FINISAJ: Fricțiuni Tensiuni Controverse Conviețuiri Coexistențe Concomitențe

Horia Bernea / Călin Dan / Teodor Graur / Iosif Király / Gheorghe Rasovszky / Marian Zidaru

Finisajul și lansarea catalogului expoziției: 3 iulie 2019, 19:00-22:00 @ SAC – Spațiul de Artă Contemporană, Str. Gen. H.M. Berthelot nr. 5, București

Text: Silviu Pădurariu, Unrest/Bucharest

Pentru a păși în logica acestui dialog restrâns și eclectic este necesar atât un efort de reorientare pe harta locală a istoriei și contemporaneității, cât și un gest de deschidere față de imaginile pe care ni le formăm despre noi înșine și despre „lumea” în care conviețuim. Pentru ochiul orientat către istorie, vizualitatea de după „sfârșitul istoriei” prezintă un șir de specii neclasificabile, post-apocaliptice, postumaniste. Pentru ochiul contemporaneității, istoria și tradiția sunt teme de deconstrucție într-un demers mai vast de studiu al imaginii. Dincolo de opoziția dintre aceste viziuni, nu pot fi oprite cooperările, corelările și conjuncțiile care se produc spontan între ornamentele, camuflajele și reprezentările acestora. Obiectele „ne privesc” și emit semnificații într-un cor disonant, care eludează aspectele definitorii ale tulburărilor actuale. Dacă lucrurile sunt înțelese ca fricțiuni, controverse, fragmentări și contradicții, totodată suprapunerile coexistenței descriu simbioze și epigeneze.

 

*Horia Bernea și Călin Dan – foto Andreea Vintze

 

Acest experiment expozițional nu are în spate un argument estetic, filozofic sau istoric, ci este în strânsă legătură cu modul în care i-am întâlnit și în care am comunicat cu acești artiști în actualitate. Dialogurile cu Călin Dan, Teodor Graur, Iosif Király, Gheorghe Rasovszky și Marian Zidaru mi-au oferit, în primă instanță, o schimbare de percepție cu privire la modul în care obișnuim să-i contextualizăm; înscenarea acestei „reîntâlniri” colective, în prezent, a decurs din aceste dialoguri și a apărut ca o curiozitate necesară. Prezența lui Horia Bernea în acest montaj, care ar putea naște corelații false din punct de vedere istoric și tipologic, are un rol atât simbolic — ca reper estetic și etic de proximitate și empatie cu cei din expoziție — cât și unul axiologic pentru simptomatologia contemporaneității locale. În ceea ce privește dialogul dintre Călin Dan, Teodor Graur, Iosif Király, Gheorghe Rasovszky și Marian Zidaru, această prezență nu are rolul unei proiecții „generaționale”, cu un punct de perspectivă — Horia Bernea — ci este un exercițiu la o scară redusă, de reașezare în actualitate, în același spațiu, a engramelor obscure și adânci, totodată manifeste în mod evident.

*Marian Zidaru și Teodor Graur – foto Andreea Vintze

 

Schimbarea de percepție a implicat renunțarea la tendința comună de a împărți și orândui imaginile, simbolurile, biografiile și „lumile artei” pe clase și genuri istorice și estetice. Ca într-un laborator farmaceutic, disociem simbolurile creștine de simbolurile laice, despărțim simbolurile tradiționale de simbolurile tehnologice, operăm distincții între simbolurile politice și istorice — iar efectele acestei fragmentări ideologice și patologice proiectează și stabilesc, în final, tipul de relaționare dintre noi. Întâlnirea mea tardivă cu acești artiști și lipsa unei istorii comune m-a făcut să renunț la bunele maniere cronofage și să provoc un dialog de cunoaștere și auto-cunoaștere din mers, personal, totodată deschis și polifonic, acceptând subiectivitatea fiecăruia dintre ei. Am ales un joc riscant, pornind de la o nevoie comună (intergenerațională) de relocalizare (și de exorcizare a fantomelor dialecticii tradiție-modernism și modernism-postmodernism).

 

*Teodor Graur si Calin Dan – foto Andreea Vintze

 

Indiferent de contradicțiile, de relațiile de putere, de pozițiile instituționale sau de consacrarea acestora, conexiunile spontane între simbolurile și obiectele coexistenței lor țes asamblajul colectiv al „imaginii” artei timpului nostru — o suprapunere densă de micro-rețele materiale și imateriale, „sacre și profane”, organice și anorganice, umane și non-umane, tehnologice și sociale. Tema identității — cine suntem față de un trecut ideal, un centru stabil, o substanță pură sau un model universal — necesită reformulare în raport cu noi probleme de cronologie și topografie, de geolocalizare (întrebările noastre din ultimii 40 de ani sunt în ce timp și în ce loc ne aflăm în această polifonie de relații și modele). Tema contemporaneității, situată în opoziție cu tradiția și istoria, este pusă la încercare de „supraviețuirile”, recurențele și coexistența „lumilor” în actualitate.

 

*Gheorghe Rasovszky -foto Andreea Vintze

 

Expoziția de față prezintă o cale de receptare a unui fragment din imaginea timpului nostru, în care tipologiile artistice sunt stratificate, ca într-o secțiune extrasă din aici și acum și sunt supuse simultan influențelor și mișcărilor de sub scoarță, de suprafață și din atmosferă. Epigeneza acestui context poros și permeabil facilitează un tip de circulare și decantare între straturi a acelorași frământări și energii (etice) pe diferite paliere (estetice), după principiul infiltrării, evaporării sau al condensării.

_____

Un proiect conceput, organizat și finanțat de /SAC în colaborare cu Unrest/Bucharest.

/SAC este o inițiativă independentă privată — un context-resursă dedicat necesităților actuale ale producătorului și ale publicului pentru a stabili un dialog direct și formator prin intermediul expoziției, cercetării și promovării.

 

1