LafargeHolcim Awards este cea mai importantă competiție la nivel global în materie de proiectare sustenabilă, recompensând proiecte avansate realizate de profesioniști, precum și idei curajoase ale generației viitoare care îmbină soluții pentru construcții durabile cu excelența arhitecturală. A cincea ediție, care acordă premii în valoare de 2 milioane de dolari. își propune să identifice soluții inteligente pentru mediul urban și mediul construit. Sunt eligibile pentru înscriere online proiectele și conceptele din domenii precum arhitectură, arhitectură peisagistică, design urban, planificare, tehnologie și inginerie civilă și a materialelor, iar participanții se pot înscrie până la 21 martie 2017. Mai multe detalii aici
Iată mai jos cele mai importante aspecte reliefate din etapa europeană a ediției precedente.
Premiile Holcim 2014 pentru Europa
Text: Ștefan Ghenciulescu
Imagini: LafargeHolcim Foundation
Peste 6 000 de viziuni
Premiile Pritzker se dau câte unui om (sau echipe) și ridică în slăvi o carieră, și nu planuri. Premiile Mies van der Rohe primesc câteva sute de propuneri de la experți (și doar din Europa) și premiază pur și simplu ceea ce se consideră arhitectură bună la un moment dat. Premiile Aga Khan celebrează excelența în arhitectura din lumea islamică. Și așa mai departe.
Premiile Holcim își asumă și ele limitarea la o categorie – arhitectura sustenabilă –, în schimb acoperă lumea întreagă. Evenimentul are loc o dată la trei ani, arhitecții sunt cei care își propun lucrările, se fac selecții și premieri pe zone geografice (cu jurii de prima mână), după care acești câștigători mai concurează pentru premiile finale. La această ultimă ediție au fost depuse 6.103 de lucrări, localizate în 152 de țări, ceea ce asigură o excelentă reprezentativitate pentru arhitectura de azi. Mai mult de-atât, nu sunt premiate opere terminate – ca la aproape toate celelalte concursuri –, ci proiecte aflate într-un stadiu avansat și cu o probabilitate mare de realizare. Viziunile curajoase ale arhitecților la început de carieră, ce nu au neapărat o aplicabilitate concretă și imediată, sunt premiate în cadrul secțiunii speciale „Next Generation”.
Antistarhitectură și sustenabilitatea de dincolo de clișee și indici
Un lucru e imediat clar când privești (absolut toate) premiile din Europa: acestea sunt la ani-lumină de formalismul și obsesia pentru obiectul spectaculos care stau de obicei în prim-planul mediatizării arhitecturale. Delirului de tip Dubai (sau China – deși în China începe să fie și o arhitectură de o cu totul altă factură) i se opune aici o concentrare asupra procesului, a strategiei, a arhitecturii ca sistem de ordonare spațială și coordonare a unor acțiuni complexe. Și unde mai e arhitectura aici? Ei bine, arhitectura aici e uneori foarte puțin vizibilă, însă prezentă în mod fundamental.
Ca să departajezi peste 600 de propuneri, cu scări, programe și proceduri enorm de diferite, îți trebuie un foarte bun set de criterii. De fapt, setul de criterii ar fi meritat discutat mai mult decât avem loc aici, pentru că el servește ca bază pentru concurs, dar și exprimă un fel de punctaj de țeluri pe care Fundația Holcim le-a sintetizat ca fiind esențiale în mod general pentru o practică într-adevăr sustenabilă.
Primul criteriu este cel al inovației (evident), dar și (foarte important) al transferabilității. Standardele etice și echitatea socială vin imediat după aceea și acoperă de la viabilitatea socială și participare până la calitatea condițiilor de muncă și corectitudinea și transparența întregului proces. Resursele și performanța de mediu nu au nevoie de multe comentarii. Sustenabilitatea neeconomică nu este, de fapt, sustenabilitate, astfel încât criteriul nr. 4 este viabilitate economică și compatibilitat. Și, în sfârșit, pentru că vorbim totuși despre arhitectură, despre spațiu, istorie și despre valori culturale, avem criteriul nr. 5: impact contextual și estetic.
Holcim Awards Gold…
…a fost acordat unui proiect care propune un parc antropic – o restaurare a unei arii degradate în timpul erei industriale. Francisco Leiva, Grupo aranea (Spania), și Marco Scarpinato, AutonomeForme (Italy), propun o rezervă ecologică pe fostul teritoriu al ansamblului Saline Joniche din sudul Italiei: e vorba despre o renaturare.
Însă, în acest caz, termenul e ușor impropriu. Peisajul umed, cu plante și păsări migratoare nu încearcă o tabula rasa, ci integrează și urmele trecutului industrial. Un peisaj postarhitectural, în care ruinele devin parte și suport ale unui nou/vechi ecosistem.
Juriul a apreciat proiectul-manifest realist și folosirea arhitecturii ca instrument de simbioză între om și natură. Începutul a fost programat pentru 2015.
Un corp de rafturi urban…
…a primit Holcim Awards Silver. Gilles Delalex, Yves Moreau şi Thomas Wessel-Cessieux, de la Muoto architects (Franța), au propus o structură ieftină și flexibilă pentru noul campus universitar Paris-Saclay.
Sumedenia de funcțiuni cerute prin temă își poate găsi (și schimba) locul pe platourile suprapuse. Ansamblul cu terenuri de sport, cafenele, restaurant, parking este gândit pentru a fi accesibil zi și noapte.
O clădire cu adevărat și pragmatic evolutivă, un grad zero al arhitecturii ce amintește de Dom-ino al lui Corbu și un răspuns robust și simpatic la criza de astăzi.
Medalia de bronz…
…a mers la un proiect pentru un cartier urban participativ la Viena. Enrique Arenas, Luis Basabe şi Luis Palacios of Arenas Basabe Palacios arquitectos (Spania). Planul urbanistic pornește de la o structură-cadru de grădini. Densificarea ar urma să se facă în jurul grădinilor (ce nu vor putea fi niciodată construite), în urma unui proces de proiectare participativă. Un proiect generos și gândit în profunzime, însă care care m-a convins ceva mai puțin.
Și aceasta pentru că sunt un entuziast partizan al urbansimului democratic, însă cred că acesta este viabil numai în cadrul unor reguli simple și naturale și, dacă e relativ clar ce e al tău, ce alegi să împarți…, dar și dacă poți schimba modelul de dezvoltare fără cataclisme; ceea ce modelul grădinilor private, dar de neatins s-ar putea să nu reușească.
O nouă generație
Așa cum scriam mai sus, secțiunea specială pentru tineri arhitecți era eliberată de criteriul aplicabilității imediate și pragmatice. Și totuși, nici aici utopiile formaliste și tehnocratice nu își găsesc locul: o simplă trecere în revistă de titluri sună aproape ca un program pentru o nouă arhitectură. Astfel un set de proiecte sociale pentru Almeria, una dintre cele mai sărace zone din Spania, pornește de la acea expresie a agriculturii industrializate și distrugerii naturii care este sera de masă: un oraș-seră, o regenerare a unui fost teritoriu de agricultură intensivă, o grădină urbană productivă.
* Hani Jaber, Ricardo Mayor, Héctor Muñoz, Ignacio Taus, DAT Pangea (Spania), Oraș de sere – proiect urban și restructurare agricolă
Echipa din Rusia a ales ca subiect o rețea virtuală de centre civice pentru orașele uitate ale acestui imens teritoriu.
* Aleksandr Veshniakov, Dimitry Ivanov, Natalia Mikhailova, Aleksandra Tyron și Nadezhda Pavlova, (Rusia) – Rețea de centre civice în orașe mici
O cercetare din Barcelona are ca subiect învelitori ceramice verzi, cu mușchi crescând direct din țiglă cu straturi de diferite porozități.
Apa marină încălzită de la centrale din jurul Dublinului este desalinizată, iar resturile procesului devin elemente de creare a unei mlaștini sărate.
Pentru un bloc-turn de locuințe sociale se propune o reabilitare sub forma unui oraș vertical, străbătut de un traseu public legat de oraș.
* Grégoire Arthuis (Paris) – Reabilitarea unui turn de locuințe, Nantes
Și, în sfârșit, cel de-al șaselea premiu (juriul și-a asumat atât de multe premii, dată fiind calitatea propunerilor) s-a acordat unui proiect care răspunde temei protecției solare inteligente prin deturnarea unui artefact foarte vechi și teribil de familiar: o piele arhitecturală din parasolare răspunde schimbărilor de căldură și lumină fără alt aport de energie (aerul ce se încălzește în spatele dispozitivelor, se dilată și le umflă).
Nu știu când apucăm să vedem fațade cu parasolare ce se deschid și se strâng singure, dar e un tip de recuperare foarte simpatic. Combinația de invenție, ingeniozitate și poezie din acest exemplu mi se pare de bun augur pentru arhitectura ce începe să se nască.
* Nikola Znaor, student, Academia de Arte Frumoase, Viena – Air-Shade, sistem sustenabil de umbrire
CREDITE
Proiectele premiate din cadrul tuturor secțiunilor geografice pot fi văzute pe site-ul www.lafargeholcim-foundation.org
Juriul: Jean-Philippe Vassal (președintele juriului, Franța), Horia Adrian (România), Marc Angélil (Elveția), Arno Brandlhuber (Germania), Antón García-Abril (Spania), Hiromi Hosoya (Elveția), Hrvoje Njiric (Croația), Stuart Smith (Marea Britanie), Holger Wallbaum (Suedia).
* Articol conex – LafargeHolcim Awards – o competiție de 2 milioane USD pentru construcții durabile
