Compartimentarile usoare si insertia unor organe noi contureaza strategia de recuperare a fabricii Fabra & Coats drept centru al industriilor creative.
Text: Manuel Ruisánchez, Francesc Bacardit, arhitecti
Foto: Ferran Mateo, Shlomi Almagor
Intro: un film prezentat de Manuel Ruisanchez la Serile Zeppelin #43 (29 octombrie 2012, BCU -Bucuresti)
Serile Zeppelin #43 – Manuel Ruisanchez/ Fabra & Coats, Barcelona from zeppelin on Vimeo.
Situatia existenta si programul
Construita in 1910, structura centrala a complexului de productie Fabra & Coats are patru niveluri si consta din trei corpuri juxtapuse: un edificiu mare, situat in partea de vest si doua constructii de mai mici dimensiuni orientate spre est si nord. Sprijinita pe fatada estica a cladirii mari, structura cu un singur nivel adaposteste “punctul termic”, care asigura incalzirea intregului complex. Suprafata totala construita masoara 14.000 de metri patrati.
Intentia noastra a fost sa respectam cladirea existenta si sa realizam o recuperare, nu doar transformarea unui spatiu industrial. In ciuda complexitatii programului functional – o “fabrica” de creatie artistica, o scoala de arte si un Centru de conservare a patrimoniului care sa includa un “Muzeu al muncii” – au fost pastrate elementele constructive si de structura, precum si unele dintre sistemele si instalatiile initiale.
Strategie si realizare
Organizarea sistemelor si cailor de acces la nivelul parterului permite o distributie clara a diferitelor activitati functionale, precum si ocuparea si evacuare facila a spatiilor care adapostesc aceste activitati, asigurand functionarea optima a zonelor celor mai aglomerate ale cladirii – spatiile comune de uz public.
La etajele superioare sunt organizate activitatile de creatie si instruire. In corpul principal se desfasoara volumul cel mai mare de activitati. Caracteristicile si dimensiunile celorlalte doua corpuri de cladire le confera o oarecare independenta; de aceea, sunt utilizate in scopul asigurarii functiilor administrative si de conducere a centrului, mentinand o relatie directa cu publicul care acceseaza etajele superioare.
Proiectul se bazeaza pe insertia componentelor tehnologice ( “pavilionul”- noul canal de comunicare verticala, “cutii” pentru muzica, etc…) care pot indeplini functii specifice precum si pe o impartire flexibila a spatiului, prin intermediul unui sistem de cabluri si prelate care permite transformari ale spatiului conform necesitatilor. Structurile create cu ajutorul prelatelor se pot instala la diferite inaltimi, functie de gradul necesar de izolare si de tipul de activitate care urmeaza a fi reprezentata sau produsa.
Flexibilitatea este obtinuta si prin varierea grosimii transparentei materialului separator.
Atunci cand este nevoie de o anumita rigiditate a peretelui despartitor, – mai ales cand devine indispensabila izolatia verticala – sunt folosite panouri din lemn reciclat ce creeaza “boxele pentru muzica” dispuse, in masura posibilitatilor, in apropierea nodului central pentru servicii.
Etajul superior este destinat activitatilor de circ, dans si teatru, de aceea era nevoie de o inaltime mai mare si de un tip de spatiu transparent. Cele doua siruri de stalpi au fost legate printr-un sistem de grinzi Vierendeel care, la randul lor servesc drept luminatoare, creand un acoperis in dinti de ferastrau.
Unica interventie la fatadele initiale a constat in eliminarea elementelor adaugate anterior si in restaurarea suprafetei, mentinand zidaria din caramida, precum si tamplaria pentru a recupera imaginea originala a cladirii.
* articol publicat in revista Zeppelin nr. 101 (februarie 2012)
