare “verzi” atat de circulatie cat si de spatii de odihna, minimalizand exceptiile si accidentele. Spatiul public a fost transformat într-o scena cu diferite utilitati. Atunci cand este folosit zilnic pentru a merge si a se întoarce de la serviciu, acesta încurajeaza o activitate intensa, care devine lenta însa în cursul weekend-ului. În alte momente poate fi folosit pentru evenimente publice, cum ar fi un targ de carte.

Continuitate si prietenie

Planul acorda prioritate utilizatorilor celor mai slabi prin consolidarea continuitatii pietonale si eliminarea frontierelor arhitectonice, prin reamenajarea pietelor si a altor zone principale care au fost izolate de trafic de-a lungul timpului. Statiile urmeaza atat o logica a transportului, cat si una urbanistica. Pe tronsoanele centrale cu alei marginite de copaci reducerea circulatiei auto la o singura banda si trecerea silentioasa a tramvaiului pune capat senzatiei de „înghesuire” a trotuarelor între fronturi si recupereaza de la o fatada la alta un spatiu stradal permeabil la nivel transversal.  

Pentru sectiunea cea mai periferica a traseului s-a gasit solutia amplasarii a doua benzi laterale de vegetatie care urmeaza linia copacilor, ridicandu-se deasupra aleilor pietonale, pentru a le proteja de vehicule. Aceasta interventie da nastere unei simetrii subtile, mentinand cele doua benzi laterale si amplasand la acelasi nivel gazon si copaci. Pe cealalta banda s-au plantat linii de copaci de diferite specii între care s-au instalat zone de odihna. Acestea sunt despartite de traficul pietonal printr-o schimbare de pavaj si o geografie usor de identificat. Aceste “frunze” de lemn, piatra, beton spalat si pluta cuprind chioscuri de ziare, banci si spatii de joaca. 

Catre capatul sudic predomina zona de gazon cu care a fost tratata platforma de tramvai, dorindu-se transformarea bulevardelor din apropiere ale orasului, prin atenuarea zonelor extinse asfaltate si introducerea de spatii verzi în zonele cu caracter preponderent mineral.

Abordarea unei astfel de interventii de la ‘ensanche’ la noile suburbii (si în urmatoarele etape în orasul vechi) a implicat o serie de pavari coerente si elemente urbane la nivelul întregului oras, ceea ce a democratizat calitatea spatiului public, fara a face diferente între diferitele zone ale orasului. Acest proiect reprezinta o prima încercare de a sistematiza elementele urbane, adaptandu-le la noi norme si pornind de la premiza principala de a facilita accesul pentru toti locuitorii.

Statia de tramvai

Destul de diferita fata de tipul de statii “nordice”, care protejeaza de ploaie si acumuleaza lumina solara, statiile de tramvai din Zaragoza creeaza un adapost împotriva soarelui si a caldurii dar si a vantului, elemente climaterice care definesc aceasta zona.

Oferind suficienta umbra, statiile dau nastere unor mici spatii presarate prin oras, caracterizandu-se printr-un acoperis negru, opac, care a fost în mod placut plantat cu gradini sustenabile din plante tipice climatului uscat, pe o baza subtire de pamant care izoleaza interiorul de radiatiile solare. Nu este o structura repetitiva de tip portic, ci mai degraba un baldachin suspendat aparent fara efort deasupra a doua volume vitrate.

Simplicitatea sa aparenta cuprinde toate elementele de conexiune si control – electricitate, cabluri, telecomunicatii si semafoare, eliberand drumul de zgomotul vizual. În timpul noptii ‘dulapurile’ se transforma în felinare, generand o atmosfera speciala. Statia de tramvai se schimba dintr-un spatiu semi-obscur ziua, într-un punct de lumina la caderea noptii.

Photos: José Hevia, Aldayjover

Sari la conținut