Instalaţia Hyperlocked a fost creată pentru a servi drept suport pentru introducerea în circulaţie a termenului de Hiperbolism, care ar putea defini o tendinţă arhitecturală apărută la finele secolului XX şi caracterizată de folosirea exhaustivă a succesiunilor de suprafeţe sferice şi hiperbolice. După un modernism mult lungit şi după exagerările postmoderne ornamentale şi istoriciste, reacţia pur geometrică, neeuclidiană, pare să-şi fi netezit calea pentru succes la public şi critică, deşi miza e doar vizuală, fără funcţionalitate intrinsecă.
Succesiunea de suprafeţe sferice şi hiperbolice pe un volum arhitectural este exclusiv rezultatul modelării digitale, astfel de creaţii nu mai au nicio conotaţie organică, denumirile de „biomorfism“ sau „noul curent organic“ fiind, aşadar, improprii. Instalaţia a prezentat în premieră absolută prototipul material al unor pânze hiperbolice întreţesute, în care liniile asimptotice ale pânzei interioare sunt determinate de poziţionarea în reţeaua discretă a pânzei exterioare. O astfel de imagine nu mai fusese, anterior, creată tridimensional, fiind posibilă până acum doar virtual, pe ecranul monitorului.
